![]() |
![]() |
|
#221
|
|||||
|
|||||
![]() Citat:
Cu cat am burta mai plina si viata mai fericita, cu atat ma rog mai putin. Citat:
Daca ma gandesc la ceea ce-mi doresc eu.. gata, toata ziua va trece aiurea, ma voi simti nedreptatita ca de ce numai eu fac aia si ailalalta, de ce nu sunt apreciata etc.. Deci spalatul vaselor, gatitul, spalat pe jos, strans jucarii, spalat copii, teme cu ei, citit carti copiilor (ca totusi le citesc, dar nu povesti).. astea sunt datorie. Asta am eu de facut, pur si simplu.. nu mi se pare firesc sa ma gandesc ca e ceva ce fac pentru Dumnezeu (ca ar implica sa ma mandresc ca fac ceva. Dar in realitate este de ras..) Si revin.. eu nu fac asceza. Eu abia ma straduiesc sa indeplinesc niste porunci acolo. Si cele mai importante nu le implinesc. (Chiar am un stil de viata foarte confortabil.) Citat:
Depinde foarte mult cum prezinti lucrurile duhovnicului. Te plangi? Duhovnicul te mangaie, spui ca nu mai poti, duhovnicul iti va usura povara. Dar in final esti tu fata de tine. Si ramane intrebarea: te-ai indreptatit pe tine in fata duhovnicului? (etc.. nu cred ca are rost sa elaborez. ) Citat:
Dar pur si simplu am obosit de astea si ma intreb ce rost are. Toate inghit timp, bani, energie. Si astea le facem pt Dumnezeu, zici? Eu zic ca nu. Citat:
Cum vine asta sa renunti la ceva ca sa te poti bucura apoi de acel lucru? Ca daca ai renuntat presupun ca acel lucru a devenit indiferent, nu? Nu-l mai cauti apoi.. ca stai ca-i miercuri, ca-i joi, ca in fond nu conteaza ziua, important e sa fii cu sotul. Pai esti patimas sau nu? Si sa stii ca nu ma bucura mancarea in sine de sarbatori.. deci argumentul acesta nu tine. Mai degraba e cum zice Jane. Tu pornesti de la premisa ca altii sunt aceia pasionali (relatie pasionala cu creatia, cum ai zis). Aceia care fac excese, aceia care fac cine stie ce lucruri ciudate. Dar de ce nu suntem chiar noi? Eu si tu? Apropo de scopul vietii.. obosita de atatea discutii pe thread despre cum trebuie sa ne bucuram (sau nu!) de cele lumesti.. in drum spre gradinita mi-am intrebat copilul: " Ma gandesc oare.. de ce traiesc oamenii atat de multi ani?" Si copilul mi-a raspuns prompt: "oamenii traiesc multi ani ca sa aibe timp sa-L cunoasca pe Dumnezeu" Si mi-am iscodit copilul: "Si daca omul nu-L cunoaste pe Dumnezeu toata viata?" Copilul:"A trait degeaba." Foarte simplu. (sper sa nu uite si el asta pana creste mare) De ce oare adultii se complica ingrozitor cautand acolo unde nu este nimic de gasit? Last edited by anna21; 13.05.2010 at 01:04:40. |
#222
|
|||
|
|||
![]()
Imi pare rau ca postarea mea a nascut dispute, oarecum. Nu acesta a fost scopul ei ci doar am vrut sa va arat o situatie concreta. Cum spuneam acolo, e usor sa judeci si sa spui ce ar trebui facut, din afara.
