Lumea copiilor

[coralina]

http://www.libertatea.ro/stire/i-a-s...te-285403.html

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de coralina

http://www.libertatea.ro/stire/i-a-s...te-285403.html

Deci da...mai sunt si copii care au ce invata pozitiv din desenele animate!

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

Andrei, am facut noi cunostinta vreodata?
Hmm?
Ti-am zis eu numele meu si ti-am permis sa-mi spui pe nume?


Deci cand eu iti voi spune numele meu, atunci imi vei spune si tu pe nume.

Vad ca este timpul sa mai inveti ceva, desi nu-mi vine sa cred ca tu ai stat numai in casa si nu ai completat vreodata un formular in SUA...nici macar la gradi pentru copii?

1. In primul rind, ca vad CLAR ca habar nu ai, deoarece ai mai repetat o data aceasta amenintare puerila, NIMENI in lumea libera nu cere permisiunea nimanui sa se adreseze pe nume mic(in SUA) sau de familie(in Ro). Vezi tu, este ca un drept dat de constitutie, dar de fapt este un lucru de bun simt, evident pentru cei care nu vad peste tot cornite iesind din televizor si oameni pe strada ca te pot deochia si blestema( Fereasca Dumnezeu sa-ti stie numele tau UNIC!! ! ! ca pierzi punctajul acumulat la fosta spovedanie, sau ceva de genul asta..doar tu stii pe unde-ti umbla mintea :)))

Daca de exemplu vine politia la usa ta si te ia "la fix" spunindu-ti pe nume, cred ca stii ce s-ar crede despre tine daca ai incepe sa-i pui la punct prin faptul ca "inca nu ati facut cunostinta":))). Pe ei nu-i intereseaza crezul tau ca oricine iti spune pe nume te poate blestema si impunge cu cornitele lor, lucru care inca mai exista doar pe la aborigeni si salbatici...si cite unii din Romania...

2. Ca urmare, singura permisiune de a te adresa se refera in ACTE(stii hirtiile alea care se completeaza) la MODUL de adresare
Mr
Ms
Mrs
Doc
Sir
Madam
Cucoana
Doamna
Madmoasela
Tov
...intelegi unde bat?

3. Singura exceptie este cazul in care te consideri a fi vre-o printesa Turandot ceva, cu o palma mai sus de Dumnezeu. In acel caz as ezita sa-ti spun pe nume asa cum Dumnezeu a insistat sa nu-i inventam nume si porecle.

În prealabil postat de andreicozia

NIMENI in lumea libera nu cere permisiunea nimanui sa se adreseze pe nume mic.

Totusi aici pe forum vom folosi numele indicat de user, nu?!? Noi, care ne cunoastem mai de multa vreme si avem si respectul necesar reciproc, ne spunem pe numele aevarat, fara ca cineva sa se supere.
In general ne adresam cu "domn, doamna" cand vrem sa fim politicosi. Nu aici pe forum. Aici aceasta forma de politete se folseste tocmai atunci cand cineva NU doreste sa fie politicos. Ce aniomalie mai e si asta?!?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de andreicozia

NIMENI in lumea libera nu cere permisiunea nimanui sa se adreseze pe nume mic(in SUA) sau de familie(in Ro).

De ce această deosebire ? De ce în SUA să ne adresăm "by default" folosind numele de familie, iar în Ro folosind numele mic ? Aceleaşi principii care guvernează politeţea în "lumea liberă" o guvernează şi la noi şi în tot spaţiul nostru cultural. Prin urmare, vorbim la per tu cu prietenii cu care ne cunoaştem de mult, precum şi cu cei care îşi exprimă în mod expres dorinţa aceasta. În toate celelalte cazuri, folosim ceea ce se şi cheamă "pluralul politeţii". Am citit o vorbă de duh frumoasă: "Dacă nu ne putem iubi aproapele, măcar să fim politicoşi".

Spre exemplu, aici pe forum vorbesc la per tu cu "Scoţianul", care mi-a cerut acest lucru şi folosind pluralul politeţii cu toţi ceilalţi.

