Prietena mea este sectanta

[AlinB]

În prealabil postat de aubergine

Nu stiu d-voastra, dar eu cand doamna jigneste ortodoxia, biserica, Scripturile si sfintii ma simt de parca mi-ar jigni familia, cand huleste astfel, cum puteti sa stati indiferent, d-voastra nu sunteti ortodox, nu iubiti biserica? Ii acuzati tot pe cei care nu suporta bataia de joc a acestei doamne?

Daca nu te-ai prins deja, iti spun eu: ei sunt in aceeasi echipa.

[AlinB]

În prealabil postat de Teodosie

Dar totusi ce credinta are ? ca poate nu e sectanta , unii pun acesta eticheta chiar si fratilor crestini care sunt doar rataciti ( reformati neoprotestanti ), adica au smintelile lor dar marturisesc corect despre Sfanta Treime si Hristos spre deosebire de eretici si sectari.

Si despre Biserica, trupul Lui Hristos, ce marturisesc?
Care este?

[AlinB]

În prealabil postat de ovidiu b.

Dragul meu, dacă pe tine dansul te face ”fericit” și te împlinește sufletește, ești liber să crezi ce vrei, să alegi ce vrei. Aș vrea totuși să știi că dansul este o practică păgână care nu are nici o legătură cu viața creștină autentică.

Ca si cantatul din instrumente, nu?

[guardian knight]

Iarasi nu ati inteles nimica din marea desfasurare a Spiritului in istorie (Hegel).
Voi nu intelegeti deloc, ca Marele Spirit,a lasat urme ritualice diverse in diversele religii si culturi pe care le-a creat !

In religia mozaica, de exemplu, a dansa si a cant la instrumente, are o semnificatie religioasa mult mai adanca,si anume :aceea de a serba prin dans si voie buna maretia creatiei Divine !

Evreii,danseaza cu bucurie si canta, pentru a se bucura impreuna de frumusetea creatiei lui Dumnezeu !
Trebuie sa recunoastem ca aceasta exprimare ritualica a credintei are si ea frumusetea sa !
Cum am putea dispretui noi total anumite aspecte ale religiei evreilor ,cand stim prea bine ca acestia au fost poporul ales ???
Chiar daca ei, la un moment dat au facut o grava eroare, nerecunoascand-ul pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu (eroare platita grav, dupa cum istoria stie !),totusi e greu de crezut, ca Dumnezeu si-a indepartat din suflet vechiul Sau popor ales !!!

[Parascheva16]

În prealabil postat de AlinB

Ca si cantatul din instrumente, nu?

In Biserica sau la modul general?

[AlinB]

"marele spirit" al tau sau cum ii mai spui, in stil masonic "marele arhitect" nu este si Dumnezeul nostru.

În prealabil postat de guardian knight

Iarasi nu ati inteles nimica din marea desfasurare a Spiritului in istorie (Hegel).
Voi nu intelegeti deloc, ca Marele Spirit,a lasat urme ritualice diverse in diversele religii si culturi pe care le-a creat !

In religia mozaica, de exemplu, a dansa si a cant la instrumente, are o semnificatie religioasa mult mai adanca,si anume :aceea de a serba prin dans si voie buna maretia creatiei Divine !


Evreii,danseaza cu bucurie si canta, pentru a se bucura impreuna de frumusetea creatiei lui Dumnezeu !
Trebuie sa recunoastem ca aceasta exprimare ritualica a credintei are si ea frumusetea sa !
Cum am putea dispretui noi total anumite aspecte ale religiei evreilor ,cand stim prea bine ca acestia au fost poporul ales ???
Chiar daca ei, la un moment dat au facut o grava eroare, nerecunoascand-ul pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu (eroare platita grav, dupa cum istoria stie !),totusi e greu de crezut, ca Dumnezeu si-a indepartat din suflet vechiul Sau popor ales !!!

