Pastorala Sfantului Sinod - Hristos a devenit o persoana omeneasca ???

[Lucian008]

În prealabil postat de Capy

Ce observ eu, este că, majoritatea celor care au replicat pe acest topic confundă, din păcate, Persoana divină a lui Hristos cu natura/firea Sa umană, şi asta numai pentru a-şi explica teoria părintelui Stăniloae despre existenţa unei persoane umane în Hristos - ceea ce este grav. După cum am arătat în repetate rânduri cuvintele "Om desăvârşit", "umanitate", "omenitate", "umană/omenească", se referă la firea/natura umană a lui Hristos - nu se asimilează vreunei persoane umane, care chipurile, ar exista în Hristos. Hristos este şi rămâne Persoană divină pentru totdeauna. Natura umană a lui Hristos este altceva, iar Persoana Sa divină este cu totul altceva - nu se confundă una cu alta, chiar dacă sunt unite pentru eternitate. Cât despre cei care încearcă să definească formulări dogmatice cu implicaţii teologice majore pe baza DEX-ului, este clar că n-au nici o treabă cu teologia.
Post uşor şi toate cele bune!

Parerile tale, si sunt parerile tale, nu invatatura Bisericii, au o influenta monofizita. Hristos prin cele doua firi, divina si umana, este atat persoana umana, om desavarsit, cat si Persoana Divina, Dumnezeu desavarsit. Nu este exclusiv persoana divina, pentru ca asta ar presupune absorbirea firii umane de cea divina, adica exact ce invata monofizitii.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Capy

Părerea domniei tale este una subiectivă. Eu nu am deschis subiectul fiindcă aşa mi s-a năzărit mie

Nu fiindca asa ti s-a nazarit ci doar iti inchipui ca ai descoperit roata! Nu-l idolatrizez pe Parintele Staniloaie si pe nimeni in general, dintre cei care au trait intr-un fel sau altul in pacat. Din pacate, asa cum am anticipat, threadul acesta a starnit polemici absolut inutile intr-o perioada ceva mai "delicata". Daca ti-ai oferi mai mult timp pentru rugaciune, cu siguranta Dumnezeu ti-ar da si raspunsul pe care il cauti pe un forum unde sunt pareri si pareri. Ce vrei de fapt? Sa ne arati cat esti de "dotat"? Fiindca nu imi inchipui ca ceea ce vei gasi te va multumi ci dimpotriva te va umili si te va face sa-ti vezi mai degraba de propriile-ti limite si sa-i lasi pe cei "unsi" sa vorbeasca de cele sfinte. Noi suntem "la gramada", fara pretentii de teocrati. Deci oricum nu vei primi un raspuns oficial din partea noastra. Vrei sa iesi in evidenta cu nelamurirea ta? Nu aici si nu in aceasta perioada. Respecta macar "cele bune si de folos", asa cum au fost ele oranduite. Tu n-ai facut decat sa tulburi apele si sa starnesti polemici contradictorii. Daca esti troll, ti-a reusit. Dar tot penibil.

În prealabil postat de Capy

Hristos este şi rămâne Persoană divină pentru totdeauna. Natura umană a lui Hristos este altceva, iar Persoana Sa divină este cu totul altceva - nu se confundă una cu alta

Poate ar trebui sa recitesti iarasi si iarasi sfintele evanghelii, pentru a te lamuri. Nu o spun ca sa sustin teoria Parinteluli Staniloaie si a Sfantului Sinod, (desi ii recunosc mai degraba pe ei decat pe tine) ci pur si simplu stiu ca sunt cel putin doua momente in care Mantuitorul S-a dovedit a fi Persoana umana: o data in gradina Ghetimani, cand il cuprinde teama si Ii cere Tatalui de este cu putinta sa treaca de la El paharul... s.a.m.d., iar al doilea moment cand striga pe Cruce: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit!" Ca Persoana NUMAI divina, teoria ta nu mai are vreun sens. Nu vorbesc de suferinta fizica, fiindca asta se pare ca te irita. Vorbesc de neputinta omului, strigata de atatia care Il inconjurau in acele momente cand era parasit aproape de toti "ai Lui": "Daca esti Tu Acela, coboara-Te de pe Cruce!" Numai Persoana divina a devenit dupa Inviere.

[delia31]

În prealabil postat de Capy

Când a devenit Hristos persoană umană?

