Imaculata conceptie si Adormirea Maicii Domnului

<<Adevarul este in egala masura o temelie si un element diversificator a tot ce este creat atat pentru propriile noastre fapte, cele dinlauntru cele dinafara, cat si pentru tot ce exista si, in special, temelia rugaciunii, ca toata viata sa ti se intemeieze pe adevar, toate faptele, toate gandurile si toate dorintele.

Straduiti-va sa petreceti macar o zi tinand poruncile lui Dumnezeu si va veti da seama singuri. Va va spune inima ce bine este sa faceti voia lui Dumnezeu (iar pentru noi, a face voia lui Dumnezeu inseamna viata, inseamna fericire vesnica). Iubiti pe Domnul din toata inima, macar asa cum va iubiti rudele si binefacatorii; pretuiti, pe cat va sta cu putinta, dragostea si bunavointa pe care vi le arata, marile si nenumaratele Sale binefaceri..>>


<<Inchina-te lui Dumnezeu in duh si adevar. Zici, bunaoara, dupa cum se cuvine, sfinteasca-se numele Tau. Doresti, oare, intr-adevar sa se sfinteasca numele Domnului prin faptele cele bune ale oamenilor si ale tale insuti?

Spui vie imparatia Ta. Doresti, oare, cu adevarat sa vina imparatia lui Dumnezeu, te doresti pe tine locas al Duhului lui Dumnezeu si nu locas al pacatului? Nu cumva iti este mai draga vietuirea in pacat?

Spui Faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant. Nu cumva cauti sa faci voia ta mai mult decat voia lui Dumnezeu? Nu-i asa? Zici: Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi. Nu cumva in inima spui altceva: n-am nevoie sa-ti cer Tie, Doamne; am destula paine, sa ti-o ceara saracii; sau, din lacomie, iti doresti multe, nu te multumesti cu putin, ori cu ceea ce primesti de la Dumnezeu? Nu multumim pentru ceea ce avem si pentru ce trebuie sa multumim.

Te rogi la Dumnezeu, zicand: Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri. Nu cumva mintea te duce la altceva: eu nu sunt Dumnezeu stie ce mare pacatos; nu sunt mai rau decat altii si n-as avea nevoie sa cer sa-mi fie iertate datoriile sau pacatele? Atunci cand te rogi, nu o faci cumva purtand nemultumire sau manie impotriva cuiva si in felul acesta rugaciunea ta catre Dumnezeu este obraznic de mincinoasa?

Zici: si nu ne duce pe noi in ispita, in timp ce tinzi tu insuti catre ispita tuturor pacatelor?

Zici: ci ne izbaveste de cel viclean; dar oare nu traiesti tu insuti in cardasie cu cel viclean, sau cu tot raul, al carui incepator este diavolul? Ia aminte, sa nu spuna limba ceea ce nu spune inima. Nu-l minti pe Domnul cand te rogi.

Tine minte aceasta, ori de cate ori spui Rugaciunea Domneasca sau alte rugaciuni, ai grija sa nu zica gura ceea ce nu zice inima.

Cu cat inima este mai curata, cu atat este mai larga si mai primitoare, cu atat primeste mai mult pe cei carora le poarta dragoste. Cu cat este mai pacatoasa, cu atat devine mai stramta si mai putin in stare sa-i cuprinda in sine pe cei pe care ii iubeste, ajungand in cele din urma sa se iubeasca numai pe sine si, chiar asa, sa o faca in chip mincinos. Fiindca ne iubim pe noi insine in obiecte care nu aduc nici un folos sufletului nemuritor: iubim aurul si argintul, desfranarea, betia si altele asemenea.

Daca Domnul da datatoarei-de-viata Cruci o putere de neinchipuit, nebiruita, dumnezeiasca, sa ne mai miram ca poate da putere de neinchipuit si propriei noastre naturi, pentru a o face sa se nasca din nou, prin preacinstitele, infricosatoarele si de-viata-facatoarele Taine ale Trupului si Sangelui Sau? O, cat de maret esti, Doamne! Si cat de minunate lucrurile Tale! Nemarginita este puterea Ta! Orice atinge puterea si harul Tau devine de la sine de-viata-datator.>>