Cred ca exista surse ortodoxe si putem intelege. Poporul iudeu a avut o misiune divina in mantuirea noastra, misiune despre care ne vorbeste Sfantul apostol Pavel: ,,ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea." Iata un fragment:

,,Prin credinţă, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevăzut.
28. Prin credinţă, a rânduit Paştile şi stropirea cu sânge, ca îngerul nimicitor să nu se atingă de cei întâi-născuţi ai lor.
29. Prin credinţă au trecut israeliţii Marea Roşie, ca pe uscat, pe care egiptenii, încercând şi ei s-o treacă, s-au înecat.
30. Prin credinţă, zidurile Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate şapte zile.
31. Prin credinţă Rahav, desfrânata, fiindcă primise cu pace iscoadele, n-a pierit împreună cu cei neascultători. 32. Şi ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci,
33. Care prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, 34. Au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă;
35. Unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere;
36. Alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare; 37. Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi.
38. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului. 39. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa,
40. Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea."

Sursa: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?cap=11&id=22



Asadar, nu e treaba noastra sa judecam cu mintea omeneasca ceea ce El a ingaduit si nici sa interpretam altfel decat Sfantul Apostol Pavel, apostolul neamurilor cel inteleptit de Dumnezeu. Oamenii mandri si patimasi, indiferent de etnie, nu sunt placuti lui Dumnezeu. Sacrificiile facute de poporul iudeu inainte de venirea Mantuitorului sunt importante. Au daruit lumii proroci, ne-au daruit apostoli si sfinti. Ni I-au daruit pe Iisus, pe Maica Domnului si pe Sfantul Ioan Botezătorul.

Insa oamenii mandri si patimasi din vremea Mantuitorului au actionat conform patimilor lor. Daca Iisus s-ar naste astazi in Romania, la fel ar proceda si oamenii mandri si patimasi din vremea noastra. Iar Iisus stia firea omeneasca, a inteles-o si cu toate astea, a acceptat aceasta importanta misiune divina. E o jertfa mai presus de puterea noastra de intelegere. Cata iubire pentru om a putut sa aiba Iisus Hristos pentru a accepta un astfel de destin! Iata, El dorea sa ne fie un exemplu de smerenie si de iubire in primul rand.

Daca evreii din vechime nu au beneficiat de un astfel de exemplu, noi, in schimb, nu ne putem plange de asa ceva. Hristos ne-a aratat Calea, Adevarul si Viata, deci nu avem niciun motiv sa privim in urma la ceea ce se facea inainte de venirea Lui. Niciunul! Noi avem datoria sa ne asemanam cu pruncii in ceea ce priveste puritatea morala si sa-I respectam poruncile. Si avem grija sa nu-L rastignim si noi pe Iisus cu pacatele noastre.

[Mihailc]

În prealabil postat de ovidiu b.

Aș vrea totuși să știi că dansul este o practică păgână care nu are nici o legătură cu viața creștină autentică.

Cred că te-ai cam grăbit când ai scris propoziţia de mai sus, poate înainte era bună o pripeală gânditoare .

Nu vreau sub niciun chip să fac apologia dansului. Ca orice limbaj universal, este neutru etic şi proteiform, adică capătă forma şi traduce în gest afectivitatea celui care exprimă prin el ceea ce simte. În bună măsură, dansul este revelator, fiindcă arată în afară nişte mişcări ale sufletului, transmite trăiri semnificative, măsoară temperatura lăuntrică într-o gradaţie mai mult sau mai puţin inteligibilă.

Poate o să vă miraţi, dar Biserica nu respinge acest idiom mai vechi decât culturile, aşa cum nu respinge niciun limbaj din patrimoniul umanităţii, din cele în măsură să medieze relaţii, să-i aducă pe oameni în starea de comuniune. Bunăoară, în slujba Utreniei, când citim psalmii 149 şi 150, observăm că dansul face parte din gesturile doxologice prin intermediul cărora cosmosul celebrează măreţia lui Dumnezeu cea de necuprins cu mintea.

La slujba cununiei, creştinii cântă troparul "Isaie, dănţuieşte; Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu şi Omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu‑L, pe Fecioara o fericim.", în timp ce protagoniştii principali ai tainei, dănţuiesc şi ei ţinându-se de mâini ca într-o horă în jurul pristolului (odinioară), astăzi în jurul unei mese din mijlocul pronaosului care simbolizează masa altarului, bucurându-se împreună cu Isaia profetul de întruparea Cuvântului.

