Relatia mea cu Dumnezeu

[sophia]

Relatia mea cu Dumnezeu este cam ciudata.
Este mereu cu mine si eu cu El dar:
Am adeseori momente in care (din cauza necazurilor) ma intreb: oare ce vrea cu mine, de ce ma aflu pe pamant, care este rostul meu?
La fiecare lucru care nu-mi reusesc ma gandesc ca asa este voia Lui, dar nu reusesc atunci care este totusi voia Lui, daca asta nu si aia nu.
In fiecare zi comunic cu El si ii simt pezenta.
Ma deranjeaza oamenii care se afla intre noi si care ne perturba, organizarea credintei pe pamant.
Culmea este ca din pacate tocmai in biserica nu prea il simt.

În prealabil postat de sophia

Relatia mea cu Dumnezeu este cam ciudata.
Este mereu cu mine si eu cu El dar...)

Culmea este ca din pacate tocmai in biserica nu prea il simt.

Mda! E un mare semn de intrebare. Poate tocmai de aceea nu-ti prea ies lucrurile cum vrei tu.

În prealabil postat de sophia

Relatia mea cu Dumnezeu este cam ciudata.
Este mereu cu mine si eu cu El dar:
Am adeseori momente in care (din cauza necazurilor) ma intreb: oare ce vrea cu mine, de ce ma aflu pe pamant, care este rostul meu?
La fiecare lucru care nu-mi reusesc ma gandesc ca asa este voia Lui, dar nu reusesc atunci care este totusi voia Lui, daca asta nu si aia nu.
In fiecare zi comunic cu El si ii simt pezenta.
Ma deranjeaza oamenii care se afla intre noi si care ne perturba, organizarea credintei pe pamant.
Culmea este ca din pacate tocmai in biserica nu prea il simt.

Rugaciunile, cu cat le stii mai bine, cu atat te bucura si te ridica mai mult. Poate ca nu ai exercitiul rugaciunii si esti inca prea rationala, fara a da voie inimii sa participe. Poate. Incearca sa faci abstractie de oameni si cauta-L pe Dumnezeu, cand mergi la Liturghie, caci EL ESTE ACOLO!

[Noesisaa]

În prealabil postat de sophia

Relatia mea cu Dumnezeu este cam ciudata.
Este mereu cu mine si eu cu El dar:
Am adeseori momente in care (din cauza necazurilor) ma intreb: oare ce vrea cu mine, de ce ma aflu pe pamant, care este rostul meu?
La fiecare lucru care nu-mi reusesc ma gandesc ca asa este voia Lui, dar nu reusesc atunci care este totusi voia Lui, daca asta nu si aia nu.
In fiecare zi comunic cu El si ii simt pezenta.
Ma deranjeaza oamenii care se afla intre noi si care ne perturba, organizarea credintei pe pamant.
Culmea este ca din pacate tocmai in biserica nu prea il simt.

Eu cred ca ai o relatie normala cu Dumnezeu, sau cel putin asemanatoare cu a multor crestini. Important este sa nu uiti sa comunici cu El, si sa iti dai seama ca El nu este doar in mintea ta, ci chiar este peste tot, inclusiv la biserica. Problema cu biserica cred ca se afla in locul in care esti, comunitatea, faptul ca tu, sau altii, vedeti biserica ca o modalitate de socializare mai mult. De asta spuneam mai demult in alta parte ca in experienta mea ca e bine sa mergi la o biserica "normala" , adica nu una care are ca idee centrala identitatea nationala, sau etnica, ci pe Dumnezeu, una in care oamenii care vin chiar vin sa se inchine lui Dumnezeu si nu pentru food fest, Romanian Week, scrierea revistei comunitatii, biblioteca comunitatii, si altele ca astea. Nu spun ca sunt rele, dar cumva devine greu sa il vezi pe Dumnezeu, sau cel putin asa a fost experienta mea.

[elizabeta]

În prealabil postat de The_Fallen

M-am gandit sa incep un thread cu o tema...Sa spunem cum a fost experienta noastra cu Dumnezeu astazi.
Sa incep eu, ca exemplu: astazi m-am gandit la Dumnezeu rareori.Nu Il simt langa mine decat rareori, dar se poate sa fie o senzatie emotionala provocata de circumstante care tin de conditionare (gen in copilarie beam cacao si ma facea sa ma simt bine si cald, acum beau cacao si ma simt la fel).Pentru ca asa se sinte cand Dumnezeu este langa tine, ca o stare de bine?Nu stiu.Doar ca atunci cand ma simt bine ma gandesc la El.

Bine, o sa-ti spun si eu: astazi L-am simtit mereu aproape, am fost in stare de rugaciune permanenta, I-am multumit pentru toate lucrurile si evenimentele: pentru ca am trecut strada cu bine, pentru ca nu am cazut cand am alunecat, pentru ca mi-am facut o noua prietena, pentru ca am ajuns la cimitir si la biserica, pentru ca am avut ce pune pe masa, pentru ca n-am ocarat si n-am judecat un prieten care m-a intepat, pentru ca sunt asa de mica (spiritualiceste vorbind) incat ma ia in brate ca pe un copil, pentru ca ne-am intalnit cu preotul nostru drag, pentru ca sotul meu s-a spovedit...