Incepand cu Bunavestirea. La plinirea vremii Intruparii.

În prealabil postat de Capy

Eu ştiam că omenitatea lui Hristos se referă la una dintre cele două naturi ale Sale, adică la natura Sa umană, ci nu la Persoana Sa.

Maica Domnului nu a nascut natura /firea Lui umana, ci a nascut o persoana (un ipostas) care preexista si avea deja din vesnicie firea dumnezeiasca.

Niciodata nu se naste o natura/fire, ci o persoana purtatoare a acelei firi.

Mai clar spus, Una din Persoanele divine ale Sf. Treimi S-a lasat pe Sine nascuta si ca om. Acea Persoana (ipostas) a Sf. Treimi exista din vesnicie avand doar fire dumnezeiasca insa prin nastere dintr-o faptura umana, si-a mai luat o fire pe care n-o avea. Iar aceasta fire umana pe care nu o avea si-a impropriat-o in interiorul Persoanei Lui preexistenta din veci.

La momentul intruparii, firea Lui omeneasca a inceput sa co-existe concret cu firea Lui divina, in Persoana preexistenta din vesnicie.

Persoana care S-a nascut din fecioara Maria este una si aceeasi cu Persoana Logosului care exista din vesnicie, doar ca odata cu intruparea, aceasta Persoana apartinand deja firii divine, se face posesoare si a firii omenesti.

Aceasta Unica Persoana apartine si firii divine (alaturi de celelalte doua) dar apartine si firii umane alaturi de cele cateva miliarde de persoane care au fire umana.

In rezumat. Retine cuvantul cheie: si-a impropriat. Firea umana pe care cea de-a doua Persoana a Treimii nu o avea, si-a impropriat-o in interiorul Persoanei Lui preexistenta din veci, unind-o cu firea Lui divina. O singura Persoana si divina si umana.

[Capy]

În prealabil postat de delia31

O singura Persoana si divina si umana.

V-aţi hotărât sau nu? Ori este Persoană divină, ori este persoană umană? Dacă este Persoană divină nu are cum să fie şi persoană umană totodată (asta este valabil numai pentru cele două firi sau naturi unite în Hristos, adică de natură divină şi natură umană în acelaşi timp - Dumnezeu şi Om deopotrivă, nu şi persoană umană), fiindcă ar însemna că si-a modificat/schimbat însuşirile ipostasului divin, ceea ce nici unul dintre Părinţi Bisericii nu a învăţat vreodată. Asta ar fi valabil numai în cazul în care atribuiţi celor două naturi în Hristos, fiecăreia câte o persoană, atât divină cât şi umană, aşa cum învăţa şi Nestorie!

Ştiam şi eu că Logosul - Persoana divină a lui Hristos, este mai înainte de toţi vecii, co-etern cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, şi că Şi-a impropiat firea umană prin Întruparea Sa, de la Sfântul Duh şi din Fecioara Maria. Nu era nevoie să subliniezi cu totul altceva decât am întrebat.

[delia31]

În prealabil postat de Capy

V-aţi hotărât sau nu? Ori este Persoană divină, ori este persoană umană? Dacă este Persoană divină nu are cum să fie şi persoană umană totodată (asta este valabil numai pentru cele două firi sau naturi unite unite în Hristos, adică şi de natură divină şi de natură umană în acelaşi timp - Dumnezeu şi Om deopotrivă, nu şi persoană umană), fiindcă ar însemna că si-a modificat/schimbat însuşirile ipostasului divin, ceea ce nici unul dintre Părinţi Bisericii nu a învăţat vreodată. Asta ar fi valabil numai în cazul în care atribuiţi celor două naturi în Hritos, fiecăreia câte o persoană atât divină cât şi umană, aşa cum învăţa şi Nestorie!

Ştiam şi eu că Logosul - Persoana divină a lui Hristos este mai înainte de toţi vecii, co-etern cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, şi că Şi-a impropiat firea umană prin Întruparea Sa, de la Sfântul Duh şi din Fecioara Maria. Nu era nevoie să subliniezi cu totul altceva decât am întrebat.

No, scuze! Cat m-am priceput si io. Eu asa stiu din Biserica, asa marturisesc, ca Hristos e Persoana divino-umana. Iar de subliniat, am subliniat ca si-a impropriat firea umana in Persoana pe care o avea deja, devenind din acel moment al intruparii o Persoana divino-umana.
Dupa Intruparea celei de-a doua Persoane a Treimii, a spune despre Aceasta ca e o Persoana divina si atat, e incomplet. Corect e Persoana divino-umana.
Da' nu-i musai sa fii de accord cu mine!
Pace!

