Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

În prealabil postat de o_tzaranca

cum ati putut sa criticati acest om cand era pe patul de moarte?
cine sunteti voi.. niste identitati false,insipide,..pe un forum ..ortodox!!!...sa judecati ..negativ, sa vorbiti de rau o personalitate atat de complexa??? spuneti-ne cine sunteti in realitate si faptele voastre reale.astept.

Sunt cu totul de acord cu tine.
Noi nu o sa fim in stare sa citim niciodata cat a scris acest om.
O minima decenta ar fi trebuit pe multi sa-i opreasca din vorbire.
Chiar si pe postul antinational de televiziune un personaj despre care abia cu aceasta ocazie am aflat ca exista, in timpul ceremoniei de inmormantare, s-a gasit sa-l critice.
Probabil ca era unica lui ocazie de a se face cunoscut, sa ramana si el cumva in memoria oamenilor, si nu prin scrierile sale.

[o_tzaranca]

el a scris 56 de volume.56.e cel mai prolific autor roman.
noi sa nu gasim nici macar o singura poezie care sa ne placa??
e incredibil!( si daca scria decat,, repetabila povara ,,si atat si tot trebuia respectat.)
fratilor,ori sunteti analfabeti ori imbecili..

În prealabil postat de o_tzaranca

cum ati putut sa criticati acest om cand era pe patul de moarte?
cine sunteti voi.. niste identitati false,insipide,..pe un forum ..ortodox!!!...sa judecati ..negativ, sa vorbiti de rau o personalitate atat de complexa??? spuneti-ne cine sunteti in realitate si faptele voastre reale.astept.

Eu zic sa pastram un ton mai moderat. A avut un caracter complex. Iar oamenii l-au perceput diferit din multe motive, inclusiv cele politice. Cei ce s-au regasit in versurile sale ori cei pe care i-a ajutat efectiv il inteleg intr-un fel. Cineva spunea sambata ca l-a intrecut si pe Eminescu! Ei, nici chiar asa! Exagerarile de niciun fel nu sunt bune.

Cei care au fost deranjati vizibil de anumite poezii sau manifestari ale poetului, le-au supralicitat pe acestea. Femeile din viata lui au si ele opiniile lor!

Publicul cititor precum si specialistii in domeniu vor selecta poeziile reusite si le vor neglija pe celelalte.

Cand esti persoana publica, ai parte si de laude si de critici. Pentru ceea ce faci rau esti taxat imediat. Iar recunostinta e si asa o floare rara.

Iar in calitate de crestin, aici nu cunoastem noi judecatile lui Dumnezeu. Am vazut cat a luat cu el in pamant: hainele de pe el, un sicriu, faptele bune si pacatele personale! Acolo din nou i se vor pune in balanta cele bune cu cele rele, asa cum ni se va intampla si noua atunci cand ne va veni randul.

[cristiboss56]

" De mic , sunt ORTODOX , ca toti ai mei , / Aceasta e credinta mea crestina , . . . . . . ":http://basilica.ro/ro/stiri/omagiu_o...oxia_5671.html

În prealabil postat de cristiboss56

" De mic , sunt ORTODOX , ca toti ai mei , / Aceasta e credinta mea crestina , . . . . . . ":http://basilica.ro/ro/stiri/omagiu_o...oxia_5671.html

Mulţumiri Cristian! Încă o dovodă că nu ne cunoaştem valorile şi judecâm după ureche.

Apropos de discuţiile necreştine care au fost pe acest topic când sufletul poetului se plimba prin toate locurile pe unde a poposit în viaţa.
Sunteţi într-o imfimă minoritate voi cei care încercaţi să ascundeţi lumina sub obroc stimaţi "fraţi crştini ortodoxi iubitori de dreptate şi de adevăr!"