Fani71, iti multumesc pt. cuvintele frumoase. Citat:
Mihnea Dragomir, duhovnicul ne-a spus ce ar trebui sa facem. Pana acum l-am ascultat si toate deciziile luate la sfatul dumnealui ne-au fost de folos. Ne cunoaste de 11 ani, ne-a "urmarit" in evolutia noastra ca familie. Nu e preot de mir. Cand ne-a sfatuit a facut-o tinand cont de f. multe lucruri, el ne stie slabiciunile si punctele slabe pe care trebuie sa le intarim. Metoda simptotermala nu se poate folosi in caz de menstruatii care apar intre 40-55 zile, aleatoriu. De exemplu, eu nu am mereu ovulatie (deficit hormonal dovedit), iar acum alaptez exclusiv, am bebe mic. Citat:
Nu stii ce povara apasa pe umerii nostri, nu stii cum este sotul meu ca preot, cum isi duce misiunea, nu stii cum sunt eu. Nu am vrut sa am o "postare de preoteasa". Doar am fost sincera si am dezvaluit pe un forum public niste framantari personale. Daca as fi stiut ca viata mea poate fi pusa in pericol dand nastere unui copil, primul, te asigur ca nimeni nu m-ar fi convins sa nu nasc acel copil. Insa cand acest lucru se poate intampla dupa ce ai deja 3, nu poti sa te mai gandesti doar la tine. Aici as vedea eu un pic de egoism, sa nu ma intereseze ce se intampla cu mine, imi fac datoria crestina de a naste un copil cu riscul pierderii vietii sau al copilului. Numai o femeie care naste si-si tine pruncul in brate din prima clipa poate intelege prin ce trec si cat de greu este. Daca Dumnezeu ne va da si al patrulea copil, voi duce sarcina si voi face tot ce imi sta in putinta pt. copil. Insa in mod constient nu-mi pot asuma riscul unei noi sarcini, stiu ca de fapt ma impotrivesc voii Domnului si gresesc. Dar asta ma priveste doar pe mine, in fond. Poate voia Domnului este sa nu mai avem copii. Nu am cum sa stiu. Exemplul dat de tine e o situatie particulara. Ce a fost in sufletul femeii, al sotului ei, daca ea s-a mantuit facand asta...doar Dumnezeu stie. Noi doar o privim admirativ. Si totusi, si in acest caz, poti vedea ce inseamna inima de mama si sacrificiul. In ciuda tuturor greutatilor, s-a gandit la copilul ei si a facut totul pentru el. Sa stii ca asta e valabil si pentru copiii nascuti pe care ii ai acasa, esti responsabil si pentru ei. Citat:
Sau ca ginecolog: iti vine o pacienta si vrea sa faca intrerupere de sarcina. Tu ii spui ca nu faci si incerci sa o convingi sa nu faca un asemenea pacat. Ea pleaca din cabinet si pana la urma tot va gasi pe cineva care sa-i faca. Tu, ca medic, te simti cu contiinta impacata ca tu n-ai facut crima, insa ea tot se va produce? Eu n-as putea...de-aia nici n-am vrut sa fiu ginecolog, responsabilitatea este mult prea mare si eu prea slaba sa mi-o pot asuma. In fine, i-ar m-am intins prea mult. Concluzia e doar una: trebuie sa acceptam voia Domnului si sa ne ducem crucea. Viata de familie si nasterea de copii implica mai multe responsabilitati decat pot crede unii. Nu mai ai doar grija pt. propriul tau suflet ci si pt. altele. De aceea unii se mantuiesc prin casatorie, iar altii prin celibat. Drumul casatoriei este anevoios, e bine daca ai un sot credincios care iti poate fi sprijin in momentele de slabiciune. Daca nu il ai, e si mai greu, trebuie sa te ridici si pe tine si pe el/ea. Casatoria este binecuvantata, nunta este o Taina, nasterea copiilor o minune, o comuniune a omului cu Dumnezeu. Mi se pare ca noi, oamenii, ne plafonam si avem nevoie de directive clare, de genul: martea si joia, nu in posturi, nu de sarbatori, nu inainte de Sf. Liturghie, etc. Avem/nu avem voie si daca vrem copii sau nu putem sa-i facem. Nu cred ca Biserica Ortodoxa va spune vreodata, negru pe alb, ce este sau nu este voie. Nici Sf. Parinti nu s-au pus de acord, unii zic intr-un fel, altii in altul...de aceea avem constiinta, pana la urma, deciziile le luam singuri sau cu sotul, cu ajutorul duhovnicului. Responsabilitatea alegerilor noastre o purtam singuri si vom da socoteala fiecare pt. tot ceea ce facem. Pana in momentul acela nu ne poate spune nimeni daca drumul este corect, tot ceea ce putem face este sa ne rugam si sa speram ca am ales bine. |
