Ce este prea mult strica?

Ce este prea mult strica? Mareste imaginea.

In zilele noastre se duc diverse campanii de informare in privinta excesului consumului unor produse. Suntem invitati sa evitam consumul exagerat de zahar, alcool, grasimi etc. Prin aceste campanii ni se atrage atentia ca abuzul de ele dauneaza grav sanatatii.

Pe principiul "ce este prea mult strica", sunt preoti care refuza sa-si impartaseasca des comunitatea pe care o pastoresc, sa o spovedeasca zilnic, sa predice in fiecare duminica etc. Gravitatea sta in faptul ca acesti slujitori ajung sa identifice cele spirituale cu cele materiale.

Asadar, potrivit mentalitatii acestora, daca zaharul consumat in exces iti face rau, acelasi lucru se poate intampla si cu Sfanta Euharistie.

Desi Mantuitorul ne spune ca "Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica", sunt slujitori care pun limite in viata duhovniceasca. Iti spun ca numai dupa trecerea unui numar insemnat de zile poti reveni la impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, chiar daca ei se impartasesc ori de cate ori savarsesc Sfanta Liturghie.

Daca impartasirea deasa ne poate face rau, atunci trebuie sa incetam sa ne mai straduim sa ajungem in rai. Va dati seama la ce suferinte vom fi supusi din cauza impreunei vietuiri cu Dumnezeu in vesnicie. Acolo nemaifiind vorba de o impartasire din cand in cand cu El, ci clipa de clipa.

Chiar daca avem parte de o perspectiva sumbra, caci cel mai adesea cand preotul lanseaza chemarea: "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati", sunt din ce in ce mai putini credinciosi care sa raspunda, acesti slujitori nu depun niciun efort in a-i atrage spre impartasire, lasand sa se mareasca golul in jurul lor.

Adevaratul crestin si cu deosebire preotul, este persoana care nu poate fi niciodata multumita cu starea la care a ajuns din punct de vedere duhovnicesc. Doreste neincetat mai multa impartasire de Dumnezeu.

Sigur ca pentru cel netrezit din pacat, "Biserica a recunoscut nevoia de a indeparta putin impartasania, si asta ca omul sa vina la impartasanie cu o constiinta ascutita cat de cat, sa simta "pe pielea lui" ca este ceva important", dupa cum spune parintele Rafael Noica. Dar nu pe cei netreziti din pacat doresc sa-i aduc in discutie, ci pe cei care desi nu au niste impedimente serioase, sunt impartasiti o data sau de cateva ori pe an, cu convingerea ca le este de ajuns.

Daca Scriptura ne cere sa fim "fierbinti", trebuie sa stim ca acest lucru nu este posibil fara o impartasire cat mai deasa cu Trupul si Sangele lui Hristos. A te impartasi foarte rar echivaleaza pentru mine cu a fi cel mult caldicel. Iar in Apocalipsa se spune ca "Dumnezeu varsa din gura Sa pe cei caldicei: "astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea" (Apocalipsa 3, 16).

Cautati sa fiti fierbinti.

Adrian Cocosila

.

18 Aprilie 2013

Vizualizari: 5167

Voteaza:

Ce este prea mult strica? 4.20 / 5 din 5 voturi. 6 review utilizatori.

Comentarii (6)

  • mariana sorescuPostat la 2013-10-17 01:00

    Dezbaterile citite aici imi amintesc cuvintele parintelui Cleopa,care spunea daca-mi aduc bine aminte ca trebuie sa ne facem griji pentru noi, caci dintre preoti se mintuiec 1 din 1000 ,iar dintre mireni 1 la 100 000 (asta era ideea ,nu stiu daca datele sint exacte).Si mai indraznesc sa spun, iertati-ma ,ca nu simt in cuvintele acestei dezbateri iubirea frateasca pe care Dumnezeu o cere de la noi toti indiferent daca sintem mireni sau preoti. Si nu mai stiu unde am citit (la parintele Arsenie Boca?) ca daca vrem sa avem preoti mai buni ( mare pacat judecarea,asa am citit in toate cartile si am aflat pe calea grea ,a suferintei proprii cit de adevarat este si cu toate astea gresesc inca adesea cu judecarea aproapelui,Dumnezeu sa ma ierte)trebuie sa ne rugam pentru ei, caci o rugaciune face mai mult ca o mie de vorbe.Poate ne-ar fi tuturor de folos o rugaciune pe care parintele Rafail Noica ne sfatuia sa o spunem cind apar ispite in familie ,dar cred ca se poate aplica in relatie cu oricare din semenii nostrii :"Doamne daca eu nu pot spune in urechile lui lucrurile acestea ,spune-i Tu inimii sale, ca nu putem sa calcam porunca Ta certindu-ne intre noi." Ierta-ti ma ca am indraznit. .