În prealabil postat de cristiboss56

" De mic , sunt ORTODOX , ca toti ai mei , / Aceasta e credinta mea crestina , . . . . . . ":http://basilica.ro/ro/stiri/omagiu_o...oxia_5671.html

O marturisire de credinta care-l onoreaza si pe pamant si-n cer. In timp ce altii cu nume sonore au facut reclama unor banci ori unor produse indoielnice contra cost, Adrian Paunescu si-a folosit puterea de influenta pentru a marturisi in versuri Ortodoxia. Dumnezeu sa-l ocroteasca in vesnicie.

[Rodica50]

În prealabil postat de cristiboss56

" De mic , sunt ORTODOX , ca toti ai mei , / Aceasta e credinta mea crestina , . . . . . . ":http://basilica.ro/ro/stiri/omagiu_o...oxia_5671.html

"Ai mei puteau muri şi n-ar fi dat
credinţa lor pe nici un fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificaţi,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul."

Exceptional! Dar pe noi nu ne convinge decat fariseismul , de aceea tagaduim cu buna stiinta sau nestiinta!Multumim, Cristian!

[Daniel777]

Acum, că Adrian Păunescu a fost înhumat şi ecourile circului mediatic din jurul acestei îngropăciuni promit să se stingă, îmi îngădui să spun şi eu cîteva cuvinte legate de dispariţia poetului. Căci înainte de toate a fost poet şi încă nu unul minor.

Cred că din prea vasta (ca să fie şi integral valoroasă) operă a sa, la o critică onestă, rămîn în picioare destule poeme – poate cît pentru un bust pe o alee a marilor scriitori.

Dar nu absenţa talentului i s-a reproşat lui Adrian Păunescu, ci lipsa de caracter – din care adesea a izvorît şi atitudinea politică. În prima parte a vieţii sale, Păunescu s-a folosit de poezie pentru a obţine favorurile unui tiran stupid. Tot atunci, Păunescu a amăgit o generaţie întreagă că e liberă, oferind astfel regimului comunist o ingenioasă supapă pentru evacuarea energiilor cu potenţial de revoltă. În acelaşi legendar Cenaclu Flacăra, Păunescu practica un naţionalism de paradă, dînd o pojghiţă intelectuală şi artistică unei banale diversiuni a regimului. În manualul micului dictator stă la loc de cinste metoda creării de ţinte false prin mesaje naţionaliste, pentru a abate atenţia de la adevăratele probleme ale societăţii şi pentru a oferi un paliativ celor opresaţi.

Indubitabil, Păunescu avea un discurs care putea înflăcăra şi magnetism asupra maselor, pe care ştia să le manevreze.

Evident, ce a făcut la revista Flacăra şi la Cenaclul omonim nu a fost numai în slujba regimului, ci şi pentru gloria sa personală.

Sigur că în felul ăsta a făcut şi lucruri bune uneori, ajutînd diverşi oameni sau lansînd talente autentice.

Totuşi, a ignora faptul că beneficiarul principal al prestaţiei sale publice era însuşi Ceauşescu, cu tot ce reprezenta acesta, ar înseamna să fim cel puţin naivi.

De altfel, Păunescu a fost consecvent cu sine însuşi, folosindu-şi calităţile în scopuri ignobile (scena în care îl apără pe S.O. Vîntu, ultimul său patron, este antologică) şi în acţiuni politice detestabile şi după 1989. El n-a retractat laudele aiuritoare pe care i le-a adus lui Ceauşescu şi a fost unul dintre conducătorii Partidului Socialist al Muncii, fondat de Ilie Verdeţ. Apoi, cu rămăşiţele acestei formaţiuni, a aderat la PSD, unde a stat pînă la capăt.

După 90, în libertate, românii nu s-au mai lăsat seduşi de Păunescu, semn că, odată ce adevăratele repere au devenit vizibile, au recunoscut impostura. Noul său cenaclu, Totuşi, iubirea, n-a avut succes, cum nici revista Flacăra lui Păunescu. Discursul său patriotic n-a mai mişcat mulţimile, ci i-a mai înşelat numai pe unii basarabeni prea dornici de o mîngîiere frăţească pentru a mai cîntări bine între vorbele şi faptele lui Păunescu.