Ia Dogmatica par. Staniloae si vezi ce zice.

ps. ce intelegi prin verbul a impropria? dar prin termenul fire? Exista fire umana asa de sine statatoare, in afara vreunui ipostas care s-o detina? Cum se numeste un ipostas / o persoana care detine fire umana? cumva persoana umana? daca nu, cum? dar o persoana care detine si fire umana si fire divina? cumva persoana divino-umana? daca nu, cum?

În prealabil postat de Capy

Şi-a impropiat firea umană prin Întruparea Sa.

[Capy]

În prealabil postat de delia31

Ia Dogmatica par. Staniloae si vezi ce zice.

Hai că asta este deja tare de tot. Dogmatica Părintelui Stăniloae a devenit mai de referinţă decât scrierile Sfinţilor Părinţi, ba chiar şi decât Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin.

[Mihnea Dragomir]

Capy, este sau nu corect sa spunem ca Domnul este om adevarat ? Daca este corect, cum ar putea El sa fie om adevarat fara a fi persoana umana ?


Si asa ne intoarcem la primele erezii. Primele erezii, acelea din vremea cand Biserica era in catacombe si Conciliul Niceea-1 inca nu era, nu au contestat divinitatea lui Isus, ci au contestat umanitatea Lui. Care Sfant Parinte invata ca Fiul Omului nu ar fi persoana umana ?

[stefan florin]

În prealabil postat de Capy

Am şi eu nevoie de unele lămuriri dacă se poate. În Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei care s-a citit astăzi în Biserică, se spune că Hristos a devenit o persoană omenească. Din ce am citit pe acest subiect, ştiu că Nestorie învaţa eronat despre mai multe persoane în Hristos. Cum adică a devenit o persoană omenească? Eu ştiam că Hristos este Persoana divină care S-a Întrupat şi în care s-au unit cele două firi - firea divină şi firea umană şi că S-a înomenit, adică a luat fire omenească. Când a devenit Hristos persoană umană? Eu ştiam că omenitatea lui Hristos se referă la una dintre cele două naturi ale Sale, adică la natura Sa umană, ci nu la Persoana Sa. Cei care aveţi pregătirea corespunzătoare luminaţi-mă şi pe mine şi corectaţi-mă dacă nu am înţeles bine. Mulţumesc!

Textul la care mă refer este acesta:
"Doar printr-o cunoaştere şi recunoaştere a limitelor proprii ajungem la preţuirea reală a aproapelui nostru. În acest sens, milostenia, adică iubirea semenilor, este o lucrare fundamentală a Ortopraxiei (dreptei făptuiri) şi devine mărturie şi întruparea Ortodoxiei (dreptei credinţe). În semenul nostru trebuie să Îl vedem mereu pe Hristos şi, de aceea, fiecare om este pentru noi o icoană vie şi concretă a lui Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat: „Hristos a devenit o persoană omenească, una singură şi reală, şi rămâne aşa în vecii vecilor, ca un frate între ceilalţi oameni. El veghează la respectarea fraţilor Săi, pe care aşa de mult i-a iubit, încât S-a făcut ca unul dintre ei”[9],spune Părintele Dumitru Stăniloae."

Pastorala o puteţi găsi aici: http://acvila30.ro/pastorala-sfantul...domnului-2015/

nu stii prietene ca, Hristos cand vorbea despre El, se denumea Fiul Omului?

[Capy]

În prealabil postat de stefan florin

nu stii prietene ca, Hristos cand vorbea despre El, se denumea Fiul Omului?

Ştiu prietene. Dar tu ştii despre Hotărârile Sinodului al cincilea Ecumenic de la Constantinopol ?

III. Daca cineva spune ca unul este Dumnezeu Cuvantul Care a facut minuni si altul Hristos care a patimit, sau spune ca Dumnezeu Cuvantul S-a unit cu Hristos nascut din femeie, sau ca este in El ca cineva in altcineva si nu unul si acelasi Iisus Hristos, Domnul nostru, Dumnezeu Cuvantul intrupat si facut om, acelasi facator de minuni si [acelasi] patimitor de bunavoie care a indurat in trupul Sau suferintele, unul ca acesta sa fie anatema.