#223
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Dumnealui sustine ca dpdv teologic ar fi o greseala, insa mai ramane de dezbatut chestiunea, probabil va intelege pana la urma. Personal, consider ca sunteti f. in masura sa decideti pentru acest lucru si nu exista nici un motiv moral pentru care sa riscati sa lipsiti cei 3 copii de o mama si pe sotul dvs. de sotie + foarte probabil sa luati si al 4lea copil cu dvs. Este o situatie diametral opus fata de a celui care a dechis topicul care ar fi apelat la astfel de metode pentru ca pur si simplu nu (mai) vroia copii.. Nu vad de ce ar fi potrivita abstinenta in cadrul casatoriei cand motivul principal pentru care Sf. Ap. Pavel recomanda casatoria celor care nu pot alege celibatul este culmea - nu facerea de copii ci ferirea de curvie. Asta binenteles nu ofera o scuza celor care ar putea face copii dar se feresc pentru a avea o viata cat mai usoara. A alege abstinenta in cadrul casatoriei cred ca pune pe cei doi intr-o situatie mai rea decat celibatul, cand cel putin se pot feri de prezenta persoanei care il/o pot tenta. Ma refer binenteles la persoane active sexual, daca ambii sufera de lipsa de apetit sexual, fara doar si poate nu exista astfel de problema. Last edited by AlinB; 13.05.2010 at 15:03:45. |
#224
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Parintii si scripturile ne dau orientari, diverse situatii, principii, dar hotararile trebuie sa le luam singuri, dupa constiinta noastra. Pana la urma, cum spune Anna, chiar sfatul duhovnicului cand il cerem este orientat de ceea ce simtim, gandim si hotaram noi inainte. Un duhovnic bun cred ca tine seama de asta si nu forteaza prea tare. Ne poate da cate un bobarnac daca o luam razna, ne poate orienta incet si sigur spre o directie, dar nu ne forteaza.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#225
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Poate nici sf. Pavel nu a vazut asta - el fiind necasatorit. El a vazut doar unul din motive, dar exista si altele mai vizibile oamenilor casatoriti.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#226
|
|||
|
|||
![]() Citat:
__________________
„Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5) Last edited by Jane Says; 13.05.2010 at 19:56:23. |
#227
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Ceea ce am vrut eu sa zic este ca tocmai, abstinenta totala in cadrul casatoriei impinge spre curvie cu exceptia cazului mentionat.. Citat:
Daca vrei sa-l transfigurezi printr-o anumita formulare, e bine..dar realitatea este ca atunci cand nu-l ai, nu prea reusesti sa te "daruiesti" sub forma asta, "fizica".. |
#228
|
|||
|
|||
![]() Citat:
![]() |
#229
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Stii de fapt ce ne tine sanatosi, treji si cu adevarat induhovniciti?..parerea mea dupa multe experiente de viata si observatii directe ..este sa ai o existenta NORMALA, echilibrata, complementata de o viata sexuala normala si viguroasa in cadrul familiei si ferirea de abuzuri de tot felul si exagerari mistice si inchipuiri Inradacinarea noastra echilibrata in aceasta realitate este ca un colac de salvare de la a lua-o razna. |
#230
|
|||
|
|||
![]()
Viata mea a fost si este din multe puncte de vedere - cu totul neconforma cu principiile crestine, am pacatuit fara numar, m-am casatorit dupa 7 ani etc.
