Imparatia Cerurilor este Raiul? Care este Pamantul celor blanzi?

[Aristarh]

În prealabil postat de topcat

Luca 17:21
Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.

Se potriveste acest vers religiei ortodoxe?

Aici la acest text Hristos se adresa fariseilor, iar daca este asa cum se spune Imparatia o stare sufleteasca a fiecaruia dintre noi ,nu prea se potriveste .deoarece fariseii erau mereu impotriva lui Hristos si cauta mareu sa-l omoare.Deci nu avea cum sa fie Imparatia lui Dumnezeu inlauntru lor. Mai degraba Iisus Hristos se referea la el ca Imparat trimis de Dumnezeu Tatal ,el era in mijlocul lor si ei nu pricepeau. Adica intr-un cuvant ,le-a zis ,,Iata ca Imparatia lui Dumnezeu este in mijlocul vostru, facand referire la el ca Imparat.

[Iancu10]

În prealabil postat de topcat

Luca 17:21
Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.

Se potriveste acest vers religiei ortodoxe?

Nu se potriveste deloc ,deoarece tot pe acest forum este o explicatie a Imparatiei ,si termenul in greaca mai inseamna si ,, in mijlocul vostru,, ,Deci cand Iisus a spus aceste cuvinte Farisilor , el se referea la el ,ca el era in mijlocul lor atunci , ca Rege ,ca Mesia(Unsul) ,si ei nu intelegeau ce le spunea ,si nu faptul ca Imparatia lui Dumnezeu e inlauntrul nostru , o stare sufleteasca. In Cartea Daniel Dumnezeu spune ,ca el va RIDICA ,o Imparatie, care nu va fii distrusa ,ea va dainui vesnic si nu va trece in stapanirea unui alt popor. Deci nu e o stare sufleteasca e clar.

[costel]

În prealabil postat de windorin

Raiul nu este totuna cu Imparatia Cerurilor.

Nu am mai intalnit acest raspuns.

Raiul este definit ca o stare fericita, altii vorbesc si de loc, dar notiunile de timp si de spatiu dispar in lumea vesniciei.

Cuvintele lui Ioan "iata s-a apropiat Imparatia Cerurilor" pot fi intelese ca facand referire la persoana lui Hristos? Daca raspunsul este afirmativ, atunci putem spune ca nu este totuna raiul ca stare cu Imparatia Cerurilor - persoana lui Hristos.

[Mihnea Dragomir]

Împărăţia Cerurilor este Biserica.

La fiecare Sfântă Liturghie noi ne aflăm, la început, pe pământ. Auzim cuvântul lui Dumnezeu, revărsat asupra noastră din Sfânta Scriptură (lecturile, culminând cu Evanghelia) şi din Sfânta Tradiţie (omilia). Pe urmă, îmbarcaţi în nava care este clădirea bisericii, navigăm spre Soarele nostru, spre Cristos, Căruia I se spune "Răsăritul cel de sus" la Troparul Naşterii. Momentul exact când ne mutăm din planul pământesc în planul ceresc este, în ritul bizantin, Imnul Heruvic. Momentul culminant al Liturghiei Cuvântului, care este Intratul (Vohodul) Mic a fost deja, iar acum, cu Imnul Heruvic, urcăm, din punct de vedere teologic-liturgic, la cota îngerilor. Suntem integraţi Corpului Angelic când spunem, lămurit: "noi, cei care pe heruvimi cu taină închipuim". Ca să intrăm în Casa lui Dumnezeu de pe pământ, ne-am purificat deja cu apă şi cu întâia tămâiere. Acum, cu Heruvicul, preotul merge din nou până în pridvor, fiindcă urcăm în cealaltă casă a Domnului, în aceea cerească. Odată cu Intratul (Vohodul) Mare urcăm încă mai sus, spre cota Domnului şi Dumnezeului nostru, care ne cheamă la Sfânta Sa Masă, construită pe osemintele celor care s-au jertfit asemenea Lui. Uniunea mistică are loc la Sf Împărtăşanie. Apoi, cei care nu sunt încă, din pricina păcatelor, în Poporul Evreu se mulţumesc cu firimiturile căzute de la masa Sa: este distribuirea antidronului.

După aceea, plecăm acasă. Dar nu mai suntem ai lumii, ci suntem doar în lume, fiind încorporaţi unei Alte Lumi. Cel puţin asta aşteaptă de la noi Cel Care ne-a chemat. Cât de mult trebuie să Îl doară dacă S-a pogorât degeaba printre noi, ca să ne urce pe noi până la El ! Pesemne că spune, cu durere: "pentru ce aţi mai venit, iubiţilor, ca să cădeţi mai de sus ?"

