Oameni care par credinciosi dar sunt rai

[stefan florin]

În prealabil postat de florentina2014

De multe ori m-am intrebat,cum se face de exista oameni care par atat de credinciosi iar ei se cred la fel,mergand la biserica,tinand post,citind carti sfinte,dar.......apoi se despart de acestea si afiseaza o rautate,fac lucruri urate,vb urat,jignesc,se comporta urat!Care sa fie explicatia?Chiar mi-a fost dat sa intalnesc si sa cunosc multe astfel de persoane,care credeam dupa ceea ce faceau ca sunt painea lui Dumnezeu si cand colo,rautate!Cum catalogam astfel de oameni?Care sa fie motivul pentru care se comporta asa?

ce se afla in inima omului DOAR Dumnezeu stie, iar aparentele inseala

În prealabil postat de florentina2014

De multe ori m-am intrebat,cum se face de exista oameni care par atat de credinciosi iar ei se cred la fel,mergand la biserica,tinand post,citind carti sfinte,dar.......apoi se despart de acestea si afiseaza o rautate,fac lucruri urate,vb urat,jignesc,se comporta urat!Care sa fie explicatia?Chiar mi-a fost dat sa intalnesc si sa cunosc multe astfel de persoane,care credeam dupa ceea ce faceau ca sunt painea lui Dumnezeu si cand colo,rautate!Cum catalogam astfel de oameni?Care sa fie motivul pentru care se comporta asa?

Fiecare om crestin are si ispite. Daca necuratul a incercat sa-L ispiteasca pe Insusi Hristos, cum nu-l va ispiti si pe crestin? Asadar, trebuie sa facem un efort sa vedem ce ganduri ne tulbura pe noi insine. Am putea sa ne inchipuim ca astfel de ganduri sau chiar mai rele il tulbura si pe aproapele care ne greseste. Gandurile pot fi si ale noastre, dar pot fi inspirate de Dumnezeu sau de cel rau. Atunci cand nu ne silim sa avem ganduri bune ii lasam loc celui rau sa ne tulbure cu ganduri de-ale sale. Iar noi credem ca acelea sunt gandurile noastre! Ne indreptatim si ne trufim. La fel poate face si aproapele care nu ia aminte la gandurile sale in primul rand. Gandurile rele sunt niste talhari, niste hoti de suflete. Trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu sa le alunge de la noi. Luand seama la gandurile noastre si luptand cu ele, il vom privi cu mila pe cel care inca se afla printre talharii gandurilor necurate.

De aici incolo, ne alegem o strategie in functie de starea noastra duhovniceasca. Il certam, il ignoram, il aratam greseala, ii aratam o istorioara duhovniceasca din care sa extraga invatatura cuvenita, cerem sfat de la duhovnic etc.

Nu-i putem cataloga nicicum, caci nu stim cata pocainta fac ei insisi atunci cand isi vad propriile greseli. Putem sa-i ajutam sa-si vada greselile, dar cu inima de mama, nu de judecator. Inima de judecator trebuie s-o avem doar pentru noi.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de florentina2014

De multe ori m-am intrebat,cum se face de exista oameni care par atat de credinciosi iar ei se cred la fel,mergand la biserica,tinand post,citind carti sfinte,dar.......apoi se despart de acestea si afiseaza o rautate,fac lucruri urate,vb urat,jignesc,se comporta urat!Care sa fie explicatia?Chiar mi-a fost dat sa intalnesc si sa cunosc multe astfel de persoane,care credeam dupa ceea ce faceau ca sunt painea lui Dumnezeu si cand colo,rautate!Cum catalogam astfel de oameni?Care sa fie motivul pentru care se comporta asa?

Motivul este că încă nu am căpătat în dar pacea lui Hristos.
Noi aspirăm la condiţia de creştini dar uneori drumul e tare lung. Pocăinţa (schimbarea, înnoirea minţii) e adeseori un proces foarte întortocheat, cu reveniri, cu căderi, cu perioade cumplite, cu ieşiri din minţi la unii în anumite momente...
Alteori merge mai uşor, adică repede fără mari oprelişti - din câte am citit şi întâlnit.

Aşadar noi creştinii ne vom lepăda de toată răutatea şi vom fi unitari cu ideile, lecturile, vorbele şi năzuinţele noastre nobile, doar atunci când vom avea în suflet pacea Domnului.

