Relatiile ortodocsilor cu neortodocsii

[georgeval]

În prealabil postat de Fani71

Si eu ma gandesc ca tocmai, nu trebuie sa facem exact ca sectanta de care spui, Hector, sa ii privim pe ceilalti de sus si de parca ar mirosi urat.
Daca o sa ziceti ca 'ea n-are dreptate iar noi avem', asta nu conteaza in relatiile dintre oameni. ba cu atat mai mult, daca pretindem sa avem dreptate atunci sa ii iubim pe ceilalti. sa nu ne purtam ca niste oameni frustrati sau plini de complexe de inferioritate.

Eu cred ca trebuie sa iesim in intampinarea lor, cu este Pastorul din pilda care lasa cele 99 de oi si merge in cautarea celei pierdute. Normal ca sunt acum etichetat de ecumenism, dar cred ca datoria dialogului este a fiecarui crestin.

[Hector]

În prealabil postat de Fani71

Si eu ma gandesc ca tocmai, nu trebuie sa facem exact ca sectanta de care spui, Hector, sa ii privim pe ceilalti de sus si de parca ar mirosi urat.
.

Cand m-am referit la mirosul urat, ma gandeam la multele ei atacuri la ortodoxie si incercarea de prozelitism. A incercat sa imi bage pe gat (nu numai mie, ci la toti cu care venea in contact) numai carti de ale ei sectare.
Intrebari de genul: S-au saturat oamenii de pupat moaste la mitropolie? Acuze ca punem oase de caine in loc de moaste, si altele. De cate ori avea ocazia jicnestea un preot, jicnestea ortodoxia. Radea de sintagme pentru Maica Domnului de genul ,,Imparateasa cerurilor. Zicea ca nu suporta Crucea. Multe treburi din acestea.
Dupa ce auzeai cu ce usurinta iti jicneste crezul si il calca in picioare, aveai un sentiment de spurcaciune. In prima zi cand i-am auzit discursul nu am mai avut liniste toata ziua. Problema era ca vorbea intruna, si eu, fiind mai mic decat ea, nu puteam sa ii ziic sa isi tina gura, cu toate ca deabea ma abtineam. Singura chestie pe care am reusit sa o fac a fost sa ii pun piciorul in prag si sa ii spun sa nu mai incearce sa ma converteasca pentru ca nu o sa ii mearga. Dar ce credeti, ca s-a potolit? Evident ca nu! Isi promova ereziile in stanga si in dreapta, hulele si insultele la adresa ortodoxiei, preotilor, razand de dogme.
Sincer, m-am regasit in cuvintele Sf. Lavrentie. E ca si cum ai sta langa cineva si ar mirosi urat. Asa m-am simtit eu.
PS: Bine ca a iesit la pensie si a disparut din peisaj. Si asa nu o suporta nimeni.

Depide acum si de om in sine, nu numai de religie. Spre exemplu, adventistul de la facultate m-a ajutat cu niste treburi. Ne-am inteles, am colaborat, destul de bine. Dar pocaita ma scosese din sarite.

În prealabil postat de Fani71

Si eu ma gandesc ca tocmai, nu trebuie sa facem exact ca sectanta de care spui, Hector, sa ii privim pe ceilalti de sus si de parca ar mirosi urat.
Daca o sa ziceti ca 'ea n-are dreptate iar noi avem', asta nu conteaza in relatiile dintre oameni. ba cu atat mai mult, daca pretindem sa avem dreptate atunci sa ii iubim pe ceilalti. sa nu ne purtam ca niste oameni frustrati sau plini de complexe de inferioritate.

Sa avem iubire fata de toti, dar sa nu punem aceasta iubire mai presus de adevarul de credinta. Pana aici trebuie sa mearga iubirea fata de oricare om. PUNCT.

[costel]

În prealabil postat de Hector

Care trebuie sa fie atitudinea unui bun ortodox fata de neortodocsi. Sa zicem ca dai de el, la scoala, facultate, servici, etc. E rau sa vorbesti cu el, sa il ajuti daca iti cere ajutorul (si sa fii ajutat de catre el intr-o problema sau alta), sa lucrati impreuna la un proiect sau altul, sa ai prietenie cu el.
De ce nu trebuie sa stai la masa cu el. Daca e vecinul tau de casa sau de apartament, cum trebuie sa te porti cu el.

Intrebarea de baza: Unde trebuie sa inceapa si unde trebuie sa se termine relatiile unui ortodox cu un neortodox (indiferent de religia lui)?

Un om de alta credinta nu va ajunge sa cunoasca niciodata frumusetea Ortodoxiei daca fugi de el sau mai bine zis daca fugim de el. Nu face nimic rau, daca omul iese in intampinarea celui de alta credinta cu iubire si nu cu ura. Pentru mine e minunat ca Dumnezeu face ca soarele sa straluceasca si peste cei drepti si peste cei pacatosi. Ar trebui sa invatam multe din acest dar.

[Fani71]

Si eu cred ca nu trebuie sa ne fie teama sa vorbim si sa ne imprietenim cu cei de alta credinta sau fara credinta. Oricum, in lumea in care traim, a deveit inevitabil si ar fi ridicol chiar sa incercam sa ne izolam. Cum spune Costel, nici nu ar folosi la nimic, nici noua, nici celorlalti.
Hristos manca cu prostituatele si cu vamesii.. Si le-a spalat picioarele apostolilor. Ca sa arate ca un crestin trebuie sa se faca cel mai mic. Nu sa se puna el in frunte ca fiind 'curat'. de altfel ideile astea de curatie vin de la evrei, nu mai sunt valabile in crestinism.
Nu ca as confunda pacatosii cu cei de alte credinta - vroiam doar sa zic ca daca si cu cei care constituiau pleava societatii Hristos si apostolii au stat la masa , cu atat mai mult trebuie ca noi sa respexctam si sa tratam ca pe un semen pe oricine.

[costel]

Fani, sunt diferite varste spirituale in Biserica. Intotdeauna omul sfant il intelege pe cel pacatos, ii intelege limbajul si ii stie lupta, pe cand omul pacatos nu il va intelege pe cel drept. De-a lungul misiunii sale, Sfantul Pavel si-a adaptat cuvantul in functie de posibilitatile de intelegere ale persoanelor din comunitatile intemeiate. Apostolul neamurilor, referindu-se la primele sale predici adresate corintenilor, spune ca nu a reusit sa le vorbesca ca unor oameni duhovnicesti, ci ca unora trupesti, ca unor prunci in Hristos.

Cred ca pentru inceput asa trebuie sa le vorbim si noi celor de alte credinte, ca unor prunci.