Cand nu te regasesti in nici un topic...

[ClaudiuT]

În prealabil postat de Danette

Crestinul din tara, vorba ta, e foarte obisnuit sa patimeasca in tacere. Sa nu supere pe nimeni. Sa nu deranjeze. Cred ca este de admirat aceasta atitudine. Ma duce cu gandul la monahii nostrii.

Sa nu fiu inteles gresit, poporul roman nu tace din smerenie, precum monahii. Poporul roman tace din lasitate, de frica sa-si asume afirmatile. Lipsa culturii determina si lipsa argumentelor, acestea ducand la etichetari jignitoare.
"Prost, protestant, stresant", bine dar vreau sa vad argumentele. Aceasta cred ca e teama romanului.... nu stiu daca am fost inteles.

Har si Pace de la Domnul!

[The_Fallen]

De fiecare data cant tipa romanul fie este manipulat din exterior, fie este sub influienta unei dogme inaplicabile si ineficiente in contexrul social actual fie pedepseste pe cineva care se abate de la acea dogma.

[caminaris]

În prealabil postat de ClaudiuT

Se intampla de multe ori, mai ales in ultima perioada, sa colind toate topicurile si sa nu ma regasesc niciunde, cu toate ca parca am ceva de zis.

Observ si la unii useri, o perioada mai activi, apoi se mai calmeaza si nu-i mai vezi pana ce nu se mai "inoieste" ceva... ii inteleg perfect. De regula suntem tot noi care ne stim intre noi, cu toate ca vad pe un topic sute de vizite, pareri sunt doar cateva... poporul asta roman are multe de spus, dar nu zice nimic.
Ideea asta imi vine in cap de fiecare data cand ma uit la raportul dintre vizionari si raspunsuri, idee insotita de cate un suspin, acompaniat si el la radul lui de speranta ca intr-o zi va fi mai bine.
Ii vad foarte activi pe romanii de "afara", au cu adevarat ceva de spus si nu se feresc, ii admir! Dar noi cei de aici din tara? Parca asa am stiut din totdeauna, sa privim si sa tacem. "N-ai cu cine" parca auzi pe la toate colturile... eu cred ca avem cu cine, doar sa zicem odata!
Nu stiu ce s-ar putea face, pana una alta am infiintat acest topic, pentru cei care nu-si "gasesc" locul cu toate ca au ceva de spus, ii invit sa se "refugieze" aici, pana ce se vor regasii undeva printre multimea de link-uri.
Va astept cu drag iubiti frati!


Har si Pace de la Domnul!

Doamne ajuta!

Uite mai jos un exemplu:


"Cu cât un eveniment are o mai mare încărcătură duhovnicească, cu atât este mai dificil să vorbesti despre el. Nu există cuvinte, nu există sensuri lingvistice care să-l poată exprima. De asemenea, nu există experiente sau imagini analoge din lumea materială în care trăim, astfel încât să poată face cineva apel la o cât de slabă comparatie.

Apostolul Pavel spune despre aceasta: ...a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască (II Cor. 12, 4). Adică a auzit, a trăit, a înteles -cu puterea lui Hristos - lucruri pe care nu-i stă în puteri omului să le exprime prin cuvânt.

Intr-o după-amiază mă dusesem în curtea din spate a bătrânului, si am simtit în aer o mireasmă deosebită.

- Părinte, ai ars tămâie? l-am întrebat. Mi-am rotit privirile în stânga si în dreapta, încercând să localizez sursa miresmei. Nu era nimic. Mă aflam într-un spatiu deschis.

- Miroase frumos? m-a întrebat linistit bătrânul.

- Da, părinte, minunat! am răspuns în timp ce mă asezam lângă el.

Mă obisnuisem deja cu aceste întâmplări neobisnuite, inexplicabile, care se petreceau în jurul chiliei si persoanei bătrânului, asa încât am renuntat si de data aceasta la alte comentarii si întrebări. Mi-am amintit de sfatul pe care mi-1 dăduse în trecut:

„Nu trebuie să dai importantă acestor întâmplări, nici să te preocupi mult de ele, căci există primejdia să te amăgească Diavolul. Dacă o întâmplare este de la Dumnezeu si tu o treci cu vederea din precautie duhovnicească, atunci Bunul Dumnezeu va găsi o modalitate mai evidentă pentru a-ti vorbi“.

Asadar, am uitat repede evenimentul, fiind captivat de interesantele discutii cu părintele Paisie.

Intr-un sfârsit, m-am ridicat să plec. M-am aplecat să-i sărut mâna, nădăjduind să-mi dea vreo scatoalcă „duhovnicească“ si astfel să-mi umple de bucurie si pace mintea si inima. într-adevăr, asa s-a întâmplat.

