Politica pe paine

[iustin_dumitru]

Nu am rezistat nici eu tentatiei in a imi da cu parerea despre acest deprimant dar si potential ofertant subiect al zilei. Traim la apusul unei ere, generatia noua isi cauta drumul.
S-a terminat in sfarsit al 2 lea razboi mondial dupa 80 de ani, vechile aliante s-au naruit, frica de un nou razboi care a guvernat pana acum cu oarecare succes lumea nu mai functioneaza.
Generatiile afectate de razboi si de prelungirea efectelor sale in comunism au inceput sa dispara si noile generatii vor o reseteare. Vor sa incerce toate optiunile de la capat. Ca in imaginea aceea din "The Wall" , (Pink Floyd) in care la sfarsit copilul aduna caramizile zidului tocmai prabusit, si incepe in joaca ,construirea unui zid nou.
Dar oare chiar o iau ei de la zero? Oare omenirea nu a mai trecut iarasi si iarasi prin acest ciclu? Si in plus pe ce sa mai faci politica azi? Pe un "apus de lume" in care natura a fost lichidata , speranta de viata a omenirii se masoara cu ordinul zecilor de ani,pericole vin din toate partile : clima distrusa, razboiul nuclear nu mai e un tabu, inrobirea tehnologica, suprapopulatie etc.
Pana si victoria lui Trump e o recunoastere a incercarii unor noi abordari .Chiar daca mijloacele sunt rele (manipulare ,minciuna ,autoritarism) au insa si efecte benefice: iti dau puterea de a schimba ceva caci nu iti mai pasa de limite, si putere de a mobiliza oamenii intr-o directie. Vechea ordine a "politically correct" a vorbelor vagi si fara continut a cam trecut.
Un efect benefic indirect al acestor schimbari este curentul de aparare al valorilor crestine , sau chiar de promovare a lor . Dar mai este mult pana departe , deocamdata valorile crestine se limiteaza la familie , la "ce bine ca nu sunt homosexual deci sunt crestin" ,la dragostea de patria lumeasca incurajata si de Biserica de a lungul secolelor ,dar neuitand ca am fost chemati in primul rand sa fim cetateni ai Israelului ceresc, aceea e nationalitatea noastra: Imparatia cerurilor.
Dar e imbucurator ca datorita acestui curent, au aparut mici mesia gen CG , caci au aratat ca oamenii asteapta mai mult de la politica decat simpla administrare a dezastrului , astepata chiar nepermis de mult :un scop pentru viata lor dezorientata si macinata de nedreptati. De aceea politica a inceput din nou sa capteze masele ,in speranta oferirii unei solutii ideologice, la alienarea si dezorientarea care ne inconjoara.

Dar oare folosim corect aceasta oportunitate a unei noi resetari, aceasta ocazie de a aduce credinta si valorile ei in viata noastra cotidiana?
Oare ar trebui separata politica de credinta? Interdictia Bisericii asupra preotilor de a face politica, exclude oare oportunitatea care o pot avea mirenii prin politica,de a promova valorile crestine in viata societatii?
Oare merita aceste preocupari , sau sunt de un rang inferior, lumesc, si doar ne abat atentia de la adevaratele preocupari ale credintei?
Intelegerea mea este ca merita , atat cat nu devin o capcana pentru suflet, pentru ca viata lumeasca ne a fost data pentru a o infrumuseta si a ii adauga "sarea" Cuvantului lui Dumnezeu , si a arata lumina lumii. Acesta e rolul crestinului in viata :sociala ,politica,familiala si de orice fel . Pana si in pustie nu ne paraseste acest rol ,dragostea ramane in sufletul pustnicului , chiar daca nu are oameni in jur sa o arate ,si nici conexiune la net :) .

Politica e mai mult decat critica deznadajduita a ceea ce ne inconjoara , e dorinta de mai bine,incredere in Dumnezeu care guverneaaza lumea , ajutor pentru aproapele.
Si chiar de am vedea opusul la conducatorii nostrii , ca au fost ei comunisti, apoi occidentali ,poate maine nationalisti , suntem datori sa ii inconjuram cu respect si sa ne rugam pentru ei , caci resepctandu-i pe ei,Il respectam pe Dumnezeu care guverneaza lumea .
Si este si cel mai mare hint al marketingului politic ,respectarea adversarului, ne-jignirea lui,ne-folosirea adevarului partial ca inceput al minciunii, a adus cresteri spectaculoase de incredere. De fapt esti judecat si apreciat dupa cuvintele tale si e la indemana ta fie sa iti otravesti sufletul facand din politica pierzarea ta, ca orice alta patima umana, sau sa o faci un mijloc de imprastiere al iubirii si al primirii aprecierii de la ceilalti,indiferent de orientarea lor politica.
Este razboiul tau cu tine insuti ,nu cu guvernul, nu cu ceilalti.
Partidul nu te ajuta , ci doar Dumnezeu este langa tine , in ce spui si ce faci.