Daca ar fi trait...

[mihailt]

A sa nu uit pe vremea lui Nicoale Ceausescu avorturile au fost interzise prin anul 1967.
Deci copii care ar fi fost avortati si nu au fost avortati datorita lui Nicoale Ceausescu macar unul daca se mantuieste dupa dreptatea lui Dumnezeu si Nicoale Ceasusescu va fi mantuit.
Ca sa nu mai vorbim ca masoneria era interzisa si masonii erau unde le erau locul adica in puscarie.

Deci credeti dvs. ca Dumnezeu considerand toate aceste fapte foarte bune ale lui Ceausescu:
-interzicerea emisiunilor imorale la televizor
-interzicerea sectarismului , a practicilor pagane orientaliste
-interzicerea muzicii ocidentale decadente
-interzicerea masoneriei
-interzicerea avorturilor
-constructia de obiective folositoare pentru poporul roman
si altele

Si in partea cealalta avand cateva daramari de biserici?

Ce credeti dvs. ca nu e in Rai acum?
Fiti seriosi mai fratilor.

[sia]

Mare drepate are Dorina. nu au existat,,argumente suficient de puternice,,care sa justifice executia lor in ziua de Craciun! Doar cei care au luat puterea au avut ,,argumente puternice ,, si au facut totul sa-i execute cat mai repede..Aveau nevoie de ,,spatiu ,, ca sa -si faca ei ,,numarul "..Totul pentru ei- nimic pt popor...Si cand ma gandesc cati tineri au murit pt democratie si libertate,mi se strange inima si azi cand ma gandesc la ei.. .la mamele care si-au ingropat copiii si care nici azi nu stiu de ce !?.Si Silverstar are dreptatea ei ,nici eu nu am amintiri placute legate de acea perioada..in special in ultimii 10 ani ,ai regimului comunist , viata noastra a fost o copie, un pact cu duplicitatea . Stiti ce vreau sa spun ,eram obligati sa ne prefacem multumiti ,fericiti si mai ales categoric de acord cu tot ce se hotara in numele nostru .Devenisem un popor de aplaudaci !NU cred ca ati uitat orele de stat la cozi pt un pachet de unt .uneori cu copilul in brate si cu altul in pantec ,sa poti sa cumperi doua ..imbulzeala ,umilinta , scandalul si dezumanizarea unora.....sunt sigura ca nu ati uitat cozile nesfarsite si faptul ca nici nu mai vindeau in magazin ci pe usa din dos .. pe unde primeau marfa ...sa nu se vada cozile din strada ..cata suparare daca se termina marfa inaite sa cumperi .sau ce multumire ca ai reusit -bine ca ai apucat, se spunea pe atunci .. si dupa toate astea trebuia sa urci cinci ,sase ,noua , zece etaje pe intuneric ..ca nu era curent ..si in casa trebuia sa aprinzi lumanarea, pana reuseai sa pui firele la bateria masinii ..si.. n-ati uitat, nu ,becul ala amarat ..care parca ti-era prieten sau un membru al familiei ... si..frigul din casa,de la serviciu si din inimi si daznadejdea ca ..nu se va mai termina. si ca aveai probleme daca nu erai membru de partid si nu te promovau ...si toamna lui " 82 cand ,plimbandu-mi copilul de un an si jumatate ,am fost oprita de o multime de oameni care priveau cu gura cascata ,fara sa zica nimic ,cum mutau ei biserica Olari -ca inca se construia pe Mosilor si nu aveau loc din ,,cauza ei "..da, nu aveau loc de biserici ,de Casa lui Dumnezeu ..se impiedicau ei ..de duhovnicii nostri ...de martirii neamului ,se impiedicau ei .. Daca ar fi putut ni l-ar fi scos din suflet si pe Dumnezeu sa nu mai avem nici o speranta si sa traim asa , sa fim traiti , ca niste marionete ...,,Doamne . bine nu ne-a fost nici noua ..,,spunea Grigore Vieru si ce bine le mai spunea !NU trebuie sa uitam si nici sa regretam ce-a fost ..VA doresc la toti o zi buna si cu folos ! Cat despre cei morti -Dumnezeu sa-i ierte !