IV. Daca cineva spune ca unirea lui Dumnezeu Cuvantul cu omul S-a facut dupa har sau dupa lucrare sau dupa egalitatea demnitatii sau dupa autoritate, relatie, afect, virtute sau dupa bunavointa, ca si cum Dumnezeu Cuvantul ar fi cautat sa fie pe placul omului de la care sa aiba o buna si frumoasa slavire, precum zice smintitul Teodor; fie dupa omonimie, potrivit careia nestorienii numind Iisus si Hristos pe Dumnezeu Cuvantul, iar pe om luat separat Hristos si Fiul, vorbind in mod vadit de doua persoane se prefac ca vorbesc de o singura persoana si de un singur Hristos numai dupa numire, cinstire, demnitate si inchinare: dar daca nu marturiseste ca unirea lui Dumnezeu Cuvantul cu trupul insufletit de un suflet rational si intelegator s-a facut dupa alcatuire, adica dupa ipostas, precum au invatat Sfintii Parinti; si daca nu marturiseste din acest motiv singurul Sau ipostas, care este Domnul nostru Iisus Hristos, Unul din Sfanta Treime, unul ca acesta sa fie anatema. Caci in multe chipuri a fost inteleasa aceasta unire; unii urmand nelegiuirea lui Apolinarie si Eutihie, sustinand disparitia celor unite, marturisesc o unire prin amestecare, altii, gindind precum Teodor si Nestorie, adepti ai despartirii, introduc o unire prin relatie. Pe cand Sfanta Biserica a lui Dumnezeu respinge nelegiuirea celor doua erezii si marturiseste unirea dupa alcatuire a trupului cu Dumnezeu Cuvantul, adica [unirea] dupa ipostas. Caci unirea dupa alcatuire in taina lui Hristos nu numai ca pastreaza fara amestecare elementele unite, dar nu primeste nici despartirea.

V. Daca cineva intelege singurul ipostas al Domnului nostru Iisus Hristos ca si cum ar presupune mai multe ipostasuri si incearca prin aceasta sa introduca in taina lui Hristos doua ipostasuri sau doua persoane, si dupa ce a introdus doua persoane, vorbeste de o persoana dupa demnitate, cinstire si inchinare, cum au scris in nebunia lor Teodor si Nestorie, si [care] cleveteste ca Sfantul Sinod din Calcedon ar fi folosit expresia un singur ipostas in acelasi inteles nelegiuit; si nu marturiseste ca Dumnezeu Cuvantul S-a unit cu trupul dupa ipostas, si din aceasta pricina este un singur ipostas sau o singura persoana, si ca in acest sens Sfantul Sinod din Calcedon a marturisit un singur ipostas al Domnului nostru Iisus Hristos, unul ca acesta sa fie anatema. Caci Sfanta Treime nu a primit adaugare de persoana sau ipostas dupa intruparea Cuvantului lui Dumnezeu, Unul din Sfanta Treime.

VII. Daca cineva zicand in doua firi nu marturiseste ca in dumnezeire si omenitate este cunoscut Unul Iisus Hristos, Domnul nostru, ca sa arate astfel deosebirea firilor din care S-a facut fara amestecare unirea de negrait, fara sa Se preschimbe Cuvantul [lui Dumnezeu] in firea trupului si nici firea trupului sa treaca in firea Cuvantului (#caci fiecare ramane ce este in firea sa chiar dupa unirea ipostatica), dar daca ia aceasta expresie despre taina lui Hristos in sensul unei impartiri sau daca, marturisind numarul firilor intr-Unul Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Cuvantul intrupat, nu intelege asa cum trebuie deosebirea firilor din care este alcatuit, deosebire care nu este suprimata prin unire (caci Unul este din ambele firi si cele doua firi [sunt] prin Unul), ci foloseste numarul pentru a sustine firi deosebite [avand] fiecare ipostasul ei, unul ca acesta sa fie anatema.