3. Singura exceptie este cazul in care te consideri a fi vre-o printesa Turandot ceva, cu o palma mai sus de Dumnezeu. In acel caz as ezita sa-ti spun pe nume asa cum Dumnezeu a insistat sa nu-i inventam nume si porecle.

Folosirea pluralului politeţii nu are legătură nici cu rangul ori titlurile, nici cu vârsta. Sensul originar de "stăpân" din termenii domn/doamnă/domnişoară s-a estompat, e o simplă marcă de curtoazie. Tot cu "dv" se cuvine să vorbim şi cu generalul şi cu gunoierul, şi cu cel care abia absolvit liceul, precum şi cu cel care aşteaptă pensia. O tânără prinţesă a Angliei, punându-şi capul pe eşafodul pe care i-l pregătiseră protestanţii, a spus: "Aşa e bine, domnule călău" ? Asta ne arată că trebuie să ne păstrăm simţul politeţii chiar în împrejurări extreme.

[Fani71]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Fani71, dar de ce sa ne aruncam tocmai spre Shakespeare, cand ar trebui luati la puricat ai nostri: Eminescu, Ion Creanga, Bacovia, Mircea Eliade, Ion Barbu, Vasile Voiculescu, Tudor Arghezi, Hortensia Papadat Bengescu....?(glumesc desigur).

A, da, sigur ... Eliade ar trebui pus la index si cartile lui arse pentru ca vorbeste pozitiv de alte religii, iar cartile lui de litaratura au elemente din religiile orientale.
Creanga nu ar trebui deschis pentru ca a fost raspopit (pentru ca si-a ras barba, by the way)
Eminescu, din cauza influentei fioloziofiei lui Shopenhauer.
Arghezi, ca s-a dat cu comunistii.
Bacovia, ca cazuse in patima tristetii
:-D

Anna, nu mi-ai raspuns la intrebare: ce le vei da sa citeasca copiilor tai?
O sa faci home schooling cu ei, ca sa nu fie obligati sa citeasca la scoala literatura?
Dar in fine, sa ma ierti, poate nu te-am inteles eu bine si vorbeai de adultii credinciosi.

[Fani71]

În prealabil postat de Jane Says

Iata de ce are anna dreptate, facem un pic de neurologie acum, ca sa vedeti ce ni se intampla noua cand ii observam pe altii [ live, audio/video si chiar prin intermediul textului ].

Doamne & domni, iata neuronii-in-oglinda.



Sa vedem cum lucreaza astia cand ne uitam de ex la pornografie:

Si-acum, partea cu ADEVARAT MISTO (scuzati, e un subiect pe care il savurez)

Mie mi se pare ca lucrurile astea cam confirma ce ziceam eu in posturile anterioare, ca luam la pachet mai mult decat credem. Pai daca luam la nivel de perceptie, asa, cu lopata, de ce n-am face-o si in duh? Ce, de activitatea neuronilor in oglinda ne dam seama? Am impresia ca nu. Ne dam seama numai daca suntem mai finuti, ca lucrul pe care il vedem/auzim/citim ne influenteaza, dar si daca nu suntem constienti de faptul asta, el tot se petrece. Poate sunt si lucruri mai subtile de-atat, ce tin de duh, de care nu ne dam seama. Desi ajunge si numai ce am scris.

Daca sunt perceputa ca inchistata si daca din cauza mea nu sunt lucruri de vizitat in Romania, ata ete Daca asta rezulta din posturile mele, c`est la vie.

PS: exemplul cu pornografia e luat numai fiindca e foarte clar, nu insinuez ca ar fi cineva de pe-aici consumator.
PPS: Cred ca e evident ca stiau si inchistatii de calugari si parinti ce stiau, de indemnau sa ne pazim toate simturile si ochii nostri sa nu priveasca stricaciune etc. Desi nu aveau rezonanta magnetica in pustie si nici in chilie.

Buuun. Tot ce auzim si vedem ne influenteaza. De acord. Dar depinde cum.

