Cei multi...

[iustin10]

Nu inteleg care este ideea acestui fir. Si de unde fraza cu "Dumnezeu secera pe unde nu a semanat" si ce inseamna? La ce se refera?
.

Ideea ,desi recunosc ca nu am sublinitat-o foarte tare, este mai mult o intrebare care mi-o pun : cum sunt cei care nu au credinta afisata in mod explicit ? As vrea sa ii inteleg ,sa inteleg modul lor de gandire,ce idealuri au , ce valori. Iar fraza cu seceratul ,este luata din pilda talantilor. Acolo e folosita pentru cel ce isi ingroapa talantul; si care greseste,pentru ca trebuia sa aduca profit cu talantul nu sa il ingroape. Eu am folosit-o in sensul ca Dumnezeu nu a semanat credinta si har in sufletele celor multi,caci de aceea sunt indiferenti, dar cu toate acestea ,poate culege si de acolo unele roade ale iubirii ,caci si din pamintul nelucrat pot iesi roade . Sensul este ca Dumnezeu nu se uita la roade de unde provin,ci ca acestea sa fie bune. Si singura roada care o poate culege din lumea larga si necredincioasa este intelegerea si bunavoirea dintre oameni ,chiar daca din pacate,aceasta nu vine prin intermediul credintei.
Ca sa dau un exemplu,atunci cand se strang bani pentru sinistrati,pe banii aceia nu scrie daca sunt de la un credincios sau nu,ci toti bani sunt la fel.Si conteaza cu cat suflet i-a dat fiecare ,nu ce credinta a avut

In ceea ce spui tu in mesajele tale vad deruta in credinta, vad aceleasi probleme pe care multi le poarta cu sine (inclusiv eu) neintelegand sensul credintei. .

Da,am si eu aceasta deruta ,si sunt gata mereu sa recunosc cand gresesc si cand nu ma pricep. Si nici nu cred in cei care zic ca ar fi mai bine sa tac,sa nu smintesc pe altii,pentru ca vad ca nimeni nu e influentat de un forum,ci mai mult isi intareste convingerile :bune sau rele. Dar in toata aceasta viata derutata a mea ,iubirea care am observat-o in jur ( nu la mine!!!) ,de la oameni simpli , credinciosi sau nu ,mi-a fost ca un balsam si o intarire ca Dumnezeu exista si este prezent peste tot ,si in mine si in jurul meu,si ca asteapta cu rabdare trezirea mea,si a celorlalti

1. Sunt multi aceia care nu traiesc profund credinta. Pai mai intai cum definim credinta. Se pare ca fiecare intelege altceva prin ea. Se duc la biserica cu diverse ocazii, dar nu sunt atenti, nu constientizeaza, nu inteleg sensul la ceea ce vad acolo. E vina (numai) a lor? Daca ar fi un preot profund, cu har, care sa lucreze, sa discute cu ei, sa ii invete...
Ca la multi credinta se rezuma la a fi botezati ortodox. E vina (numai) a lor? Unde sunt preotii, cateheza, nasii, familia?.

Credinta este cea care ramane , cand totul pare impotriva. Uite ,tu de exemplu ,desi urmaresc de atatia ani ce scrii, vad doar ca nu ti s-a raspuns la intrebari ,dar nu ca tu te-ai fi schimbat . Deci si tu ai o credinta ,care ai urmat-o tot acest timp.Nu e vina ta ca nu ai gasit raspuns in jur
Banuiesc ca asa e si la ceilalti oameni ,si iti confirm ca asa e si la mine . Daca ar fi cineva care sa imi inteleaga intrebarile ,probabil ca as progresa si eu in credinta