Ajungând la usa din spate si fiind singuri, cuprins de o dorintă bruscă, i-am luat mâna si i-am sărutat-o. Bătrânul râdea. Era bucuros. Eu mă aflam deja în acea „betie cumpătată“.

A închis. El era pe dinăuntru, eu afară, ceva mai jos. îmi spunea glume despre „cofetăria“ lui Dumnezeu. Eu mă bucuram, si în acelasi timp mă sfiiam mult. Nu voiam să plec, să mă dezlipesc de lângă el. Unde să mă duc? Mi-era atât de bine în apropierea lui!

Si-a pus amândouă mâinile pe capul meu si si-a ridicat o clipă ochii spre cer. Un râu duhovnicesc s-a revărsat atunci înlăuntrul meu. Rămăsesem fără grai. Eram atât de plin de viată! Câtă pace! Câtă lumină! Câtă bucurie! - iar acestea sunt cuvinte foarte sărace. Rusinat, mi-am ridicat ochii si l-am privit. Avea o bucurie sobră. Si-a întins mâna si a rupt o crengută din tufa alăturată. Mă lovea alintător peste cap. Valuri-valuri se revărsa peste mine harul. Asa îl simteam, ca pe un râu dezlăntuit. Desi eram eu însumi, deplin constient de ceea ce mă înconjura, în acelasi timp mă „îmbătasem“ de Duh.

Aceste lucruri s-au întâmplat dintotdeauna în Biserica lui Hristos, după cum se întâmplă si în zilele noastre.

Iată ce spune în Evanghelie Sfântul Ioan înaintemergătorul, Botezătorul lui Hristos: Eu unul vă botez cu apă spre pocăintă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încăltămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt si cu foc (Matei 3, 11).

In multe rânduri Hristos făgăduise să îl dea pe Duhul Sfânt, Mângâietorul, celor ce vor crede în El, ca să-i călăuzească la tot adevărul. într-adevăr, în ziua Cincizecimii Dumnezeu Se uneste cu oamenii în Duhul Sfânt: Si li s-au arătat, împărtite, limbi ca de foc, si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfânt (Fapte 2, 3-4).

Mai târziu, iată ce se întâmplă prin Apostoli: încă pe când Petru grăia aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toti cei care ascultau cuvântul (Fapte 10, 44).

Iată si alt exemplu: Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru si pe Ioan, care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezati în numele Domnului Iisus. Atunci îsi puneau mâinile peste ei, si ei luau Duhul Sfânt (Fapte 8, 14-17).

Sunt astăzi încredintat că un dar asemănător am trăit si eu atunci, cu rugăciunile bătrânului Paisie.

Nu-mi amintesc cum am plecat de la usa bătrânului. îmi aduc aminte însă că am urcat într-un suflet cărarea către Sfânta Mănăstire Kutlumusi. Pe drum îmi scosesem puloverul, astfel încât am intrat în mănăstire numai într-o flanelută. Monahii erau rigurosi în ceea ce priveste vestimentatia. Nimeni însă nu mi-a spus nimic.

Mă priveau cu întelegere si uimire. Si-au dat seama ce mi se întâmpla.

Părintele A. a suspinat si mi-a zis: „Ah! Unii se ostenesc, iar altii primesc binecuvântări!“. Am râs, bucuros de gluma sa plină de bunătate.

Acest har a rămas asupra mea multe zile si era foarte intens. Am experiat această stare vreme de aproximativ o lună. Aveam în adânc pace si liniste, bucurie si satisfactie. Mi se transfiguraseră până si trăsăturile fetei, miscările, cuvintele. După zece zile m-am dus la altă mănăstire. îndată ce m-a văzut, un ieromonah a exclamat: „Iată un vizitator plin de har!"

[teatru-copii]

Nu sunt de mult pe forum, dar nu mi se pare sa nu ma regasesc in topicurile existente. Singurul regret este, ca nu am timp si net-ul asta nu ok ca sa le iau pe toate la rand!
Doamne ajuta!

[georgedar]

În prealabil postat de teatru-copii

Nu sunt de mult pe forum, dar nu mi se pare sa nu ma regasesc in topicurile existente. Singurul regret este, ca nu am timp si net-ul asta nu ok ca sa le iau pe toate la rand!
Doamne ajuta!

si eu ma aflu intr-o situatie similara. Nu am mai apucat sa verific forumul calumea de peste o saptamana cred

[Irina Georgeta]