Pe de altă parte, ceea ce ni se pare a fi răutate la un om e foarte probabil să fie nedesăvârşirea noastră personală proiectată pe altul.
Iar un om aspru şi drept nu e neapărat rău. Deşi oamenii cu adevărat aspri, ca mod general de a fi, se pare că nu ajung niciodată la măsuri duhovniceşti mai înaintate. Se poticnesc de asprime ca de un zid şi bat pasul pe loc.

[hurricane]

Eu sunt unul din oamenii de care amintesti, sunt rau, cateodata ma uimesc de cat de rau si nerabdator sunt fata de neputinta altora. Ma enervez la culme cateodata cand vad prostia mana in mana cu mandria versus falsa parere de sine a mea(alta mandrie), dar cred ca eu sunt vinovat si nervii mi-i vars de fapt pe mine caci ceea ce iese din inima mea ma spurca pe mine si nu pe cel cu care sunt rautacios. Ma tulbur sufleteste si n-am pace cand sunt asa. Pana sa imi dau seama ca eu sunt vinovat ca ma manii pe neputinta aproapelui de multe ori am murit sufleteste si doar mila lui Dumnezeu m-a readus la viata exact prin citirea cartilor sfinte, prin rugaciuni si toate cele de care ai amintit ca le fac "acei oameni rai". In concluzie, cred ca iertand si rabdand, nadajduind (in Dumnezeu bineinteles) si mai ales iubind, citind sfintele carti, facand rugaciuni, mai am o sansa sa nu cad mereu in patima maniei si a zavistiei.
Asta este una din multele caderi ale mele, sa-mi fie cu iertare si Doamne ajuta la ridicari!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de hurricane

Eu sunt unul din oamenii de care amintesti, sunt rau, cateodata ma uimesc de cat de rau si nerabdator sunt fata de neputinta altora. Ma enervez la culme cateodata cand vad prostia mana in mana cu mandria versus falsa parere de sine a mea(alta mandrie), dar cred ca eu sunt vinovat si nervii mi-i vars de fapt pe mine caci ceea ce iese din inima mea ma spurca pe mine si nu pe cel cu care sunt rautacios. Ma tulbur sufleteste si n-am pace cand sunt asa. Pana sa imi dau seama ca eu sunt vinovat ca ma manii pe neputinta aproapelui de multe ori am murit sufleteste si doar mila lui Dumnezeu m-a readus la viata exact prin citirea cartilor sfinte, prin rugaciuni si toate cele de care ai amintit ca le fac "acei oameni rai". In concluzie, cred ca iertand si rabdand, nadajduind (in Dumnezeu bineinteles) si mai ales iubind, citind sfintele carti, facand rugaciuni, mai am o sansa sa nu cad mereu in patima maniei si a zavistiei.
Asta este una din multele caderi ale mele, sa-mi fie cu iertare si Doamne ajuta la ridicari!

........:)
Doamne ajută, frate!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

........:)
Doamne ajută, frate!

........:)
Doamne ajuta , frate !

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de cristiboss56

........:)
Doamne ajuta , frate !

Mă bucur nespus că frăţia voastră a găsit, cu statornică nevoinţă şi prin ajutorul Bunului Dumnezeu, odihnă sufletului prin iertare. Mare necaz este, frate, când noi oamenii ne ţinem strâns de un gând necurat, adică de un resentiment faţă de o întâmplare sau alta a acestei lumi, faţă de un semen de-al nostru. Mult rău ne facem.
Aşa încât, văzînd că aţi scăpat de resentimente mă bucur mult: acum sunteţi iarăşi liber şi pacea Domnului se poate apropia încă mai mult de frăţia voastră. Postul nostru este pregătire pentru starea de inimă smerită şi înfrântă, fără de care nu putem gusta cu folos din Sfânta Împărtăşanie.
Să vă ţină Domnul în nevoinţa cea bună şi să vă mângâie cu sfânta Lui pace, acum şi pururea!
Vă rog să iertaţi până la capăt pe nevrednicul şi mult înrăitul de mine. Sunt doar un om prost, un îmbătrânit în răutăţile acestei lumi căzute...
Iar Domnul este Multmilostiv.
Doamne ajută!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Mă bucur nespus că frăţia voastră a găsit, cu statornică nevoinţă şi prin ajutorul Bunului Dumnezeu, odihnă sufletului prin iertare. Mare necaz este, frate, când noi oamenii ne ţinem strâns de un gând necurat, adică de un resentiment faţă de o întâmplare sau alta a acestei lumi, faţă de un semen de-al nostru. Mult rău ne facem.
Aşa încât, văzînd că aţi scăpat de resentimente mă bucur mult: acum sunteţi iarăşi liber şi pacea Domnului se poate apropia încă mai mult de frăţia voastră. Postul nostru este pregătire pentru starea de inimă smerită şi înfrântă, fără de care nu putem gusta cu folos din Sfânta Împărtăşanie.
Să vă ţină Domnul în nevoinţa cea bună şi să vă mângâie cu sfânta Lui pace, acum şi pururea!
Vă rog să iertaţi până la capăt pe nevrednicul şi mult înrăitul de mine. Sunt doar un om prost, un îmbătrânit în răutăţile acestei lumi căzute...
Iar Domnul este Multmilostiv.
Doamne ajută!