Credinta inseamna atat cat poti duce pe treapta ta ,si putina privire inainte.
-Daca crezi in fapte bune,macar nu esti un tip nedrept si agresiv
-Daca crezi si in Hristos ,atunci cu atat mai mult vei spori in iubire in jurul tau
-Daca mai crezi si in ortodoxie,atunci vei ajunge la desavarsire ,dar neuitand vreo clipa de unde ai plecat ,de la statutul de "çei multi'' .Daca ii uiti vreo clipa pe cei din jurul tau,si dai mai multa crezare la ce ne dezbina, pici din aceasta treapta
-Daca mai esti si monah ,atunci esti predispus pentru sfintenie,dar iarasi ma repet ,neuitand sa fii om . Intotdeauna esti pe o treapta potrivita cu abnegatia ta ,dar oricand poti cadea,daca nu privesti la cei mai de jos,si nu ii intelegi

2. Da, si eu vad o problema in descurajarea virtutilor. Ca asta se cam intampla. Suntem invatati sa vedem numai raul, pacatul, sa ne ocupam cu el cu toata ziua si viata, iar virtutile si faptele bune nu avem voie sa le vedem si incurajam. Ar fi lipsa de smerenie. Aici eu nu inteleg sensul.
Oamenii trebuie sa fie incurajati sa fie mai buni, sa vada binele, sa-l faca.
Eu zic ca este partea cea mai importanta a credintei: virtutea, fapta buna, iubirea.

Niciodata sa nu te indoiesti de ceea ce crezi ,oricata impotrivire ai vedea in jur.
Intentile sunt bune, aplica-le doar in jurul tau,si vei fi iubita de oameni si de Dumnezeu.
Si daca apoi Dumnezeu iti va arata si puterea si calea de a Il iubi, si raspunsul la intrebari , sa stii ca se datoreaza si pentru ca ai vrut sa incurajezi binele in jurul tau

În prealabil postat de iustin10

spun cateva lucruri despre cum fura preotii

Din pacate nu este vina lor ca spun asta...

[iustin10]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Din pacate nu este vina lor ca spun asta...

Totusi,uneori risti sa nu vezi padurea din cauza uscaturilor.
Eu am vazut multi preoti devotati ,si am incredere ca cei mai multi sunt dedicati chemarii lor
Dar ,daca nu ai credinta deja in tine, e adevarat ca acest aspect negativ nu te atrage ,ci te indeparteaza de biserica. Daca insa ai credinta 'de acasa',si vii cu ea la biserica, atunci,orice ai vedea acolo , esti mai intelegator si mai tolerant, cauti sa ascunzi raul, si sa subliniezi binele si calitatile acelui preot. Caci tu cu ochii credintei vezi doar chemarea preotiei ,si nu oamenii cu defectele lor

Scopul acestui thread e sa arate ca,desi nu exista credinta in lume , datorita si unor aspecte obiective precum cel subliniat de tine ,dar si subiective , ce tin de interiorul fiecaruia ,cu toate acestea, e uimitor sa constati ca exista anumite legaturi de iubire si respect intre oameni ,care acestea dovedesc ca oamenii practica de fapt poruncile ,dar ignora afirmarea explicita a credintei. Ei nu stiu de ce au nevoie de iubire ,nu stiu ca acesta e de fapt Dumnezeu care demonstreasza astfel ca cuvintele Sale sunt adevarate si ca El e printre noi ,si se leaga de un preot care nu isi face datoria,crezand ca aceea e credinta

[iustin10]

Oare cum te porti purta bine in viata de zi cu zi, cu ceilalti oameni ? Oare numai eu imi pun intrebari din astea, venite din complexul ca nu stiu sa ma port? Nu sunt acestea caracteristice tuturor oamenilor ,in dorinta lor de a se adapta la comunitate ?
Este aceasta preocupare una lumeasca?
Se presupune neaparat ca adaptarea implica sa faci si compromisrui spre a fi placut?
Credinciosul cum se integreaza in societate si se deosebeste el prin ceva de ceilalti?
Nu cred ca doar afirmarea credintei sale este un demarcaj suficient,trebuie sa si dovedeasca niste calitati,ca ceilalti sa il aprecieze pentru sentimentele transmise in jur,si sa respecte astfel credinta care ne poate face mai buni
Cu ce te poate ajuta credinta ,Biblia,urmarea tainelor,citirea cartilor sfintilor ,pentru a iti gasi caklea cea mai potrivita intre cei din jurultau
Oare cum este fiecare din voi in viata reala !