  • bonas NiculaePostat la 2013-04-23 06:36

    Daca unii cred"ca ceste prea mult strica",ar trebui sa nu iute "ca ce este putin nu ajunge". Adevarat lucru este ca prea multa mancare strica stomacul,iar putina mancare face ca trupul sa devina mai usor si implicit sa aiba mai mul timp pentru"a gandi la cele inalte". Nu putem zice acelasi lucru despre Hrana sufletului si mai ales despre "deasa impartasire", caci zis este:"de nu ve-ti manca TRUPUL DOMNULUI si nu ve-ti bea SANGELE LUI,nu aveti viata. Daca trupul nu poate fi fara deasa hranire [dimineata,la pranz si seara de multe ori si noaptea], tot asa si sufletul nu poate urca pe Scara FAPTEL BUNE daca nu se hraneste "cat mai des".

  • Andreea AsPostat la 2013-04-22 05:24

    Mantuirea nu se capata doar impartasindu-ne, ci mai intai pocaindu-ne de pacatele noastre si lasandu-L pe Hristos sa ne nasca din nou, adica sa ne innoiasca, sa ne regenereze inimile si sa ne dea Duhul Sfant. Un om firesc, oricat ar incerca sa fie pe placul lui Dumnezeu sau sa faca voia Sa, nu va putea. Pentru ca doar cei care au Duhul Sfant pot trai dupa poruncile lui Hristos. Si Duhul se primeste atunci cand ne pocaim de pacate, asa vedem in Sfanta Scriptura. Domnul Hristos spune in Ioan, capitolul 3 : "Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu." Dumnezeu sa ne ajute sa ne intoarcem la El si sa primim puterea Lui pentru a duce o viata crestina adevarata, biruitoare. Sa citim Scriptura, caci doar de acolo vom putea afla Adevarul. Sa comparam orice invatatura cu Sfanta Carte si sa alungam din inima si din minte TOT ce este in contradictie cu Ea.

  • Postat la 2013-04-22 03:57

    Cunosc pe cineva care "avea" un "duh pitonicesc", in sensul ca acesta ii spunea tot ce sa faca, la un randament practic perfect. Si-a dat seama ca "e prea mult bine" si s-a adresat preotului , care l-a spovedit si impartasit zilnic timp de o luna. Dupa acest program spiritual, toate au revenit la normal. Concluzia: ca in titlu si ca-n articol... Doamne-ajuta!

  • Elena MagheruPostat la 2013-04-22 03:41

    Cred ca sunt foarte adevarate cuvintele parintelui Rafail Noica: preotimea ortodoxa este intr-o stare de decadere cumplita. Preotii trebuie sa ia aminte despre asezarea potrivita catre cautarile credinciosilor care vin la biserica si, in primul rand, la ei insisi. Mai intai sa mearga ei insisi la psiholog cu discernamant sa isi indrepte intepenirile proprii. Apoi sa foloseasca intuitiile utile ale psihologiei si stiute de Biserica primara dar lasate acum in nelucrare. Sa ii atraga iar pe credinciosi la Cristos, sa ii recupereze pe cei indepartati din cauza primitivismului smintitor al unor abordari ale pastorilor

  • costel popescu Postat la 2013-04-18 15:40

    Impartasirea rara nu inseamna si nici nu duce catre o mai buna pregatire. Sunt pentru o impartasire cat mai deasa cu Trupul si Sangele Domnului.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE