Sexul si mantuirea

În prealabil postat de andreicozia

Nuuu Anca, nu am resimtit ca o lovitura ci ca pe o sperietoare. Stiu foarte bine ce inseamna sa "scapi boii in aratura" si sa te ia apa dind in habotnicie si fanatism mascat de o falsa smerenie...de ai stii cite exemple negative vad in jurul meu si cum mi-a dat tircoale si mie...lumea, religia si mai ales MINTEA NEPAZITA devine o combinatie foarte periculoasa si misterioasa

Stii de fapt ce ne tine sanatosi, treji si cu adevarat induhovniciti?..parerea mea dupa multe experiente de viata si observatii directe

..este sa ai o existenta NORMALA, echilibrata, complementata de o viata sexuala normala si viguroasa in cadrul familiei si ferirea de abuzuri de tot felul si exagerari mistice si inchipuiri
Inradacinarea noastra echilibrata in aceasta realitate este ca un colac de salvare de la a lua-o razna.

Ti-am mai spus si iti repet: faci cum vrei. Dar de unde desprinzi tu ideea de falsa smerenie? Nu ai cum sa ma compari cu exemplele din jurul tau, pentru simplul motiv ca nu am avut inca placerea sa ne cunoastem. De aceea sa ne limitam la ceea ce scriem, nu sa ne imaginam verzi si uscate despre cel care scrie.
As vrea sa imi spui daca tu iti imaginezi ca la 60, 70, 80 ani vei avea o la fel de "normala si viguroasa viata sexuala" ca acum. Sau poate ca nu-ti faci ganduri in ceea ce priveste viitorul si crezi ca nu vor interveni schimbari pe masura ce trec anii?!?

În prealabil postat de Fani71

Sunt de acord cu tine, numai ca nu cred ca singurul motiv pentru care a alege abstinenta totala in cadrul casatoriei ca metoda de contraceptie este evitarea curviei. Este unul din motive, dar cred cacei casatoriti care isi iubesc sotul sau sotia ma vor intelege. Asa cum spune si Dianami mai sus, cand iubesti pe cineva vrei sa i te daruiesti din toate punctele de vedere, trup si suflet.
Poate nici sf. Pavel nu a vazut asta - el fiind necasatorit. El a vazut doar unul din motive, dar exista si altele mai vizibile oamenilor casatoriti.

Oamenii casatoriti mai au si perioade de boala, in care se impune restrictia. La fel si in cazul in care apare un nou copil. Oare atunci sotii nu se mai iubesc? Oare iubirea se exprima doar prin relatii sexuale? Cu siguranta, nu!
Sf. Apostol Pavel a vazut ceea ce e necesar mantuirii.

[andreicozia]

Mereu ai tendinta sa-ti croiesti raspunsurile in avantajul tau intelegind cu totul altceva.

Nimeni nu a afirmat ca sanatatea si vigoarea vietii sexuale ramine la fel de intensa la 60-70 80 de ani. Cit ne tine Dumnezeu sanatosi, Bog-da-prosti!!!.. cind nu o mai merge, pui stop si o sui in pod, cum se zice.... Dar sa incepi pe la 25-30 de ani sa eviti si sa te abtii de la avea o viata de cuplu normala, bazat pe niste inchipuiri ale unor minti deseori bolnave este nebunie sau ..asa cum am vazut la cei din jurul meu DUCE LA NEBUNIE

cei mai purii de pe aici stiu dar nu vorbesc despre faptul ca abstinenta temporara sau totala in casnicie( mai ales din inchipuire /habotnicie si fanatism pseudomonahal hahaha) duce clar la racirea relatiei si la divort nicidecum la intarirea ei prin "virtutea pastrarii ei la naftalina"...mori de ris nu alta!

[andreicozia]

În prealabil postat de Miha-anca

Nu ai cum sa ma compari cu exemplele din jurul tau, ?!?