Nu asta au zis parintii, sa ne pazim simturile in sensul sa ne facem orbi si surzi. Ca daca tot ce vedem si auzim ne influenteaza, inseamna ca nu mai avem nici o sansa noi astia care stam intr-un oras mare sa incercam sa ne curatim simturile. Ca unde dai coltul strazii vezi cate o reclama, vezi o cladire urata, vezi un om beat sau drogat, vezi rautate, vezi uratenie si abjectie.
Curatenia simturilor este sa nu le lasi sa intre in tine. Pentru asta s-au scris nu stiu cate carti ascetice despre pazirea gandirilor, a ochilor etc.
Sigur, o anumita pazire intra si aici. Nu este recomandabil sa consumam pornografie de voie, nu este recomandabil sa ne clatim ochii cu uratenie si abjectie cand o putem evita si sa o lasam sa ne intre in suflet.
Aici, fiecare isi poate pune limite, intreband si sfatul duhovnicului si cercetandu-se mereu pe tine. Si rungandu-ne cat putem in cotidian, cum recomandai chiar tu.
Dar cum ii spuneam si Annei, nu ne putem face toti pusnici. Calea fugii de lume este pentru foarte putini.

Eu vorbeam mai sus de literatura buna, care transmite si idei si imagini frumoase, sau transmite lucruri chiar daca urate, adevarate.
Daca eu, de exemplu, in momentul de fata, citesc o carte (un roman) despre razboiul din Iugoslavia, care contine si atrocitati, ma aleg de aici si cu o parte din adevarul istoric, si asta ma ajuta sa imi inteleg mai bine semenii (si poate si pe mine, in masura in care am trait lucruri atroce si eu - nu este cazul dar in fine).
Daca citesc o carte in care apar abuzuri sexuale sau incesturi, o citesc pentru ca astfel pot intelege mai bine efectul unor asemenea lucruri asupra unor semeni, imi poate fi mila de ei si ma pot eventual ruga pentru ei sau ii pot ajuta. Si in general cunosc mai bine lumea in care traiesc.
Sigur, daca vad ca asemenea carti ma tulbura prea tare si nu imi fac bine, nu mai citesc. Dar asta trebuie totusi lasat inseama constiintei cititorului.
De asta in general ortodoxia in intelepciunea ei nu s-a amestecat sa faca oamenilor liste cu index cu ce sa citeasca si ce nu. E o chestie noua pe care o aud, ca anumite carti sunt 'condamnate public' de catre o parte a BO, si ma socheaza profund acest lucru.

[Fani71]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De ce această deosebire ? De ce în SUA să ne adresăm "by default" folosind numele de familie, iar în Ro folosind numele mic ? Aceleaşi principii care guvernează politeţea în "lumea liberă" o guvernează şi la noi şi în tot spaţiul nostru cultural. Prin urmare, vorbim la per tu cu prietenii cu care ne cunoaştem de mult, precum şi cu cei care îşi exprimă în mod expres dorinţa aceasta. În toate celelalte cazuri, folosim ceea ce se şi cheamă "pluralul politeţii". Am citit o vorbă de duh frumoasă: "Dacă nu ne putem iubi aproapele, măcar să fim politicoşi".

Spre exemplu, aici pe forum vorbesc la per tu cu "Scoţianul", care mi-a cerut acest lucru şi folosind pluralul politeţii cu toţi ceilalţi.



Folosirea pluralului politeţii nu are legătură nici cu rangul ori titlurile, nici cu vârsta. Sensul originar de "stăpân" din termenii domn/doamnă/domnişoară s-a estompat, e o simplă marcă de curtoazie. Tot cu "dv" se cuvine să vorbim şi cu generalul şi cu gunoierul, şi cu cel care abia absolvit liceul, precum şi cu cel care aşteaptă pensia. O tânără prinţesă a Angliei, punându-şi capul pe eşafodul pe care i-l pregătiseră protestanţii, a spus: "Aşa e bine, domnule călău" ? Asta ne arată că trebuie să ne păstrăm simţul politeţii chiar în împrejurări extreme.