Intr-o analiza la ,,Tatal nostru" Olivier Clement,cu privire la sintagma ,,Imparatia Ta", spunea: ,,După Tatăl si Cuvântul prin care acesta se revelează, iată-L si pe Duhul Sfânt. Căci o variantă foarte veche a Evangheliei după Luca înlocuieste "Vie Împărătia Ta" prin "vie Duhul Tău cel Sfânt".

Să vină Duhul tău cel Sfânt si să ne împărtăsească de Împărătia Ta: slava Ta, Shekhinah, energiile Tale, harul Tău, lumina Ta, viata Ta, puterea Ta, bucuria Ta... toate acestea înseamnă un singur lucru.Împărătia, cerul nou si pământul nou sunt cerul si pământul înnoite în Hristos, pătrunse de harul Duhului, care este viata curată, eliberată de sub stăpânirea mortii. Lumea în Hristos constituie adevăratul "rug aprins", spune Maxim Mărturisitorul. Dar acest foc este acoperit de zgură si cenusă, învelisul opacitătii si al urii noastre, al oricărei complicităti cu puterile haosului, ale întunericului."

"Vie împărătia ta" înseamnă să pregătim, să anticipăm cea de-a doua venire a lui Hristos, îndepărtând zgura si cenusa. Căci Împărătia a cărei venire o cerem este deja în mod tainic prezentă, fiecare celebrare euharistică anticipează Parusia si există în viata fiecăruia clipe euharistice, scântei din Parusie.Nu trebuie să ne temem de aceste momente, de această plenitudine - "pleroforia" - de care vorbesc cei înduhovniciti. Clipe de rugăciune tăcută, de rugăciune dincolo de rugăciune, când inima se aprinde, clipe de tensiune creatoare sau de încredere senină, când lumina celei de-a opta zi tâsneste într-o intuire a adevărului, a frumusetii, sau într-o adevărată întâlnire.

În toate aceste momente, si se cunosc si multe altele, Împărătia ne atinge în mod tainic. Atunci totul e atât de usor, nu mai este moarte, în sensul acelui cuvânt greu de neant, ci numai pasti, treceri; nu mai este exterioritate care desparte; iubirea e atât de mare încât chiar dorinta dispare; mai sunt numai chipuri, si chipul este numai privire, cum spune o omilie a lui Macarie; pământul e sfânt, e o taină, si stelele, noaptea, sunt semnele de foc pe care ni le fac cetele îngeresti."

iar Sfantul Nicolae Velimirovici,intr-o talcuire tot la ,,Tatal nostru"spunea cum doar sfintii stiu sa o faca,surprinzand esenta:

,,Vie imparatia Ta, Mare Imparate! Ne-am saturat de imparatii care numai la aratare sunt mai mari decat ceilalti oameni, dar care zac in mormintele noastre deopotriva cu cersetorii si cu robii. Ne-am saturat de imparatii care mai ieri si-au trambitat puterea asupra tarilor si popoarelor, iar astazi se plang ca ii dor dintii! Ne-am saturat de ei ca de niste nori care aduc prepelite in loc de ploaie. Iata, acesta este om intelept. Da-i lui coroana!, striga multimea. Coroanei ii e totuna pe al cui cap sta. Insa Tu, Doamne, cunosti intelepciunea inteleptilor si domnia muritorilor.

Vrei sa-Ti repet ceea ce stii deja? Vrei sa iti spun cum cel mai intelept dintre noi a domnit asupra noastra de parca ar fi fost prost bata? Iata, acesta este om puternic. Da-i coroana!, striga multimea iarasi, in alta epoca si generatie. Si asa, coroana a calatorit tacuta de pe un cap pe altul, dar Tu, Atotputernice, stii cat pretuieste taria sufleteasca a celor inalti si domnia celor puternici. Tu stii cu cata slabiciune au stapanit puternicii imparatiile lor.

Acum am invatat prin patimire ca nu este alt imparat afara de Tine. Sufletul nostru inseteaza de imparatia Ta si de domnia Ta. Ratacind de colo-colo, oare n-am fost destul de defaimati si de raniti, noi, urmasii vii de pe mormintele micilor imparati si imparatii? Noi ne rugam Tie acum sa vii in ajutorul nostru.Vie imparatia Ta la aratare - Imparatia intelepciunii, a Parintiei si a Puterii Tale! Fie ca acest pamant, care de mii de ani este camp de lupta, sa ajunga casa in care Tu sa fii gazda, iar noi - oaspetii Tai.

Vino, imparate, tronul gol Te asteapta! Odata cu Tine va veni armonia, iar odata cu armonia - frumusetea. Ne-am saturat de alte imparatii; de aceea Te si asteptam acum, Mare Imparate, pe Tine si Imparatia Ta!"