Dar chiar si din mijlocul mormanului de pacate - sau poate tocmai din cauza lui, cine stie - eu chiar cred ca se poate. Trebuie sa se poata. Trebuie sa existe dragostea aceea fata de sexul opus care totusi trece dincolo de apetit, trebuie sa fie insotiri de suflete curate care se sprijina unul de celalalt si se implinesc chiar fara a face amor vreodata, care se casatoresc si traiesc feciorelnic si-si gasesc si asa bucurie unul intr-altul. Eu n-am trait asta dar nu mi se pare imposibil si nici un ideal de neatins, pentru ca stiu de un cuplu de tineri [ 30 si ceva de ani ] care traiesc asa, cred ca sunt amandoi asa cum i-au facut mamele lor. O sa intrebati de ce s-au mai casatorit atunci, daca nici copii nu fac si nici sex nu vor. Simplu: pentru ca s-au intalnit si s-au indragostit unul de altul si se iubesc. Se poate trai si asa si cred ca e foarte frumos chiar daca nu o sa mi se intample mie niciodata, cred ca se arata slava lui Dumnezeu in ei. Daca au avut amandoi dorinta asta, de a trai impreuna fara a avea relatii sexuale, Dumnezeu i-a ajutat, ca numai prin harul Lui se poate, nu cu de la noi putere. Si-apoi si in vietile noastre, ale astora impamanteniti, exista momentul acela de primavara la inceputul unei relatii, cand ne indragostim, cand totul parca straluceste in jur, cand ne cuprinde asa o duiosie si un drag fata de persoana aceea si fata de intreaga zidire.. si e o perioada relativ scurta in care ne sfiim si cand ne tinem de mana, din spusele unor apropiati si din proprie experienta stiu ca in vremea aceea nici macar nu au dorinte fizice, e o apropiere si o dorinta casta de prezenta celuilalt, cand suntem curiosi sa stim ce gandeste ce viseaza cum i-a fost copilaria vrem sa impartasim cu el/ea nori, dealuri, locuri din copilarie, mirosul pajistii proaspat cosite, carul mare, carti iubite, muzica, totul la el/ea ne incanta si ne adapam din persoana respectiva si parca privim intreaga lume cu ochi noi. Se naruie curand dupa primul sarut, cand incepem sa exploram fizic dar ramane faptul ca a fost, pentru cateva zile, pentru o saptamana, poate mai mult, starea aceea de ceva ce nu pot defini, trebuie trait dar cred ca stiti si singuri la ce ma refer. Ei, de ce nu ar putea fi starea aceea permanentizata de unii? Si de ce nu ar putea fi temei pentru cununie, de ce ca sa te cununi musai sa ai apetituri si sa eviti curvie sau sa faci copii? Mai exista si situatiile acelea de nedorit in care se ajunge totusi la acelasi lucru: un partener bolnav, paralizat.. daca il iubesti nu stiu, eu cred ca Dumnezeu poate da putere si unui barbat si unei femei si poate "ridica" apetitul asta de la ei, lasand doar dragostea sufleteasca, nestirbita de nimic. Daca ne gandim ca din cauza postului am putea fi tentati sa calcam pe alaturi, pai atunci ce am face intr-o situatie ca asta? Uite ceva foarte frumos" Citat:
__________________
„Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5) Last edited by Jane Says; 13.05.2010 at 21:50:20. |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Mantuirea ortodoxa-mantuirea protestanta | Ioana-Andreea | Secte si culte | 77 | 16.11.2013 22:42:56 |
Sexul fara casatorie | filipstefan | Intrebari utilizatori | 1 | 19.08.2011 22:13:55 |
Sexul dupa casatorie | Florin-Ionut | Generalitati | 85 | 01.08.2008 14:43:05 |
|