Stai draga linistita , mai citeste o data si ai sa vezi ca vorbeam despre altii pe care-i cunosc si carora li se potriveste manusa, nicidecum despre tine

[Fani71]

În prealabil postat de Jane Says

Si-apoi si in vietile noastre, ale astora impamanteniti, exista momentul acela de primavara la inceputul unei relatii, cand ne indragostim, cand totul parca straluceste in jur, cand ne cuprinde asa o duiosie si un drag fata de persoana aceea si fata de intreaga zidire.. si e o perioada relativ scurta in care ne sfiim si cand ne tinem de mana, din spusele unor apropiati si din proprie experienta stiu ca in vremea aceea nici macar nu au dorinte fizice, e o apropiere si o dorinta casta de prezenta celuilalt, cand suntem curiosi sa stim ce gandeste ce viseaza cum i-a fost copilaria vrem sa impartasim cu el/ea nori, dealuri, locuri din copilarie, mirosul pajistii proaspat cosite, carul mare, carti iubite, muzica, totul la el/ea ne incanta si ne adapam din persoana respectiva si parca privim intreaga lume cu ochi noi. Se naruie curand dupa primul sarut, cand incepem sa exploram fizic dar ramane faptul ca a fost, pentru cateva zile, pentru o saptamana, poate mai mult, starea aceea de ceva ce nu pot defini, trebuie trait dar cred ca stiti si singuri la ce ma refer. Ei, de ce nu ar putea fi starea aceea permanentizata de unii? Si de ce nu ar putea fi temei pentru cununie, de ce ca sa te cununi musai sa ai apetituri si sa eviti curvie sau sa faci copii?

Jane, nu zic ca nu s-ar putea la unii o astfel de dragoste platonica.
Pentru unii, foarte rari, o fi o cale cununia alba. S-a vorbit de asta pe alt fir. Din moment ce au existat cupluri de sfinti care au adoptat calea asta, ea exista, pentru unii.
Dar pentru majoritatea oamenilor cred si eu ca andreicozia ca este foarte periculoasa, poate duce la inchipuiri bolnave, la mandrie, la angelism, la platonism (platonismul nu este crestin - crestinismul nu considera ca trupul este rau in sine, o inchisoare pt suflet, ca Platon)
Si gandindu-ma la experienta mea, mie nu mi se pare ca vraja aia de care vorbesti de la inceputul unei relatii, cand lipseste dorinta fizica, este neaparat mai frumoasa decat ce urmeaza, decat primul sarut, atractia fizica, casatoria, viata in comun, cu copii si greutati.. Cred ca ceea ce descrii tu ca posibilitate este un fel de romantism, un fel de reverie. Pentru ca acele clipe au o vraja anume, da, dar a vrea sa le pastram asa, cred ca ar fi fals. Crestinismul este religia intruparii. Tot ce este trup trebuie sa participe la mantuire. Daca ne oprim la indragosteala, nu putem forma un cuplu crestin. Putem forma altceva, o prietenie spirituala daca vrei, dar nu un cuplu crestin, cununat la Biserica.

Poate si experientele pe care le traim fiecare ne fac sa avem in fata ochilor experiente diferite. Eu am trait singuratate si feciorie si dragoste cerebrala mult prea multa vreme ca sa nu-mi sau seama de calitatea acestor lucruri descoperite tarziu in viata - nu pura indragosteala (pe care am trait-o de mai multe ori), ci casnicia normala este calea spre un anumit fel de evolutie, si chiar o cale duhovniceasca, daca o urumezi consecvent toata viata.
Si nu este de loc vorba numai de partea sexuala, care este doar un element al ecuatiei: este vorba de faptul ca un cuplu care isi imparte si viata cotidiana nu mai poate trai numai starile alea diafane de care spui, cand se concentreaza impreuna la calcularea bugetului lunar, la bucatarie, spalatul vaselor, curatenie etc. Si astea fac parte din viata de cuplu, si de aici porneste indumnezeirea, din concretul material, cotidian, nu numai de la sentimente diafane si pura spiritualitate. Iar din concretul material face parte si sexualitatea. Daca o punem intre paranteze si vrem sa vedem in ea numai satisfacerea unui apetit, sau un mijloc de a face copii, sau o parte oarecum rusinoasa si de nedorit a existentei noastre, eu cred ca nu am inteles ceva din sensul cununiei crestine.

În prealabil postat de Jane Says

Mai exista si situatiile acelea de nedorit in care se ajunge totusi la acelasi lucru: un partener bolnav, paralizat.. daca il iubesti nu stiu, eu cred ca Dumnezeu poate da putere si unui barbat si unei femei si poate "ridica" apetitul asta de la ei, lasand doar dragostea sufleteasca, nestirbita de nimic. Daca ne gandim ca din cauza postului am putea fi tentati sa calcam pe alaturi, pai atunci ce am face intr-o situatie ca asta?

