Anticiparea ispitelor. Filocalica atenție neîntreruptă

[florin.oltean75]

Anticiparea ispitelor. Filocalica atenție neîntreruptă

Cînd participăm la un interviu pentru obținerea unui loc de muncă ne pregătim dinainte încercînd să nu fim surprinși de întrebările ce ni s-ar putea pune. Cînd mergem să cerem o mărire de salariu avem răspunsurile gata de dat șefului sau directorului. Cel puțin așa ar trebui să facem.

Cînd începe o nouă zi de lucru știi că te vei revedea cu o serie de colegi care-și fac viața grea sau care sînt certați cu bunul simț. Trebuie să fii pregătit pentru ispitele ce-ar putea să apară din partea lor. Dacă ai o soacră acră (am auzit că nu-s toate așa cică) și locuiești sub același acoperiș cu ea, mare grijă să nu-ți faci păcate din cauza ei. Dacă nevasta e pornită să-și verse nervii, cheamă în ajutor Sfinții și Îngerii să se roage pentru tine și pentru ea... Cînd mergi pe stradă, de fapt oriunde sînt oameni, ispitele apar de oriunde și cînd nu te aștepți. Unele destul de serioase și absolut surprinzătoare.

De asta asceții s-au retras din lume ca să lucreze rugăciunea continuă și de calitate. Dar noi sîntem prinși aici, între oameni, și trebuie să facem față încercărilor, nu avem de ales. De asta avem nevoie de o grijă neîntreruptă ca să evităm căderile care de multe ori sînt ireparabile mai ales cînd păcatul implică persoane eterodoxe.

Căci am ajuns ca uneori să-mi amintesc de sfatul aparent banal de a face tot posibilul ca să-ți închei ziua fără să fii certat cu nimeni - lucru care a devenit din ce în ce mai greu în tumultul vieții. Nu degeaba a apărut ectenia care cere ca ziua / seara toată sfîntă, în pace, fără de păcat de la Domnul să cerem...

Dă, Doamne!
__________________

Putini sunt aceia la care inima se misca mereu virtuos, spontan, natural, atunci cand este asaltata de ispita.

Putini sunt cei care intorc cu naturalete si celalalt obraz.

Caderile noastre fac parte, in mod firesc, din procesul de invatare. Prin cadere invatam multe despre adancul inimii. Aceasta nu inseamna sa ne dorim caderea, ci sa dorim identificarea leacului corespunzator la fiecare boala a sufletului.

Dorinta de anticipare a ispitelor este in fapt dorinta de a nu mai cadea din nou. O dorinta corecta.

Cel pregatit, care isi cunoaste bine dusmanul, care stie cand si de unde va lovi acesta are mai multe sanse de izbanda decat cel care este luat mereu prin surprindere.

Cel care are leacurile pregatite si o buna anticipare cu siguranta va birui de mai multe ori decat va fi biruit.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihailc

Au ales singurătatea pentru ca noi să înţelegem comuniunea şi să funcţionăm împreună ca un trup, trupul Domnului. Putem să ne bazăm pe ei, avem spatele păzit cu străşnicie, însă ne rămâne nouă responsabilitatea să stăm cu faţa unii către alţii.

" ... mănîncă o dată în zi, pe seară.... pe masa lor, pâine şi apă; apă din izvor curat, pâinea din munca mâinilor lor; iar dacă vor să mănânce ceva deosebit, mănâncă fructe.
... fac din noapte zi, petrecînd noaptea în rugăciuni de mulţumire şi cântări de psalmi; se culcă pe jos şi mulţi dintre ei nu au nici acoperiş, ci, în loc de acoperiş, cerul.
Se îmbracă cu haine făcute de ei, din păr de capră sau din sac, alţii din piei.
... Acolo este mare acela care sare să facă cea mai de jos slujbă; acolo nu se aud cuvintele: "al meu" şi "al tău".
Cel mic nu suferă că are să fie dispreţuit, că nici nu este cine să-l dispreţuiască.

Sunt făclii care luminează faţa întregului pământ! Sunt ziduri de apărare pentru oraşe!
Să ne ducem, aşadar, la monahi! De la ei vom învăţa cu câte legături suntem legaţi!"

("Omilii la Matei" - pp. 12,13)

[Mihailc]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

" ... mănîncă o dată în zi, pe seară.... pe masa lor, pâine şi apă; apă din izvor curat, pâinea din munca mâinilor lor; iar dacă vor să mănânce ceva deosebit, mănâncă fructe.
... fac din noapte zi, petrecînd noaptea în rugăciuni de mulţumire şi cântări de psalmi; se culcă pe jos şi mulţi dintre ei nu au nici acoperiş, ci, în loc de acoperiş, cerul.
Se îmbracă cu haine făcute de ei, din păr de capră sau din sac, alţii din piei.
... Acolo este mare acela care sare să facă cea mai de jos slujbă; acolo nu se aud cuvintele: "al meu" şi "al tău".
Cel mic nu suferă că are să fie dispreţuit, că nici nu este cine să-l dispreţuiască.

Sunt făclii care luminează faţa întregului pământ! Sunt ziduri de apărare pentru oraşe!
Să ne ducem, aşadar, la monahi! De la ei vom învăţa cu câte legături suntem legaţi!"

("Omilii la Matei" - pp. 12,13)

Mulţumesc frumos pentru completare, Ioane!

[Ioan_Cezar]

Să ne trăieşti, Mihail şi să cobori mai des, de găseşti potrivit, printre noi - spre a ne mai da unele sugestii, spre a schiţa unele linii de forţă pe care, de avem măcar un strop de bunăvoinţă, le-om urma şi noi după puteri.
Că mult e nevoie în lumea noastră pestriţă şi debusolată de un om care nu a pierdut chiar toate reperele şi care îşi vede cu fermitate, în ciuda unor limite inerente (dar posibil de împins mereu mai departe), de povara minunată pe care ne-a lăsat-o, tuturor, Cineva.
Doamne ajută!