[nadia.r]

În prealabil postat de dorinastoica14

Vanzatorii de paine,de carne,aprozaristii si toti acei care aveau "malaiul pe mana... bagatasii de astazi.

parintii mei au lucrat in comert vreme de 30 ani iar nu suntem nici pe departe bogati nici nu am fost vreodata.Imi amintesc de acele vremuri cind eram hulita in scoala fiindca tata nu le dadea mancare decat la ratie dar oare ce se intampla daca nu respecta asta si ar fi dat tot la unul ?Restul chiar ar fi murit de foame fiindca atat se primea atunci.Nu pot sa cred ca pe un forum crestin-ortodox acuzati pe cineva care nu a facut decat sa lucreze si sa respecte oamenii si dreptul lor pe care il aveau atunci.Nu sunt in satul nostru oameni care sa-i reproseze tatei ceva de atunci,acum cand exista de toate in magazine oamenii nostri nu au bani sa le cumpere,acum nu-si permit nici echivalentul ratiei de atunci si sunt persoane care nu vad prea des o bucata de paine.Exista ajutoare sociale care se dau dupa anumite criterii fara a se verifica prea mult starea sociala a oamenilor.Nu vreau sa jignesc pe nimeni dar care are pamant nu primeste nimic,dar oare acel pamant cine sa-l lucreze si cu ce?Sa-l vinda nu-l cumpara nimeni iar ei figureaza avuti si bogati dar adevarul e ca sunt singuri,neputinciosi in fata greutatilor cu pensii ca ale parintilor mei care abia ajung la 5 milioane vechi pe care ii dau pe lumina ,lemne de foc si medicamene.Tata este cardiac si are si diabet-astea ca boli principale-iar in decembrie a fost la spitalul bicaz pt controlul lunar si dupa trei drumuri a fost trimis la analize pe care le-a platit si care au costat in jur de 150lei,a mai platit medicamentele iar pentru sarbatori nu a mai ramas nimic din pensie.Ce se intampla daca nu eram noi sa-l ajutam din putinul nostru?Se traieste mai greu ca in orice perioada de pana acum,aici in zona noastra erau deschise mine unde aveau de lucru 90%din populatie,acum nu mai e nimic,sunt cateva gatere unde se lucreaza mai mult la negru iar restul plecati pe unde pot dupa ceva de lucru.De ce se aduc muncitoare din china sau alte locatii?De ce nu se aduc sectii de confectii in comune unde este mana de lucru?inainte asa se proceda si se descurca toata lumea,astazi suntem uitati printre promisiuni desarte,doar cu credinta in bunul Dumnezeu.

Te rog sa ma ierti draga Nadia.Cati oameni atatea rani care ne dor si nu s-au vindecat.
Indiferent de regim,de loc,de timp si de conditia sociala intodeauna vor fi oameni necinstiti,cozi de topor si oameni cinstiti.Sunt convinsa ca parintii tai au fost oameni cinsiti si crdinciosi dar nu este o regula! Spunea un invatat ca nu exista un singur adevar.Fiecare are adevarul lui.Asadar sa ne ingaduim unii pe altii si sa ne ducem in continuare pe langa crucea noastra personala si crucea acestui neam care parca este sortit durerii sau este blestemat.
Ar fi bine sa iertam sa uitam,sa ne gandim ce sa facem pentru generatiile urmatoare.
La topicul "Povestiri cu talc"cineva a postat o istorioara intitulata "[COLOR=darkred]In cutia ta cate piersici sunt?"[/COLOR]
Este vorba despre iertare:
[SIZE=3][COLOR=darkred]"De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane.In realitate insa acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=darkgreen]In cutia ta cate piersici sunt si ce ai de gand sa faci cu ele?" [SIZE=2][COLOR=black](ma[/COLOR][COLOR=black] ierti Silvia ca am luat putin verde de la tine chiar daca nu sunt ecologist!)[/COLOR][/SIZE][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]Acele vremuri au apus pentru todeauna si nici nu cred ca se vor mai intoarce vreodata.[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=black]Daca sunt crestin si porunca este sa-mi iubesc vrajmasii, eu ma straduiesc sa iert chiar si pe Ceausescu(sau macar sa-l uit) si pe toti cei asemenea lui de ieri si de azi si uite drept dovada ca pot, ii aduc o floare astazi cand ar fi implinit anii.[/COLOR]