Adevarat (frumos exemplul cu printesa Angliei, imi aminteste de Steinhardt care citeaza exemple asemanatoare, de ex. Hristos spunandu-i lui Iuda 'prietene' cand acesta il tradase; 'Hristos este gentleman', spune el), insa problema aici era ca andreicozia foloseste pentru anna21 alt nume decat cel afisat. Chiar si in cazul in care ea i l-a comunicat in privat, nu face parte din codul de pe forum, din cate am inteles eu, sa faci asta. (nu este considerat politicos)

Iar cat despre formele de politete, cand am intrat aici am vazut ca toata lumea se tutuieste, indiferent de varsta sau vechime, si am adoptat aceasta conventie (pana la urma, toate astea sunt conventii si politetea isi gaseste si late cai de exprimare; se poate vedea asta in engleza, unde nu exista diferenta intre tu si dv) Si pe dv. v-am tutuit la inceput dar am incetat sa fac asta vazand ca raspundeti cu dv si asa le scrieti tuturor.

În prealabil postat de Fani71

Anna, nu mi-ai raspuns la intrebare: ce le vei da sa citeasca copiilor tai?
O sa faci home schooling cu ei, ca sa nu fie obligati sa citeasca la scoala literatura?
Dar in fine, sa ma ierti, poate nu te-am inteles eu bine si vorbeai de adultii credinciosi.

Copii, adolescentii si tinerii sa citeasca cele potrivite varstei lor, caci ei sunt la varsta la care descopera si cerceteaza lumea in care traiesc.
Cand omul incepe sa exploreze lumea sufletului, deci calatoria devine interioara si presupune o retragere din lume, atunci si predilectia pentru un anume tip de literatura se schimba.
Ajungem cu toti in momentul in care ne punem intrebari referitoatre la lume si Dumnezeu. Cand incepem sa-L descoperim pe Dumnezeu cel viu, nu ne mai putem multumi sa citim un roman, pentru a desprinde o idee despre Dumnezeu si lumea creata de El. Varsta la care acest lucru se intampla, difera de la om la om.
Omul alege la un moment dat intre intelepciunea omeneasca, reflectata in beletristica, si Intelepciunea Dumnezeiasca, pe care o gasim in Sfintele Scripturi si la Sfintii Parinti.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Copii, adolescentii si tinerii sa citeasca cele potrivite varstei lor, caci ei sunt la varsta la care descopera si cerceteaza lumea in care traiesc.
Cand omul incepe sa exploreze lumea sufletului, deci calatoria devine interioara si presupune o retragere din lume, atunci si predilectia pentru un anume tip de literatura se schimba.
Ajungem cu toti in momentul in care ne punem intrebari referitoatre la lume si Dumnezeu. Cand incepem sa-L descoperim pe Dumnezeu cel viu, nu ne mai putem multumi sa citim un roman, pentru a desprinde o idee despre Dumnezeu si lumea creata de El. Varsta la care acest lucru se intampla, difera de la om la om.
Omul alege la un moment dat intre intelepciunea omeneasca, reflectata in beletristica, si Intelepciunea Dumnezeiasca, pe care o gasim in Sfintele Scripturi si la Sfintii Parinti.

Da, dar Anna pare sa spuna ca literatura este nociva in general. Copiii ei insa, daca vor merge la scoala in USA, vor invata literatura engleza, care contine influente ideologice cate vrei si nu vrei (precis nu ortodoxa), daca vor merge in Romania, vor citi de ex. autorii citati de Andrusca mai sus, cu idem tendinte ideologice (chiar daca mai apare si ortodoxia printre ele)...
Dar sa o lasam sa raspunda (daca vrea).

Sigur ca sunt carti care vorbesc despre Dumnezeu mai directdecat cele de beletristica. Si eu le-am descoperit cu pasiune incepand de pe la 19 ani.
Dar ortodoxia am descoperit-o prima data in cartile lui Dostoievsky.. deci, de literatura.

Noi nu vorbim aici de o alegere: fie sa citim aia, fie ailalta. Vorbim de faptul daca literatura este sau nu nociva, daca este sau nu benefica si in ce conditii.
Discutia a pornit despre copii dar cred ca este o continuare fireasca sa vorbim si despre adulti.