Hristos e raspunsul la toate

[CristianR]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Daca ar fi o singura cale Hristos nu ar fi spus:
"V-am cantat de jale si nu a-ti plans, v-am cantat din fluier si nu a-ti jucat".

De acord că nu este o singură cale și că El va găsi un mod de a Se face cunoscut oricui Îl caută cu o inimă sinceră și arzătoare, nu neapărat aprofundând rugăciunea (nu toți sunt făcuți pentru asta). Dragostea de Dumnezeu împletită cu cea de semeni sunt căi sigure către El. Dar am ținut să-ți împărtășesc această bucurie pe care am avut-o descoperind cartea menționată, știindu-te preocupat de rugăciune.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de CristianR

Dar am ținut să-ți împărtășesc această bucurie pe care am avut-o descoperind cartea menționată, știindu-te preocupat de rugăciune.

M-ai facut curios sa o caut, mai ales ca ea a provocat o asemenea revelatie in tine.
Sunt rare cartile care sunt pe masura cuiva, de regula simtim ca ar mai fi fost ceva de spus, sau ca lucrurile nu sunt prea clare.
Eu asm rasfoit pelerinul rus, si in acest subiect delicat al rugaciunii inimii,exista peroicolul cred sa incerci si sa te simti descurajat ca altii pot sa se roage ore si zile iar tu nu poti nici 5 minute.
Dar am citit si pasaje din alte carti care explicau rugaciunea inimii mai degraba catre meditatie si unire cu Hristos.

E foarte important sa nu iti iei mai mult decat poti duce, ca sa nu cazi in deznadejde , dar daca lucrurile sunt prezentate familiar tie, atunci poate fi un mare ajutor.

[CristianR]

În prealabil postat de iustin_dumitru

E foarte important sa nu iti iei mai mult decat poti duce, ca sa nu cazi in deznadejde , dar daca lucrurile sunt prezentate familiar tie, atunci poate fi un mare ajutor.

Pentru mine a fost încurajator în acest sens să înțeleg că este o măsură pentru fiecare și în rugăciune. Chiar dacă îndeletnicirile curente ale vieții nu-ți permit să avansezi prea mult, acel puțin efort va fi și el răsplătit în scurt timp, printr-o schimbare lăuntrică simțită, printr-o sporire a dragostei și a credinței.

Revelator a fost să pricep că ce contează cel mai mult nu este efortul propriu de a duce gândul rugăciunii la inimă și a-l ține acolo, cât simțirea, dorul cu care o faci și care poate să aprindă inima, aceasta începând să ardă pentru Dumnezeu. O flacără mică la început, ca de candelă, ulterior singura grijă va fi să nu o lași să se stingă, înălțând gândul fierbinte către Iisus în orice moment al zilei. indiferent cu ce te-ai ocupa.

Aceasta va însufleți și celelate rugăciuni, redându-le viața pe care alcătuitorii lor din vechime au pus-o acolo. Rugăciunile Bisericii sunt comori de duh, dacă vrei, impregnate de trăirea profundă a sfinților, și pot fi revitalizate de oricine învață să le citească... cu inima.

Spune autorul că la slujbele Bisericii primare cântau doar cei care simnțeau îndemnați să o facă, iar apoi, sensibilizați și pătrunși de duhul cântării, începeau și ceilalți, până se aprindeau toți, ca lumănările de Paști.

Hristos este cu adevărat răspunsul la toate și este omniprezent, dar constatarea prezenței Sale nu se face doar conștientizând-o, străduindu-te să-ți amintești mereu de El, ci cu inima.