În prealabil postat de silverstar

Dacă ar fi trăit, astăzi ar fi împlinit 91 de ani. Frig, foame, frică… Şi multă umilinţă… Epoca de aur… Întuneric pe stradă, acasă şi gol, un gol imens în magazine…

Când mă culcam, mă îmbrăcam…

Şi sala de clasă rece, cenuşie. Copii palizi,cu pielea de pe mâini crăpată de frig, zgribuliţi în bănci, indiferenţi, apatici… Cenuşiu, peste tot cenuşiu şi trist…

Şi cota lunară: 2 ouă, 50 de grame de unt, 1/2 de l de ulei… Şi pâinea drămuită, veche ca să nu se mănânce mult… Şi iar frigul…
Să facem economie, economie… Asta auzeam ori de câte ori deschideam TV-ul…

Sunt aceastea si toate cele pe care le vei sctie (adevarate fara dor si poate) argumente suficient de puternicie pentru ucudere lui in ziua de Craciun?

[silverstar]

În prealabil postat de dorinastoica14

Sunt aceastea si toate cele pe care le vei sctie (adevarate fara dor si poate) argumente suficient de puternicie pentru ucudere lui in ziua de Craciun?

[COLOR=green]Spune-mi, te rog, dar daca se poate sincer, la momentul acela judecai la fel ca acum? [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Sincer? Eu nu. M-am bucurat că am scăpat. Dar, cu timpul a venit şi înţelepciunea. Nu trebuia împuşcat/i. Trebuia sa fie obligati, amandoi, sa trăiască exact aşa cum am trăit noi: în frig, fără curent, fără apă caldă, cu alimente dramuite, fără confortul consumabilelor necesare în fiecare casa, fără TV şi alte mijloace de informare, cu interdicţia de a ieşi din ţară. Poate asa ar fi înţeles drama românilor.[/COLOR]

[icamilin]

Tatal meu si altii de varsta lui, il regreta pe cel ce ne-a terorizat tineretea. Eu nu plang dupa el, nici dupa perioada mizerabila in care ne-am complacut, de voie, de nevoie. N-am fost membra de partid, n-am avut functii de conducere. In 1989 insa, am iesit in strada cu atata convingere ca ceva trebuie schimbat, paharul se umpluse, in Piata Operei se intonase rugaciunea
TATAL NOSTRU, doar cei prezenti acolo pot descrie starea spirituala din acel moment ( nu voi uita niciodata emotia si bucuria ca " poate " vom fi liberi ) dar nu m-am gandit niciodata ce pret vom plati pentru aceasta.
NU TREBUIAU OMORATI! NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU !
Trebuiau sa sufere, sa simta lipsa si ei macar vreo 20 de ani.
Dar cei care preluau puterea aveam alte ganduri, " Odiosii " ii incurcau in planurile lor, trebuiau sa dispara si sa nu se afle niciodata nimic din tot ce era legat de familia prezidentiala. Au trecu atatia ani de la REVOLUTIA de la TIMISOARA ( oare chiar a fost o revolutie??? ), au murit atatia tineri degeaba. S-au aflat cine erau "agenturiile straine?", s-a aflat " cine a tras in noi, dupa 22? ", se platesc si acum sume uriase unor asa zisi " eroi ai revolutiei ", Doamne, mi-e rau numai cand ma gandesc la ce speram , eu, personal, in zilele de 16- 20 dec.1989 si dupa atatia ani, la ce s-a ajuns.
Traim vremuri grele, poate chiar mai grele decat atunci. Diferenta intre un OM SARAC si un OM BOGAT este fara limite. Nu invidiez pe nimeni care prin munca cinstita a reusit sa adune niste banuti, insa miile de euro din conturile unora nu se pot obtine asa peste noapte. Dar, gandul ca in viata, totul se plateste, mai devreme sau mai tarziu, ma face sa dorm linistita.

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Spune-mi, te rog, dar daca se poate sincer, la momentul acela judecai la fel ca acum? [/COLOR]

[COLOR=green]Sincer? Eu nu. M-am bucurat că am scăpat. Dar, cu timpul a venit şi înţelepciunea. Nu trebuia împuşcat/i. Trebuia sa fie obligati, amandoi, sa trăiască exact aşa cum am trăit noi: în frig, fără curent, fără apă caldă, cu alimente dramuite, fără confortul consumabilelor necesare în fiecare casa, fără TV şi alte mijloace de informare, cu interdicţia de a ieşi din ţară. Poate asa ar fi înţeles drama românilor.[/COLOR]

Da m-am bucurat mult desi nu aveam nici un motiv sa ma bucur. Era o psihoza generala!!!