Recunosc că mă număr printre cei care nu spun nimic. De la sfârşitul anului 2007 până acum, am preferat să citesc totul din umbră şi să învăţ, să iau ce e mai bun din fiecare topic vizualizat. Nu vreau să justific în numele tuturor şi nici să fiu avocatul poporului, însă cred că sunt mai multe vizualizări şi mai puţine puncte de vedere tocmai pentru că majoritatea intră nu pentru că deţin nişte informaţii utile pentru suflet, ci pentru că doresc să le obţină. De aceea, ca cititor de forum, mulţumesc celor care au ceva de spus pentru ca noi, învăţăceii, să avem de unde să sustragem informaţiile de care au nevoie şi îi laud pentru înţelepciunea şi dăruirea cu care se implică în onesta misiune creştinească, dacă pot să mă exprim aşa; la fel cum mulţumesc şi celor care ştiu când, ce şi cât să vorbească fără a umple topicurile cu inutilităţi care ar însemna pentru noi pierdere de vreme şi nu sursă de informare pe plan spiritual. Ţin să îmi cer iertare pentru absenţa mea de pe forum, dar prefer ca în continuare mai mult "să ascult" decât "să spun" lăsând loc persoanelor grăitoare de adevăr

[tzuculina1027]

În prealabil postat de ClaudiuT

Se intampla de multe ori, mai ales in ultima perioada, sa colind toate topicurile si sa nu ma regasesc niciunde, cu toate ca parca am ceva de zis.

Observ si la unii useri, o perioada mai activi, apoi se mai calmeaza si nu-i mai vezi pana ce nu se mai "inoieste" ceva... ii inteleg perfect. De regula suntem tot noi care ne stim intre noi, cu toate ca vad pe un topic sute de vizite, pareri sunt doar cateva... poporul asta roman are multe de spus, dar nu zice nimic.
Ideea asta imi vine in cap de fiecare data cand ma uit la raportul dintre vizionari si raspunsuri, idee insotita de cate un suspin, acompaniat si el la radul lui de speranta ca intr-o zi va fi mai bine.
Ii vad foarte activi pe romanii de "afara", au cu adevarat ceva de spus si nu se feresc, ii admir! Dar noi cei de aici din tara? Parca asa am stiut din totdeauna, sa privim si sa tacem. "N-ai cu cine" parca auzi pe la toate colturile... eu cred ca avem cu cine, doar sa zicem odata!
Nu stiu ce s-ar putea face, pana una alta am infiintat acest topic, pentru cei care nu-si "gasesc" locul cu toate ca au ceva de spus, ii invit sa se "refugieze" aici, pana ce se vor regasii undeva printre multimea de link-uri.
Va astept cu drag iubiti frati!


Har si Pace de la Domnul!

Doamne ajuta!

draga claudiu,uite eu sunt o membra noua...nu demult aveam nevoie de un sfat si iata ca am gasit aici niste oameni mununati cu credinta in Domnul ca si mine.Eu intru aproape zilnic si incerc sa ajut aici pe cine are nevoie cu sfaturi.Nu fi trist ca Dumnezeu stie ce face mereu.
Domne ajuta!

[blackyangel]

Am si eu nevoie urgenta de vreo 10 carti cu minunilesi acatistul Sf. Nectarie in germana si nu stiu unde sa intreb sau la cine sa apelez........exista vreo locatie speciala de unde pot sa le procur?

Multumesc si doamne ajuta!

[gabi1780629]

În prealabil postat de ClaudiuT

Se intampla de multe ori, mai ales in ultima perioada, sa colind toate topicurile si sa nu ma regasesc niciunde, cu toate ca parca am ceva de zis.

Observ si la unii useri, o perioada mai activi, apoi se mai calmeaza si nu-i mai vezi pana ce nu se mai "inoieste" ceva... ii inteleg perfect. De regula suntem tot noi care ne stim intre noi, cu toate ca vad pe un topic sute de vizite, pareri sunt doar cateva... poporul asta roman are multe de spus, dar nu zice nimic.
Ideea asta imi vine in cap de fiecare data cand ma uit la raportul dintre vizionari si raspunsuri, idee insotita de cate un suspin, acompaniat si el la radul lui de speranta ca intr-o zi va fi mai bine.
Ii vad foarte activi pe romanii de "afara", au cu adevarat ceva de spus si nu se feresc, ii admir! Dar noi cei de aici din tara? Parca asa am stiut din totdeauna, sa privim si sa tacem. "N-ai cu cine" parca auzi pe la toate colturile... eu cred ca avem cu cine, doar sa zicem odata!
Nu stiu ce s-ar putea face, pana una alta am infiintat acest topic, pentru cei care nu-si "gasesc" locul cu toate ca au ceva de spus, ii invit sa se "refugieze" aici, pana ce se vor regasii undeva printre multimea de link-uri.
Va astept cu drag iubiti frati!


Har si Pace de la Domnul!

Doamne ajuta!

da ai dreptate

nu stiu ,poate exista un topic pe aceasta tema...nu stiu,daca mai exista cineva care sufar de ce sufar eu,adica singuratate in doi,mi as dori sa fiu singura ...dar nu cred.putem discuta aici pe acest subiect?