Daca ar fi trait...

În prealabil postat de silverstar

Dacă ar fi trăit, astăzi ar fi împlinit 91 de ani. Frig, foame, frică… Şi multă umilinţă… Epoca de aur… Întuneric pe stradă, acasă şi gol, un gol imens în magazine…

Când mă culcam, mă îmbrăcam…

Şi sala de clasă rece, cenuşie. Copii palizi,cu pielea de pe mâini crăpată de frig, zgribuliţi în bănci, indiferenţi, apatici… Cenuşiu, peste tot cenuşiu şi trist…

Şi cota lunară: 2 ouă, 50 de grame de unt, 1/2 de l de ulei… Şi pâinea drămuită, veche ca să nu se mănânce mult… Şi iar frigul…
Să facem economie, economie… Asta auzeam ori de câte ori deschideam TV-ul…

Sunt aceastea si toate cele pe care le vei sctie (adevarate fara dor si poate) argumente suficient de puternicie pentru ucudere lui in ziua de Craciun?

[silverstar]

În prealabil postat de dorinastoica14

Sunt aceastea si toate cele pe care le vei sctie (adevarate fara dor si poate) argumente suficient de puternicie pentru ucudere lui in ziua de Craciun?

[COLOR=green]Spune-mi, te rog, dar daca se poate sincer, la momentul acela judecai la fel ca acum? [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Sincer? Eu nu. M-am bucurat că am scăpat. Dar, cu timpul a venit şi înţelepciunea. Nu trebuia împuşcat/i. Trebuia sa fie obligati, amandoi, sa trăiască exact aşa cum am trăit noi: în frig, fără curent, fără apă caldă, cu alimente dramuite, fără confortul consumabilelor necesare în fiecare casa, fără TV şi alte mijloace de informare, cu interdicţia de a ieşi din ţară. Poate asa ar fi înţeles drama românilor.[/COLOR]

[icamilin]

Tatal meu si altii de varsta lui, il regreta pe cel ce ne-a terorizat tineretea. Eu nu plang dupa el, nici dupa perioada mizerabila in care ne-am complacut, de voie, de nevoie. N-am fost membra de partid, n-am avut functii de conducere. In 1989 insa, am iesit in strada cu atata convingere ca ceva trebuie schimbat, paharul se umpluse, in Piata Operei se intonase rugaciunea
TATAL NOSTRU, doar cei prezenti acolo pot descrie starea spirituala din acel moment ( nu voi uita niciodata emotia si bucuria ca " poate " vom fi liberi ) dar nu m-am gandit niciodata ce pret vom plati pentru aceasta.
NU TREBUIAU OMORATI! NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU !
Trebuiau sa sufere, sa simta lipsa si ei macar vreo 20 de ani.
Dar cei care preluau puterea aveam alte ganduri, " Odiosii " ii incurcau in planurile lor, trebuiau sa dispara si sa nu se afle niciodata nimic din tot ce era legat de familia prezidentiala. Au trecu atatia ani de la REVOLUTIA de la TIMISOARA ( oare chiar a fost o revolutie??? ), au murit atatia tineri degeaba. S-au aflat cine erau "agenturiile straine?", s-a aflat " cine a tras in noi, dupa 22? ", se platesc si acum sume uriase unor asa zisi " eroi ai revolutiei ", Doamne, mi-e rau numai cand ma gandesc la ce speram , eu, personal, in zilele de 16- 20 dec.1989 si dupa atatia ani, la ce s-a ajuns.
Traim vremuri grele, poate chiar mai grele decat atunci. Diferenta intre un OM SARAC si un OM BOGAT este fara limite. Nu invidiez pe nimeni care prin munca cinstita a reusit sa adune niste banuti, insa miile de euro din conturile unora nu se pot obtine asa peste noapte. Dar, gandul ca in viata, totul se plateste, mai devreme sau mai tarziu, ma face sa dorm linistita.

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Spune-mi, te rog, dar daca se poate sincer, la momentul acela judecai la fel ca acum? [/COLOR]

[COLOR=green]Sincer? Eu nu. M-am bucurat că am scăpat. Dar, cu timpul a venit şi înţelepciunea. Nu trebuia împuşcat/i. Trebuia sa fie obligati, amandoi, sa trăiască exact aşa cum am trăit noi: în frig, fără curent, fără apă caldă, cu alimente dramuite, fără confortul consumabilelor necesare în fiecare casa, fără TV şi alte mijloace de informare, cu interdicţia de a ieşi din ţară. Poate asa ar fi înţeles drama românilor.[/COLOR]

Da m-am bucurat mult desi nu aveam nici un motiv sa ma bucur. Era o psihoza generala!!!

[silverstar]

În prealabil postat de dorinastoica14

Da m-am bucurat mult desi nu aveam nici un motiv sa ma bucur. Era o psihoza generala!!!

[COLOR=green]Da, ne-am lăsat duşi de val...[/COLOR]