asta e deja cliseu, stiu... dar totusi...

[elizabeta]

În prealabil postat de Aionut

nu pot sa-mi dau seama de ce m-a adus Dumnezeu pe pamant. Cum pot sa aflu de ce exist si ce planuri are Dumnezeu cu mine? vreau sa le aflu cu adevarat si sa le implinesc. Sunt unul din crestinii "caldicei" , imi urasc conditia asta si ma straduiesc s-o schimb. nu stiu la ce sunt bun, nu stiu pentru ce exist, ma sperie prezentul asta in care chipul Lui Dumnezeu in om s-a deteriorat asa de tare incat abia daca mai sunt cativa oameni care pot iubi cu adevarat. si nu stiu daca sunt printre ei, nu cred. dar as vrea sa fiu. se spune ca fiecare om are o menire. asa e? si daca da, cum o aflu pe a mea? stiu, o sa spuneti ca menirea omului e mantuirea. De acord, dar trebuie sa mai fie ceva.... mie mi-e foarte greu sa inteleg si sa cred ca am ajuns pe pamantul asta doar ca sa ma pregatesc pentru o trecere in alta lume, fie ea si mai buna. sa nu ma intelegeti gresit, nu zic ca nu cred ca ar trebui sa luptam pentru mantuirea noastra, ci doar ca nu prea pot sa cred ca toata viata mea pe pamant e doar o pregatire pentru o alta viata. vreau sa cred ca am ceva de facut aici, doar ca nu-mi dau seama ce. se mai spune si ca Dumnezeu ii da fiecaruia un dar la nastere, unuia ii e dat sa traiasca o mare iubire, una adevarata, altuia sa exceleze la ceva, altuia ii e dat un talent, altuia o virtute, etc. Si pentru a-si implini menirea omul trebuie sa maximizeze acest dar si sa-l foloseasca in scopuri bune. eu nu-mi gasesc un astfel de dar... ajutati-ma cu un sfat. va rog. cu riscul de a parea penibil, o sa postez acest mesaj in speranta primirii unor sfaturi/idei/pareri( din carti, viata , auzite, vazute si propria experienta) care sa ma ajute in rezolvarea problemelor mele. va multumesc

Eu cred ca totul se rezuma la cele doua mari porunci, in care sunt cuprinse legea si proorocii: iubirea de Dumnezeu si iubirea de aproapele. Si daca prima porunca vine oarecum de la sine, fiindca sufletul tanjeste dupa Dumnezeu, cea de-a doua pare mai greu de indeplinit (ca doar de-aia este porunca, ci nu vine de la sine).
Eu cred ca zbuciumul tau este perfect normal. Cu totii ne punem aceste intrebari. Asadar, mai intai fa liniste in inima ta, apoi roaga-te cum poti si o sa vezi, Dumnezeu va vedea chinul si zbuciumul tau si-ti va raspunde - fie prin evenimentele din viata ta, fie prin glasul tainic al inimii. Curaj!

Dumnezeu este ratiune cuvant iubire armonie este ..Totul! spui tu ca cele 10 porunci sunt codex de singura cale : mantuirea! dar ...ele reprezinta teoreme demonstrate de ..viata daruita ca un DAR ! ne o chinuim: rezultat ,suma pacatelor noastre! pacate ..ce pompos rituos si amenintator suna! de fapt sunt norme de conduita morala ,cele mai complete,pt ati face viata de aici fericita si desavarsita! gandeste te numai! recapituleaza le ...Isus nu ti a impus Legea cea Noua ca dicton de viata urmatoare cu drept sau fara drept asupra ei...El ti a dat continuitatea acestei vieti pe care ti o doreste frumoasa si fericita! iti da si instrumentele te ajuta si te indruma sa le alegi ,in fiecare secunda a vietii tale! Doar teama ,aproape fireasca ,din "neputinta" noastra fata de porunci,pe care repet:aplicate aici iti vor face viata frumoasa si linistita,ne face sa ne chinuim ..aici,si sa ne indepartam..de acolo!

[caminaris]

În prealabil postat de Aionut

nu pot sa-mi dau seama de ce m-a adus Dumnezeu pe pamant. Cum pot sa aflu de ce exist si ce planuri are Dumnezeu cu mine? vreau sa le aflu cu adevarat si sa le implinesc. Sunt unul din crestinii "caldicei" , imi urasc conditia asta si ma straduiesc s-o schimb. nu stiu la ce sunt bun, nu stiu pentru ce exist, ma sperie prezentul asta in care chipul Lui Dumnezeu in om s-a deteriorat asa de tare incat abia daca mai sunt cativa oameni care pot iubi cu adevarat. si nu stiu daca sunt printre ei, nu cred. dar as vrea sa fiu. se spune ca fiecare om are o menire. asa e? si daca da, cum o aflu pe a mea? stiu, o sa spuneti ca menirea omului e mantuirea. De acord, dar trebuie sa mai fie ceva.... mie mi-e foarte greu sa inteleg si sa cred ca am ajuns pe pamantul asta doar ca sa ma pregatesc pentru o trecere in alta lume, fie ea si mai buna. sa nu ma intelegeti gresit, nu zic ca nu cred ca ar trebui sa luptam pentru mantuirea noastra, ci doar ca nu prea pot sa cred ca toata viata mea pe pamant e doar o pregatire pentru o alta viata. vreau sa cred ca am ceva de facut aici, doar ca nu-mi dau seama ce. se mai spune si ca Dumnezeu ii da fiecaruia un dar la nastere, unuia ii e dat sa traiasca o mare iubire, una adevarata, altuia sa exceleze la ceva, altuia ii e dat un talent, altuia o virtute, etc. Si pentru a-si implini menirea omul trebuie sa maximizeze acest dar si sa-l foloseasca in scopuri bune. eu nu-mi gasesc un astfel de dar... ajutati-ma cu un sfat. va rog. cu riscul de a parea penibil, o sa postez acest mesaj in speranta primirii unor sfaturi/idei/pareri( din carti, viata , auzite, vazute si propria experienta) care sa ma ajute in rezolvarea problemelor mele. va multumesc

Scopul vietii tale, menirea e sa te mantuiesti. Asta inseamna - sfintire. Sa devii sfant.
Asta e menirea ta.
Sau ar trebui sa fie.
Asta e scopul omului pe Pamant.
Sau ar trebui sa fie.
Ma gandeam intr-o zi ce-ar fi sa ne nastem batrani! Si apoi sa intinerim pe zi ce trece. Iar la varsta de vreo 60 de ani sa aratam si sa ne simtim de vreo 25 de ani. Cata experienta de viata intr-un trup tanar, cate n-ai putea face atunci!
Sau ce-ar fi sa "imbatranim" pana la vreo 30 de ani si apoi sa ramanem toata viata asa. Nu asa ar fi fost frumos? Dumnezeu, daca vroia sa ne ofere o viata nelimitata, fara moarte, nu asa ar fi procedat?
Ba da.
Dar nu asta e scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu. E clar. Ne-a creat sa imbatranim, sa dam de boli si durere pe la 60 de ani si sa ne ridicam mainile spre El, cu durere, cu deznadejde, sa ne usureze suferintele, sa ne usureze de boli si necazuri.
De ce?
Pentru ca abia dupa viata asta in care acumulam virtuti urmeaza adevarata viata nelimitata, fara moarte, in care nu mai imbatranesti si ramai perpetuu tanar - Imparatia Lui Dumnezeu.
Ba mai mult, ne-a dat si ajutoare: Hristos si Biserica, Maica Domnului si Sfintii.
Restul depinde de noi...