[silverstar]

În prealabil postat de dorinastoica14

Da m-am bucurat mult desi nu aveam nici un motiv sa ma bucur. Era o psihoza generala!!!

[COLOR=green]Da, ne-am lăsat duşi de val...[/COLOR]

În prealabil postat de silverstar

Dacă ar fi trăit, astăzi ar fi împlinit 91 de ani. Frig, foame, frică… Şi multă umilinţă… Epoca de aur… Întuneric pe stradă, acasă şi gol, un gol imens în magazine…

Când mă culcam, mă îmbrăcam…

Şi sala de clasă rece, cenuşie. Copii palizi,cu pielea de pe mâini crăpată de frig, zgribuliţi în bănci, indiferenţi, apatici… Cenuşiu, peste tot cenuşiu şi trist…

Şi cota lunară: 2 ouă, 50 de grame de unt, 1/2 de l de ulei… Şi pâinea drămuită, veche ca să nu se mănânce mult… Şi iar frigul…
Să facem economie, economie… Asta auzeam ori de câte ori deschideam TV-ul…

Nu vă voi povesti nici despre economie la una sau la alta(deşi de câteva zile se tot face apel la tot soiul de economisiri...)vă voi spune o istorioară despre un 8 Martie de prin anuii 1988.

Şi pe vremea aceia, ziua de 8 Martie era foarte importantă,sărbătorită mai ales în şcoli.
La clasele 1-4 unde, copilaşii de la oraşe şi de la sate îmbracaţi frumos,şi musai (la fel ca şi astăzi de altfel) cu un mai mic sau mai mare cadou pentru "tovarăşa" făceau o mică serbare şi cântau cântecele pentru mama "e ziua ta mă-mi-co /în dar ţi-am adus ghiocei.../ şi poezii ...ce mai era atmosferă de sărbătoare.
Stăteam cu uşa la cabinet închisă căci nu-mi plăcea defilarea plină de linguşire şi zâmbetele false ale celor care nu ţi-ar fi dat nici măcar un pahar cu apă fără să-ţi ceară să faci o ilegalitate.
Aşadar,priveam pe fereastră agitaţia matinală a satului şi mai ales copii care mergeau spre şcoală.
Pe la ora 8,3o văd pe scările primăriei un gheomtoc de copil ,cu gheozdanul lângă el plângând cu sughiţe.Nu m-a lăsat inima şi m-am dus la el ca să aflu de ce plânge.
- De ce plângi? l-am întrebat ridicându-i ghiozdanul de jus.
Printre sughiţuri îmi spuse:
- Am spart borcanul cu smântână şi ouăle pe care trebuia să le duc la şcoală căci mama nu a avut bani să-mi dea să-i cumpăr lui tovarăşa învăţătoare cadou şi nu mă primeşte la şcoală fără - îmi spuse arărându-mi "cadoul" făcut omletă cu smântână.
- Atunci du-te înapoi acasă că vorbesc cu invăţătoarea să te motiveze.
- Nu mă duc că mă bate mama.Noi nu avem vacă cu lapte şi a căutat tot satul un borcan cu smântănă; mi-a argumentat punându-se iar pe plâns.
M-am dus în birou şi am luat din vază florile aproape trecute şi am mai căutat prin dulap unde am găsit o cutie de ness pe jumătate consumată (ohooo,marfă rară ,pentru protocol de gradul O ).
Mare bucurie a avut bietul ţînc.L-am urmărit cu privirea până a intrat în şcoală stăpânindu-mi râsul câd îl vedeam ducănd "cadoul" lui tov. învăţătoare Casandra.
Am stat toată dimineaţa la fereastră refuzând invitaţiile la "festivităţile" urmate de masa de protocol.
Pe la ora 13 sărmanele învăţătoare cu sacoşele grele pline ochi cu ouă,lapte,cartofi,murături,mere şunci afumate cârnaţi şi câte şi mai câte "mărţişoare" alergau să prindă maşina poştei mare ajutătoare a navetiştilor.