(Sfantul Ioan de Kronstadt, Caderea in necredinta)

http://www.crestinortodox.ro/credint...nta-69829.html

<<Daca vrei sa indrepti neajunsurile unuia, nu incerca sa o faci bizuindu-te pe propriile tale mijloace. Bunele noastre intentii pot cadea adesea chiar din pricina noastra, a unor patimi cum ar fi trufia si a rautatii ce vine din ea. "Arunca spre Domnul grija ta" (Psalmul 54, 25), roaga-te Celui ce cearca inimile si rarunchii (cf. Psalmul 7, 9), din toata inima, pentru ca El insusi sa lumineze mintea si inima omului. Daca va vedea ca rugaciunea ta este plina de iubire si porneste din toata inima, va indeplini, de buna seama, dorinta inimii tale si vei vedea indata schimbare la cel pentru care te rogi. Aceasta este schimbarea dreptei Celui Preainalt (Psalmul 76, 10).>>


<<Crestinul nu are nici un temei sa tina in inima ura impotriva cuiva, ura fiind lucrul diavolului. Crestinul se cuvine sa tina in inima numai dragoste. Si fiindca dragostea nu gandeste raul, nu trebuie sa poarte gand rau impotriva nimanui. Cand nu am nici o dovada in aceasta privinta, nu se cuvine sa gandesc despre altul ca e rau, trufas sau altcumva. Sa cred, bunaoara, ca daca ii voi arata respect, el va cadea in trufie, sau daca ii voi trece cu vederea o jignire, ma va jigni din nou sau isi va bate joc de mine. Trebuie sa nu lasam raul sa se cuibareasca in noi sub nici o forma. Iar raul pe care il face ura poate fi, de cele mai multe ori, lesne descoperit.>>

(Sfantul Ioan de Kronstadt, Caderea in necredinta)
http://www.crestinortodox.ro/credint...nta-69829.html

<<Atunci cand vii sa te rogi imparatesei, Maicii lui Dumnezeu, crede cu tarie, inainte de rugaciune, ca nu te vei intoarce de la ea fara a primi milostivire. Asa este si asa se cuvine sa gandesti si sa crezi despre Dansa. Fiindca este Maica Atotmilostiva a Atotmilostivului Dumnezeu-Cuvantul si despre milele sale nemasurate si fara de numar marturisesc toate veacurile si toate Bisericile crestine.

Ea este, cu adevarat, "noian de milostivire si de binefaceri", asa cum aflam spus in Canonul Odighitriei (Canon, cantarea 5, vers 1). De aceea, a nu veni cu incredere cand te rogi catre Dansa ar fi o sminteala si o necuviinta, neincrederea i-ar defaima bunatatea, asa cum este defaimata bunatatea lui Dumnezeu cand nu nadajduiesti ca vei obtine ceea ce ceri atunci cand I te rogi.

Oare cum alergi sa ceri mila unei persoane sus-puse si bogate, mila pe care toti i-o cunosc si pe care si-a aratat-o in nenumarate randuri? De obicei, fiind ferm convisa si cu speranta vie ca vei obtine de la ea ceea ce vrei. Asa se cuvine sa fii si cand te rogi: sa nu te indoiesti si sa nu sovai.>>
(Sfantul Ioan de Kronstadt, Caderea in necredinta)

http://www.crestinortodox.ro/credint...nta-69829.html

<<Dupa ortodocsi, meritul Maicii Domnului in rostirea acestui Fiat este mai mare si mai important decat in teologia catolica si protestanta; de aceea si lauda Maicii Domnului este mai mare. Dar lauda ei nu este egala cu a lui Hristos. De aceea ortodocsii vor ocoli cu grija si cu discretie orice tendinta de paralelizare intre viata lui Iisus si viata Maicii Domnului.

Dupa ortodocsi numai Iisus s-a nascut fara pacatul originar. Maica Domnului e cinstita ca cea mai aproape de Hristos prin nastere, din care cauza are fata de El o pozitie speciala, intr-un fel diferita de a celorlalti oameni, dar nu mai putin omeneasca.

Teologii ortodocsi accentueaza mereu, in primul rand pe ideea ca Maica Domnului nu trebuie scoasa din solidaritatea cu neamul omenesc, caci numai in aceasta calitate e angajata in istoria mantuirii, iar in al doilea rand, pe ideea ca ea nu exista asa cum exista prin ea insasi, ci numai in umbra lui Hristos.>>


<<Trebuie sa precizam insa ca aceasta interpretare este libera de orice obligatie dogmatica. Ea lumineaza unele aspecte ale teologiei si mai ales ale antropologiei crestine, dar n-a fost "canonizata" ca atare. E un fapt al evlaviei crestine, mai mult decat al definitiilor.