VIII. Daca cineva marturisind ca unirea dumnezeirii cu omenitatea s-a facut din doua firi, sau vorbind de o singura fire intrupata a lui Dumnezeu Cuvintul nu intelege aceasta asa cum ni le-au predanisit Sfintii Parinti, adica [in sensul ca] unirea dupa ipostas s-a facut pornind de la firea dumnezeiasca si cea omeneasca si s-a desavarsit intr-Unul Iisus Hristos, sau daca prin aceasta expresie incearca sa introduca o singura fire sau substanta a dumnezeirii si a trupului lui Hristos, unul ca acesta sa fie anatema. Caci zicand ca S-a unit dupa ipostas Cuvantul Fiul cel Unul, noi nu afirmam ca s-a produs un fel de contopire reciproca a firilor, ci credem ca s-au unit Cuvantul cu trupul, fiecare dintre firi ramanand ceea ce era. Iata de ce Unul este Hristos, Dumnezeu si om, acelasi de-o-fiinta cu Tatal dupa dumnezeire, de-o-fiinta cu noi dupa omenitate. Caci Biserica lui Dumnezeu respinge si anatemizeaza atat pe cei care taie si despart in parti taina dumnezeiestii Iconomii a lui Hristos, cat si pe cei care introduc [in ea] amestecare.

IX. Daca cineva spune ca Hristos este inchinat in doua firi, si de aici introduce doua inchinari, una [cuvenita] lui Dumnezeu Cuvantul si a doua [cuvenita] omului; sau daca cineva, pentru a suprima trupul [Sau] si pentru a introduce amestecul dumnezeirii cu omenitatea, luandu-le impreuna, inchipuie o [singura] fire sau o substanta, si se inchina astfel lui Hristos, si nu se inchina cu aceeasi inchinare lui Dumnezeu Cuvantul intrupat impreuna cu trupul Sau, precum a primit Biserica lui Dumnezeu inca de la inceput, unul ca acesta sa fie anatema.

X. Daca cineva nu marturiseste ca Cel ce a fost rastignit in trup, Domnul nostru Iisus Hristos, este Dumnezeu adevarat, Domnul slavei si Unul din Sfanta Treime, unul ca acesta sa fie anatema.

[stefan florin]

În prealabil postat de Capy

Ştiu prietene. Dar tu ştii despre Hotărârile Sinodului al cincilea Ecumenic de la Constantinopol ?

III. Daca cineva spune ca unul este Dumnezeu Cuvantul Care a facut minuni si altul Hristos care a patimit, sau spune ca Dumnezeu Cuvantul S-a unit cu Hristos nascut din femeie, sau ca este in El ca cineva in altcineva si nu unul si acelasi Iisus Hristos, Domnul nostru, Dumnezeu Cuvantul intrupat si facut om, acelasi facator de minuni si [acelasi] patimitor de bunavoie care a indurat in trupul Sau suferintele, unul ca acesta sa fie anatema.

IV. Daca cineva spune ca unirea lui Dumnezeu Cuvantul cu omul S-a facut dupa har sau dupa lucrare sau dupa egalitatea demnitatii sau dupa autoritate, relatie, afect, virtute sau dupa bunavointa, ca si cum Dumnezeu Cuvantul ar fi cautat sa fie pe placul omului de la care sa aiba o buna si frumoasa slavire, precum zice smintitul Teodor; fie dupa omonimie, potrivit careia nestorienii numind Iisus si Hristos pe Dumnezeu Cuvantul, iar pe om luat separat Hristos si Fiul, vorbind in mod vadit de doua persoane se prefac ca vorbesc de o singura persoana si de un singur Hristos numai dupa numire, cinstire, demnitate si inchinare: dar daca nu marturiseste ca unirea lui Dumnezeu Cuvantul cu trupul insufletit de un suflet rational si intelegator s-a facut dupa alcatuire, adica dupa ipostas, precum au invatat Sfintii Parinti; si daca nu marturiseste din acest motiv singurul Sau ipostas, care este Domnul nostru Iisus Hristos, Unul din Sfanta Treime, unul ca acesta sa fie anatema. Caci in multe chipuri a fost inteleasa aceasta unire; unii urmand nelegiuirea lui Apolinarie si Eutihie, sustinand disparitia celor unite, marturisesc o unire prin amestecare, altii, gindind precum Teodor si Nestorie, adepti ai despartirii, introduc o unire prin relatie. Pe cand Sfanta Biserica a lui Dumnezeu respinge nelegiuirea celor doua erezii si marturiseste unirea dupa alcatuire a trupului cu Dumnezeu Cuvantul, adica [unirea] dupa ipostas. Caci unirea dupa alcatuire in taina lui Hristos nu numai ca pastreaza fara amestecare elementele unite, dar nu primeste nici despartirea.