Totuşi, ceva i-a reuşit: să capete funcţii publice şi colaborări bine plătite la cîteva ziare şi televiziuni.

S-a crezut genial şi, pînă la ultima suflare, a fost frustrat că nu i se recunoaşte geniul. Ce revanşă postumă extraordinară pentru Adrian Păunescu să fie privegheat de şeful statului (care a declarat rituos regimul comunist drept ilegitim şi criminal şi care n-a catadicsit, de exemplu, să meargă în înmormântarea unui adevărat erou, Ion Gavrilă Ogoranu), să i se ridice osanale ca niciodată în viaţă, să fie declarat „Dumnezeu al literaturii”, să fie condus pe ultimul drum de mii de persoane înlăcrimate şi să fie îngropat în preajma lui Eminescu, cu onoruri militare! Nu putea visa un sfîrşit mai glorios.

Însă toate acestea nu sînt semnele unei preţuiri adînci, ci proba dibăciei unor manipulatori de emoţii cum a fost şi Păunescu însuşi.

Publicat de Claudiu Târziu

[Traditie1]

Am găsit niște articole din care voi cita, fiindcă ele descriu exact cine a fost Păunescu:


Ani de zile insa Paunescu a acompaniat si a justificat prin versurile sale ideologia oficiala a regimului comunist. A fost un sacerdot entuziast al religiei politice a ceausismului (spre a relua formularea profesorului Eugen Negrici). A exprimat nu doar paseismul tribalist al regimului, pretentiiile neo-feudale, dar a contribuit cu sarg la plasmuirea vulgatei sale xenofobe. Este cat se poate de normal sa-l regrete astazi toti fostii politruci, membrii profitocratiei regimului totalitar si urmasii lor, toti cei care se obstineaza sa creada ca Nicolae Ceausescu, omul care a infometat si a ofensat un popor intreg, a fost un veritabil patriot. Nu i-a fost suficient cat l-a cantat pe Ceausescu, cat a venerat-o rimat pe Elena, la moartea lui Nicu Ceausescu a produs un poem interminabil menit sa-l imortalizeze pe “printisor”.
...
Cenaclul a început în curând să semene, prin rânduială şi gestică, cu săvârşirea unui ritual: modelul religios pare a fi indispensabil propagandei totalitare când vrea să aibă succes. Poetul nu uita, însă, niciodată să amintească tuturor celor încântaţi de ce văd şi de ce simt că datorează Conducătorului suprem – care vorbeşte prin gura lui – supunere şi iubire, căci numai El le poate asigura, în vremurile acelea tulburi şi în colţul acesta de lume, liniştea şi stabilitatea. Nimeni nu a făcut un mai mare serviciu propagandei şi regimului lui Ceauşescu. Acest scriitor, prin acţiunile lui, prin personalitatea lui care fascina şi descumpănea, a prelungit existenţa comunismului naţionalist-ceauşist, precizându-i, cristalizându-i şi întrupându-i doctrina.
...
A fost unul dintre arhitectii utopiei ceausiste, a fost el insusi o institutie in acea dictatura.
...
Agonia terminala si prabusirea a dictaturii l-au surprins pe Paunescu pe post de lacheu dispretuit si de stapanii invinsi si de sclavii revoltati. Urmarit de multime pe strazile din centrul Capitalei, a incercat sa se refugieze la Ambasada SUA. A scapat fara o zgarietura. A revenit in registrul public fara ca vreodata sa-si exprime vreun regret.
http://tismaneanu.wordpress.com/2010...ului-dinastic/

[cristiboss56]

În prealabil postat de Daniel777

Acum, că Adrian Păunescu a fost înhumat şi ecourile circului mediatic din jurul acestei îngropăciuni promit să se stingă, îmi îngădui să spun şi eu cîteva cuvinte legate de dispariţia poetului. Căci înainte de toate a fost poet şi încă nu unul minor.

Cred că din prea vasta (ca să fie şi integral valoroasă) operă a sa, la o critică onestă, rămîn în picioare destule poeme – poate cît pentru un bust pe o alee a marilor scriitori.