Si cum ar putea fi altfel, cand insasi Scriptura vorbeste despre Maica Domnului cu mare economie, in primele secole nici nu se poate vorbi de o teologie mariologica. Si chiar cand incepe sa se vorbeasca, se vorbeste nu despre Maica Domnului pur si simplu, ci despre Maica Domnului in legatura stransa cu intruparea Domnului.

Insasi dogma de la Efes (431) in realitate e o dogma hristologica ce avea sa pregateasca pe cea de la Calcedon (451). Sinodul de la Efes dogmatizeaza ca Maica Domnului este Theotokos, pentru ca sa precizeze ca cel nascut din ea este cu adevarat Fiu al lui Dumnezeu, iar Sinodul de la Calcedon va preciza in continuare ca, nas&not;cut din Maria, El este si om adevarat.

De aceea teologia ortodoxa a pastrat pe Maria in conditia umana, fara deosebire de ceilalti, spre a nu dauna claritatii invataturii despre omenitatea adevarata a Celui ce s-a nascut din ea. Maria este astfel un martor al intruparii, al nasterii lui Dumnezeu in conditie omeneasca. Cum putea El sa fie mai om, decat nascut dintr-o femeie ?>>

<<Prof. D. Staniloae accentueaza pe aceasta teologie mariologica dependenta strans de hristologie. Citandu-l pe Sfantul Maxim Marturisitorul si pe Sfantul Andrei Criteanul, el arata ca Maria este cea mai apropiata de Hristos si prin aceasta este cea dintai dintre oameni care a ajuns la starea de indumnezeire, la care toti suntem chemati sa ajungem.

Ea este modelul realizat. In ea s-au revarsat mai intai si mai mult decat in oricine darurile lui Hristos. De aceea pietatea crestina ii acorda hiperdulia, supracinstire. Dar ea a ramas solidara cu neamul omenesc.>>

Fragmente din "Maica Domnului in teologia si viata ortodoxa" de Antonie Plamadeala)
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...oxa-68964.html

<<2. Teologia ortodoxa acorda Maicii Domnului doua insusiri deosebite : ea este rugatoare si mijlocitoare. Dar nici una din aceste doua nu este dogma. Dogmele mariologice sunt strict scripturistice si legate necesarmente de intruparea Fiului.

Numai Theotokos si Natus ex Maria Virgine au fost definite in mod expres, celelalte aspecte ale vietii si rolului ei ramanand invaluite in taina in care le-a voit Scriptura, Iisus, si desigur insasi Maica Domnului. Poate ca acesta este cel mai caracteristic lucru pe care l-a facut Ortodoxia : a refuzat sa dogmatizeze in amanunt.

Din doua motive a ocolit Ortodoxia dogmatizarile. Mai intai pentru ca a urmat discretia Noului Testament si, in al doilea rand, din motive ecumenice. Voi cita dintr-un comunicat al Bisericii Ortodoxe Romane cu privire la dogmatizarea Inaltarii Sfintei Fecioare cu trupul la cer : "Biserica Ortodoxa s-a ferit dupa despartirea crestinatatii apusene de la sinul ei, de formularea unor noi dogme, nu pentru ca i-ar lipsi unitatea, forta de viata si de gandire duhovniceasca, ci pentru ca a voit sa pastreze neschimbat tezaurul dumnezeiesc al crestinatatii nedespartite din primele opt veacuri, ca singura baza pe care se poate nadajdui ca se va reface unitatea lumii crestine. Daca ar fi alterat si ea acest tezaur, el n-ar mai fi putut fi refacut si n-ar mai fi putut fi aratat ca izvor al unei forme vii de viata crestina, al celei mai inalte forme vii a cresti&not;nismului, posibila de extins la toata crestinatatea".>>


<<Ortodocsii n-au precizat nici care anume daruri si cate, ne vin de la Dumnezeu prin Maica Domnului, nici chiar cand ii canta "Bucura-te cea intru tot buna si datatoarea tuturor bunatatilor". Evlavia fata de Maica Domnului n-a simtit nevoia sa fie justificata prin definitii dogmatice. Dogmatizarea evlaviei e o tentatie a spiritului care vrea totul definit si metodic, dar nu putem face din crestinism o colectie de definitii, cind el e esentialmemte o religie a tainelor si a vietii.>>

Fragmente din ”Maica Domnului in teologia si viata ortodoxa” de Antonie Plamadeala
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...oxa-68964.html

<<Slujba Acatistului Maicii Domnului e foarte frecventa, iar in biserici, pe iconostas, icoana Maicii Domnului e in stanga, asa dupa cum in dreapta e a Mantuitorului.