V. Daca cineva intelege singurul ipostas al Domnului nostru Iisus Hristos ca si cum ar presupune mai multe ipostasuri si incearca prin aceasta sa introduca in taina lui Hristos doua ipostasuri sau doua persoane, si dupa ce a introdus doua persoane, vorbeste de o persoana dupa demnitate, cinstire si inchinare, cum au scris in nebunia lor Teodor si Nestorie, si [care] cleveteste ca Sfantul Sinod din Calcedon ar fi folosit expresia un singur ipostas in acelasi inteles nelegiuit; si nu marturiseste ca Dumnezeu Cuvantul S-a unit cu trupul dupa ipostas, si din aceasta pricina este un singur ipostas sau o singura persoana, si ca in acest sens Sfantul Sinod din Calcedon a marturisit un singur ipostas al Domnului nostru Iisus Hristos, unul ca acesta sa fie anatema. Caci Sfanta Treime nu a primit adaugare de persoana sau ipostas dupa intruparea Cuvantului lui Dumnezeu, Unul din Sfanta Treime.

VII. Daca cineva zicand in doua firi nu marturiseste ca in dumnezeire si omenitate este cunoscut Unul Iisus Hristos, Domnul nostru, ca sa arate astfel deosebirea firilor din care S-a facut fara amestecare unirea de negrait, fara sa Se preschimbe Cuvantul [lui Dumnezeu] in firea trupului si nici firea trupului sa treaca in firea Cuvantului (#caci fiecare ramane ce este in firea sa chiar dupa unirea ipostatica), dar daca ia aceasta expresie despre taina lui Hristos in sensul unei impartiri sau daca, marturisind numarul firilor intr-Unul Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Cuvantul intrupat, nu intelege asa cum trebuie deosebirea firilor din care este alcatuit, deosebire care nu este suprimata prin unire (caci Unul este din ambele firi si cele doua firi [sunt] prin Unul), ci foloseste numarul pentru a sustine firi deosebite [avand] fiecare ipostasul ei, unul ca acesta sa fie anatema.

VIII. Daca cineva marturisind ca unirea dumnezeirii cu omenitatea s-a facut din doua firi, sau vorbind de o singura fire intrupata a lui Dumnezeu Cuvintul nu intelege aceasta asa cum ni le-au predanisit Sfintii Parinti, adica [in sensul ca] unirea dupa ipostas s-a facut pornind de la firea dumnezeiasca si cea omeneasca si s-a desavarsit intr-Unul Iisus Hristos, sau daca prin aceasta expresie incearca sa introduca o singura fire sau substanta a dumnezeirii si a trupului lui Hristos, unul ca acesta sa fie anatema. Caci zicand ca S-a unit dupa ipostas Cuvantul Fiul cel Unul, noi nu afirmam ca s-a produs un fel de contopire reciproca a firilor, ci credem ca s-au unit Cuvantul cu trupul, fiecare dintre firi ramanand ceea ce era. Iata de ce Unul este Hristos, Dumnezeu si om, acelasi de-o-fiinta cu Tatal dupa dumnezeire, de-o-fiinta cu noi dupa omenitate. Caci Biserica lui Dumnezeu respinge si anatemizeaza atat pe cei care taie si despart in parti taina dumnezeiestii Iconomii a lui Hristos, cat si pe cei care introduc [in ea] amestecare.

IX. Daca cineva spune ca Hristos este inchinat in doua firi, si de aici introduce doua inchinari, una [cuvenita] lui Dumnezeu Cuvantul si a doua [cuvenita] omului; sau daca cineva, pentru a suprima trupul [Sau] si pentru a introduce amestecul dumnezeirii cu omenitatea, luandu-le impreuna, inchipuie o [singura] fire sau o substanta, si se inchina astfel lui Hristos, si nu se inchina cu aceeasi inchinare lui Dumnezeu Cuvantul intrupat impreuna cu trupul Sau, precum a primit Biserica lui Dumnezeu inca de la inceput, unul ca acesta sa fie anatema.

X. Daca cineva nu marturiseste ca Cel ce a fost rastignit in trup, Domnul nostru Iisus Hristos, este Dumnezeu adevarat, Domnul slavei si Unul din Sfanta Treime, unul ca acesta sa fie anatema.

asa! Si ce nelamuriri ai in privinta acestor hotarari?