Ce ne-am face de am tine in noi supararea si amintirea unor naluciri venite de undeva unde nimeni n-ar dori sa ajunga !
Hristos ne ajuta atunci cand nu ne astpeptam , ne intinde acea mana nevazuta , salvatoare , caci El nu ne lasa in lucrarea vrajmasului pana-n sfarsit .
Exista cu siguranta pe lumea asta , simpatii si antipatii pe moment sau pe perioade mai indelungate , exista resentimente nascute din te miri ce , exista mult rau in lumea asta , dar mai presus de orice exista Credinta Adevarata , cea care ne tine treji , ne mustra , ne dojeneste si ne intoarce din nalucirile noastre , ne smereste , dar nu inainte de a ne rusina , o rusine care te inalta , te ridica , si iar te rusineaza , si-ti dai seama cat de mic si neputincios esti , iar imaginea de brav justitiar , se naruie , rosind la ratacirea avuta la un moment dat .
Si asa rugina depusa in timp , se curata incet , incet , prin cateva treceri prin foc !
Post binecuvantat , frate Ioane !

[Monnis]

În prealabil postat de florentina2014

De multe ori m-am intrebat,cum se face de exista oameni care par atat de credinciosi iar ei se cred la fel,mergand la biserica,tinand post,citind carti sfinte,dar.......apoi se despart de acestea si afiseaza o rautate,fac lucruri urate,vb urat,jignesc,se comporta urat!Care sa fie explicatia?Chiar mi-a fost dat sa intalnesc si sa cunosc multe astfel de persoane,care credeam dupa ceea ce faceau ca sunt painea lui Dumnezeu si cand colo,rautate!Cum catalogam astfel de oameni?Care sa fie motivul pentru care se comporta asa?

Foarte frumoase şi de folos au fost intervenţiile colegilor de forum.
Eu doresc doar să vă spun că am întâlnit situaţii în care oamenii păreau răi, dar erau credincioşi.
Doamne ajută!

[sophia]

Se poate sa fie si cum spune Monnis.
Acei oameni care par rai dar sunt credinciosi, probabil ca sunt prea severi.
Ei cad intr-o anumita extrema. Probabil ca judeca oamenii prea mult.
Am intalnit si eu...

Pentru Yasmina:

Eu una am intalnit la biserica mea persoane de acest fel.
Am mai spus mai sus ca de multe ori se face o separatie intre latura teoretica si si cea practica/sociala a credintei.

Sunt preoti si biserici care lucreaza mult in social si atunci si oamenii sunt altfel formati si tind spre social, spre iubire de aproape. Ajuta oamenii, sunt mai calzi, mai blanzi, impart lucruri intre ei etc.

Si sunt preoti si biserici unde se pune accentul pe partea teoretica, adica: slujbe, predici, invataturi.
Si atunci acei oameni sunt tot asa formati: participat la slujbe, cantat, citit, postit. Dar le lipseste partea sociala: iubire, impartit, mangaiat aproapele, organizat ceva pentru ajutor.

Credinta este oi imbinare din cele doua laturi. Lipsa oricareia dintre ele ne face rau si ne raneste, poate ca lipsa partii sociale face cel mai rau.

Si atunci spunem ca oamenii par credinciosi. Dar nu sunt in totalitate, pentru ca le lipseste o anumita latura a credintei.
Ca sunt ei rai nu stiu, dar fac rau celor din jur.