Da, exista astel de situatii, eista si vaduvia, cand est despartit fizc de sot sau sotie dar relatia ramane pe alt plan (asa se spune in ortodoxie), si pe cei care sunt in ele Dumnezeu ii ajuta si ii sprijina sa depaseasca partea trupeasca a dragostei lor pe alt plan, probabil.
Si intr-adevar, postul este important si ca sa ne dam seama ca aceste lucruri nu sunt vesnice, ci numai o posibilitate existenta in lumea actuala de a ne trai dragostea, care nu va mai exista sub aceasta forma in Imparatie.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Oamenii casatoriti mai au si perioade de boala, in care se impune restrictia. La fel si in cazul in care apare un nou copil. Oare atunci sotii nu se mai iubesc? Oare iubirea se exprima doar prin relatii sexuale? Cu siguranta, nu!
Sf. Apostol Pavel a vazut ceea ce e necesar mantuirii.

Eu nu am spus ca iubirea se exprima doar prin relatii sexuale ci si prin.
Daca boala sau varsta te impiedica sa le mai ai, este totusi altceva decat daca renunti la ele in floarea varstei si a sanatatii.

În prealabil postat de andreicozia

Dar sa incepi pe la 25-30 de ani sa eviti si sa te abtii de la avea o viata de cuplu normala,

Cine le-a cerut ceva acestora?!? Cred ca ai inteles gresit. Sau ai uitat ca avem liber arbitru si putem face ce vrem, suportand insa urmarile actiunilor noastre?!? Tocmai de aceea ni se cere intelepciune in deciziile pe care le luam. Totul e permis, dar nu totul este de folos. Dumnezeu nu constrange pe nimeni. Dar ne invata de bine.

În prealabil postat de Fani71

Eu nu am spus ca iubirea se exprima doar prin relatii sexuale ci si prin.
Daca boala sau varsta te impiedica sa le mai ai, este totusi altceva decat daca renunti la ele in floarea varstei si a sanatatii.

Asta se stie. Dar daca putem sa ne exprimam afectiunea si intr-alt fel, de ce nu o facem, atunci cand nu putem prin apropiere fizica?
Dar nici nu trebuie sa renunti in floarea varstei la ceva, daca nu vrei. Ai liberul arbitru, pe care si Dumnezeu il respecta. Fiecare va suporta consecintele propriilor fapte. Decizia daca este individuala, si raspunderea e individuala.
Se spune insa ca pentru dragoste nu exista lege.

[ory]

În prealabil postat de Miha-anca

Oamenii casatoriti mai au si perioade de boala, in care se impune restrictia. La fel si in cazul in care apare un nou copil. Oare atunci sotii nu se mai iubesc? Oare iubirea se exprima doar prin relatii sexuale? Cu siguranta, nu!
Sf. Apostol Pavel a vazut ceea ce e necesar mantuirii.

Da, cu siguranta NU, din punctul de vedere al femeii care, bine-mersi nici nu simte nevoia prea acut de atata sex. Dar, intreaba barbatul cum sta treaba, intreaba barbatul care face treispe-paispe pe langa femeia ce-l tot refuza si-i indruga tot felul de pretexte in acelasi timp in care-i umple capul de cuvinte dragastoase, caci, doar asta-i iubirea.
Este adevarat ca se impune de la sine o abstinenta in perioadele necesare si neputincioase. Pe mine m-a inteles sotul mai bine de un an de zile cat a tinut sarcina si lahuzia, dar, apoi, nu prea le intelege pe toate, sau, se face ca le intelege afisand un zambet plin de revolta, o privire care , parca piteste un strop de razbunare in perspectiva si un neinteles instinct de iubire.
Deci, iubirea se manifesta si la nivelul instinctului si, nu doar al afectiunii sentimentale , ori a unui rationament plauzibil.
si totusi, cand abstinenta se impune, atentie !, se impune prin diferite motive care nu sunt consimtite de ambele parti, nu-i nici o problema, sotii se mai iubesc...cu alte persoane, in multele cazuri de incapatanare " religioasa " si absolut individuala.
Sotii se iubesc oricum, abstinenta apare oricum, totul este sa fie un echilibru intre acestea, dar, mai ales sa fie compatibilitate intre personalitatile fiecaruia.