Dar nu absenţa talentului i s-a reproşat lui Adrian Păunescu, ci lipsa de caracter – din care adesea a izvorît şi atitudinea politică. În prima parte a vieţii sale, Păunescu s-a folosit de poezie pentru a obţine favorurile unui tiran stupid. Tot atunci, Păunescu a amăgit o generaţie întreagă că e liberă, oferind astfel regimului comunist o ingenioasă supapă pentru evacuarea energiilor cu potenţial de revoltă. În acelaşi legendar Cenaclu Flacăra, Păunescu practica un naţionalism de paradă, dînd o pojghiţă intelectuală şi artistică unei banale diversiuni a regimului. În manualul micului dictator stă la loc de cinste metoda creării de ţinte false prin mesaje naţionaliste, pentru a abate atenţia de la adevăratele probleme ale societăţii şi pentru a oferi un paliativ celor opresaţi.

Indubitabil, Păunescu avea un discurs care putea înflăcăra şi magnetism asupra maselor, pe care ştia să le manevreze.

Evident, ce a făcut la revista Flacăra şi la Cenaclul omonim nu a fost numai în slujba regimului, ci şi pentru gloria sa personală.

Sigur că în felul ăsta a făcut şi lucruri bune uneori, ajutînd diverşi oameni sau lansînd talente autentice.

Totuşi, a ignora faptul că beneficiarul principal al prestaţiei sale publice era însuşi Ceauşescu, cu tot ce reprezenta acesta, ar înseamna să fim cel puţin naivi.

De altfel, Păunescu a fost consecvent cu sine însuşi, folosindu-şi calităţile în scopuri ignobile (scena în care îl apără pe S.O. Vîntu, ultimul său patron, este antologică) şi în acţiuni politice detestabile şi după 1989. El n-a retractat laudele aiuritoare pe care i le-a adus lui Ceauşescu şi a fost unul dintre conducătorii Partidului Socialist al Muncii, fondat de Ilie Verdeţ. Apoi, cu rămăşiţele acestei formaţiuni, a aderat la PSD, unde a stat pînă la capăt.

După 90, în libertate, românii nu s-au mai lăsat seduşi de Păunescu, semn că, odată ce adevăratele repere au devenit vizibile, au recunoscut impostura. Noul său cenaclu, Totuşi, iubirea, n-a avut succes, cum nici revista Flacăra lui Păunescu. Discursul său patriotic n-a mai mişcat mulţimile, ci i-a mai înşelat numai pe unii basarabeni prea dornici de o mîngîiere frăţească pentru a mai cîntări bine între vorbele şi faptele lui Păunescu.

Totuşi, ceva i-a reuşit: să capete funcţii publice şi colaborări bine plătite la cîteva ziare şi televiziuni.

S-a crezut genial şi, pînă la ultima suflare, a fost frustrat că nu i se recunoaşte geniul. Ce revanşă postumă extraordinară pentru Adrian Păunescu să fie privegheat de şeful statului (care a declarat rituos regimul comunist drept ilegitim şi criminal şi care n-a catadicsit, de exemplu, să meargă în înmormântarea unui adevărat erou, Ion Gavrilă Ogoranu), să i se ridice osanale ca niciodată în viaţă, să fie declarat „Dumnezeu al literaturii”, să fie condus pe ultimul drum de mii de persoane înlăcrimate şi să fie îngropat în preajma lui Eminescu, cu onoruri militare! Nu putea visa un sfîrşit mai glorios.

Însă toate acestea nu sînt semnele unei preţuiri adînci, ci proba dibăciei unor manipulatori de emoţii cum a fost şi Păunescu însuşi.

Publicat de Claudiu Târziu

Intrebare : CINE este ACEST Tarziu ? Ce lasa , sau ce a lasat in urma lui ? Vezi Daniel , iar o dai in bara , ca de fiecare data , esti de tot RAHATUL ( iertare fratilor de expresie , dar e cea mai apropiata de adevar , adica nu are inlocuitor )