Deci, nu limbajul (dansul), ci conţinutul limbajului (mişcarea sufletească) face diferenţa calitativă, aşa cum se întâmplă (şi) în cazul muzicii, poeziei, erosului etc.

Să ne înţelegem bine, observaţiile de mai sus nu conduc sub nicio formă la concluzia că dansul este obligatoriu sau că avem dezlegare la dezmăţ! Dacă eşti convins că ai o trăire profundă de transmis, dacă trăirea tradusă în gest are legătură mai degrabă cu ceva roade ale Duhului Sfânt lucrătoare în tine şi nu cu faptele firii pământeşti, dansează! Dacă nu, nu!

În prealabil postat de Mihailc

Cred că te-ai cam grăbit când ai scris propoziţia de mai sus, poate înainte era bună o pripeală gânditoare.

Ai dreptate în ceea ce privește observația mea, trebuia să fac o referire mai clară la tipul de dans pe care Florin îl agreează, nu am fost destul de clar (mea culpa).

Înainte de scrie chiar citisem un articol despre dansul liturgic: http://www.crestinortodox.ro/liturgi...xa-119921.html.
Greșala mea a fost că am crezut că se subînțelege că fac referire la acest tip de dans: http://www.youtube.com/watch?v=gqSk4...yer_detailpage, căruia de altfel i-am dat reply. Oricum exprimarea în sine a fost puțin forțată și accept corecția cuvenită.

[Mihailc]

În prealabil postat de ovidiu b.

Ai dreptate în ceea ce privește observația mea, trebuia să fac o referire mai clară la tipul de dans pe care Flovins îl agreează, nu am fost destul de clar (mea culpa).

Înainte de scrie chiar citisem un articol despre dansul liturgic: http://www.crestinortodox.ro/liturgi...xa-119921.html.
Greșala mea a fost că am crezut că se subînțelege că fac referire la acest tip de dans: http://www.youtube.com/watch?v=gqSk4...yer_detailpage, căruia de altfel i-am dat reply. Oricum exprimarea în sine a fost puțin forțată și accept corecția cuvenită.

Bun articolul, nu ştiam de el, cu multe completări binevenite. Sigur că expresia "dans liturgic" restrânge semnificativ aria fenomenului la cultul propriu-zis, însă liturgicul nu se limitează totuşi la desfăşurarea tipikonului... e destul de vehiculată expresia "liturghia de după liturghie", o sugestie profundă că viaţa persoanei în toate aspectele ei este inundată de liturgic, chiar şi cele mai aparent profane acte existenţiale. Probabil aici identificăm una dintre cele mai dureroase pierderi ecleziologice contemporane, faptul că pentru mulţi dintre noi viaţa liturgică se opreşte la uşa bisericii sau continuă strict formal şi tehnic printr-un soi de ritualizare a vieţii private.
Articolul totuşi pare să nu ţină seama de faptul că cultul ortodox actual este o sinteză mai nouă cristalizată în mediul monahal, în mare parte la Lavra Sfântul Sava din Ierusalim, dar şi la Constantinopol. Cultul ortodox bizantin vechi, din care s-au păstrat destul de puţine elemente, era mult mai dinamic decât ne putem imagina astăzi, era multă mişcare în biserică, de la procesiuni colective şi până la participarea corpului la rugăciune, ovaţii, dialoguri reale între cler şi popor etc. Cel mai probabil un ortodox niţeluş habotnic din secolul XXI s-ar regăsi cu greu sau nu s-ar regăsi deloc într-un ortodox, să-i zicem obişnuit, din secolul VI.
Aşa-zisa "distracţie" din zilele noastre, după cum se vede şi în filmuleţul acela de pe youtube, este doar o replică crispată a veseliei de altădată de la ospeţe, o încercare de defulare colectivă nereuşită, din care lipseşte bucuria...îmi aduce aminte de baletul proletcultist de vremea lui Ceauşescu.