[sophia]

Niste rapsunsuri la intrebari puse aici:
1. Cand un partener din cuplu are sarcina, sau boala si nu poate sa se exprime trupeste, dupa mine, iubirea nu mai este la fel.
In acele,cazuri iubirea se indreapta in alte directii, spre alte persoane: prunc, respectiv persoana proprie (in caz de boala).
Celalalt partener pierde din iubire si chiar din respect.
In cazul pruncului, exista atatea cazuri cand tatii sufera si sunt cuprinsi de gelozie cumplita, pentru ca mamele se dedica f.mult, poate prea mult pruncului. Mi se pare cumva firesc. Iubirea se imparte, in loc de 100%, sotul primeste numaim 50%, sau daca sunt mai multi copii, chiar mai putin...
In caz de boala, acel partener, indiferent daca este sotul sau sotia, se vede numai pe sine, nu poate sa mai daruiasca nimic. Nu mai are ce (daca boala este grea), apare chiar un egoism. Partnereul sanatos devine doar...sora medicala, sau adult-sitter.
Iubirea omeneasca are nevoie si de trup. Sigura ca anumite limite, dar are nevoie de trup. Este modul de exteriorizare al focului intern.

Mai exista in afar de acestea doua, inca o situatie speciala in care unul din partenerii de cuplu ofera mai putina iubire, prin abstinenta: preotii.
Ei isi impart iubirea cu...Dumnezeu si profesia, enoriasi, iar preoteasa si copii primesc f.f.putin. Acolo nu cred ca mai este iubire de cuplu, ci un trai de ...frate si sora, sau ...unul pe langa altul. Mai ales ca un preot si lipseste f.mult de acasa.

Mai exista in acest sens si "iubirea" celor dedicati profesiei, carierei (medic, militar, politician), si care abia isi mai intalneste partenerul(a) si copiii. Aia este si mai putin iubire adevarata...

2. Ce spune Jane, legat de acei tineri ce traiesc o casnicie alba.
- nu este normala
- nu este nici macar permisa (in credinta) din cate am inteles dintr-un articol pe site
Sa nu vrea nici sa aibe copii?
Atunci ma intreb de ce s-au casatorit si cum traiesc ei impreuna. Ce hormoni au? Nu., aia nu este iubire. Ei sunt frate si sora. Dorm in paturi diferite, camere diferite... Nu se ating, nu se saruta, nu se mangaie.
Ori sunt...impotenti.
Ca si atunci cand cazi sufleteste, o imbratisare iti face atata bine si atunci...ii simti si trupul celuilalt si chiar sa nu-ti spuna nimic...
Este la fel de anormal ca si cazul invers, cand doua rude apropiate au si relatii trupesti (si isi fac o familie).
Aud adeseori ca iubirea dispare in casnicie dupa o vreme si intervine obisnuinta, indiferenta, traiul unul pe langa celalalt, etc. Am auzit si de cupluri care locuiesc in case diferite deja, desi sunt casatoriti.
Eu nu pot intelege asemenea lucruri si ma rog la Dumnezeu sa nu se intample asta si la noi.
Si primul pas este...abstinenta, sa nu-ti mai doresti partenerul langa tine. Sa-ti fie bine departe de el.
Acela este inceputul sfarsitului.
La fel cum nu pot intelege un cuplu care traieste "unul aici si altul peste ocean" si copilul...eventual...prin posta.
Este genul de casnicie moderna din cate am inteles.
Dar deprinde f.mult si de oameni, de modul in care traiesc sentimentele, de cat de interiorizati sunt, de nevoile lor.

Da, exista oameni reci din fire, si chiar mai frigizi, mai retinuti, mai singuratici chiar si in cuplu, care isi sunt suficienti lor insisi daca pot sa spun asa. Exista, recunosc.
Asa cum exista oameni care au avut din totdeauna multa afectiune de la cei din jur /familie, prieteni, etc. si nu simt asa nevoia de afectiune in cuplu. Ei pot trai acea casnicie moderna, de mai sus.

Si in fine exista si acei avizi de afectiune si caldura, care nu au avut asa parte de ea si o cauta atunci in casnicie.