Rai și iad - memorie remanentă

[florin.oltean75]

În prealabil postat de gpalama

Dumnezeu este in vesnicie.
Iar prin El toate se pot.
Si El a afirmat ca unele lucruri 'sunt vesnice'.

Pentru ca El este Creator El poate sa 'creeze' ceva vesnic din nimic.

Nu stiu daca trebuie sa ne raportam la 'creatie' cand facem astfel de afirmatii.
In materie poate lucrurile au nevoie de un inceput de un sfarsit, dar in lumea sufletelor sunt alte legi, ale creatiei.

Inceputul si sfarsitul sunt conventii suscitate de perceptia fragmentata a realitatii.

In mod fundamental nu exista nici inceput, nici sfarsit.

Inceputul si sfarsitul au sens doar atunci cand realitatea este privita la suprafata ei, la fragmente in procesul lor dinamic.

Daca privim la natura lor fundamentala miscarea/temporalitatea/diviziunea sunt transcense.

Daca Materia si Dumnezeu sunt ambele primordiale, fara inceput si sfarsit dar complet separate, atunci Materia are acelasi statut ontologic ca si Dumnezeu. Avem un raport de excluziune / disjunctie.


Daca "La Inceput" a fost doar Dumnezeu, pentru ca Materia sa fie separata de Fiinta, aceasta a fost creata din Nimic, din Vacuum.

Fiind creata din Vacuum, natura ei fundamentala este Vacuitatea.

[Demetrius]

În prealabil postat de florin.oltean75

Numele evident este neesential, nu confera o identitate in sine pentru ca poate fi schimbat in orice moment cu alt nume, cu alta eticheta.

De fapt, care este esenta neschimbatoare care confera identitate, unicitate unui anumit fenomen, sa spunem un fenomen "suflet"?

Aceasta este intrebarea fundamentala la care trebuie gasit un raspuns.

Dpmdv numele unei experiente limitate(viata terestra a unui om) mie mi se pare un aspect esential.
O dovada in plus este pomelnicul; cand doua persoane pomenesc la Liturghie pe cate un Nicolae in data de 06.12, Dumnezeu primeste de la preot rugaciunea pentru doi Nicolae diferiti si distincti(de legatura fiecaruia cu pomenitorul), nu pentru un singur Nicolae sau pentru toti cei care poarta numele de Nicolae.

Numele se poate schimba, dar asta ar insemna o revolta fata de existenta proprie, fata de viata sa, fata de Dumnezeu Care i-a dat suflare de viata sub destinul acestui nume. In plus, Dumnezeu ii accepta pomelnicul sub numele purtat la nastere; la al doilea nume Dumnezeu "sughite".

Cred ca esenta neschimbatoare care ofera identitae fenomenului suflet este "oglindirea" lui Dumnezeu in el, lepadarea de sine(smerenia, rastignirea). Prin astea se diferentiaza de ceilalti avand identitate cu totul si cu totul proprie.