Ca un fapt ciudat si teologic inexplicabil, as vrea sa mentionez ca monahii in Romania fac la icoana Mantuitorului inchinaciuni, iar la Maica Domnului metanii. Pe Dumnezeu il roaga mai sobru, la Maica Domnului indraznesc rugaciune mai staruitoare pentru ca ea e din neamul omenesc.

Dar trebuie sa mentionam de asemenea un fapt absolut comun in iconografia ortodoxa : Maica Domnului este totdeauna pictata cu Iisus in brate. Astfel rugaciunile catre ea sunt rugaciuni de mijlocire catre Iisus, iar inchinarea la ea e de fapt inchinare la Iisus care s-a intrupat din ea si pentru care ea e "Binecuvantata intre femei". In rugaciuni i se cere "mila" si "mijlocire" catre Dumnezeu, rai in unele e coplesita de laude pentru vrednicia de care s-a bucurat si se bucura ca Maica a Domnului.>>


<<Aceasta exaltare a unui om de catre ceilalti oameni are ceva extraordinar intr-insa.
Omul isi marturiseste admiratia fata de propria sa slava, la care l-a ridicat Dumnezeu prin Maica Domnului.

Din punct de vedere teologic, ideea e foarte pretioasa. Ea marturiseste cat de adanc a patruns in constiinta ortodoxa chemarea spre indumnezeire si credinta in realizarea acestei stari prin participarea la dumnezeire, prin harul necreat.

Maica Domnului nu e Dumnezeu, e om, dar e om indumnezeit, de aceea evlavia catre dansa ia adesea forme care se aseamana cu cele cuvenite numai lui Dumnezeu. Ortodocsii nu vad in aceasta nici pericol de politeism, nici un nou iposltas divin, nici o evlavie deplasata si inadecvata. Dimpotriva, ei traiesc cea mai inalta dintre sperantele omului, aceea de a deveni Dumnezeu, potrivit cuvantului "Eu am zis- dumnezei sunteti", si de a atinge acea desavarsire care este asemenea Tatalui celui din cer, cum indeamna Mantuitorul in Predica de pe Munte.

Acesta este singurul drum care duce spre starea de dincolo de ruptura om-Dumnezeu, dincolo de orice criza, acolo unde Dumnezeu nu-i mai este omului un Das Ganz Andere, ci Dumnezeu este totul in toate.

Astfel, evlavia ortodoxa la Maica Domnului e de fapt expresia bucuriei intalnirii umanului cu divinul. Dumnezeu a venit in lume si s-a facut om. A venit prin om si a ramas in om, caci acest Dumnezeu e un Dumnezeu-Om.

Si a venit ca sa deschida calea Omului-Dumnezeu, cale la capatul careia cea dintai a ajuns Maica Domnului. Cum ? Prin nastere, prin lipsa sa de pacat, prin iubire, prin trairea in lumina lui Dumnezeu.>>

Fragmente din ”Maica Domnului in teologia si viata ortodoxa” de Antonie Plamadeala
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...oxa-68964.html

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Nastya

Maica Domnului nu e Dumnezeu, e om, dar e om indumnezeit, de aceea evlavia catre dansa ia adesea forme care se aseamana cu cele cuvenite numai lui Dumnezeu. Ortodocsii nu vad in aceasta nici pericol de politeism, nici un nou iposltas divin, nici o evlavie deplasata si inadecvata. Dimpotriva, ei traiesc cea mai inalta dintre sperantele omului, aceea de a deveni Dumnezeu, potrivit cuvantului "Eu am zis- dumnezei sunteti", si de a atinge acea desavarsire care este asemenea Tatalui celui din cer, cum indeamna Mantuitorul in Predica de pe Munte.

Acesta este singurul drum care duce spre starea de dincolo de ruptura om-Dumnezeu, dincolo de orice criza, acolo unde Dumnezeu nu-i mai este omului un Das Ganz Andere, ci Dumnezeu este totul in toate.

Astfel, evlavia ortodoxa la Maica Domnului e de fapt expresia bucuriei intalnirii umanului cu divinul. Dumnezeu a venit in lume si s-a facut om. A venit prin om si a ramas in om, caci acest Dumnezeu e un Dumnezeu-Om.

Si a venit ca sa deschida calea Omului-Dumnezeu, cale la capatul careia cea dintai a ajuns Maica Domnului. Cum ? Prin nastere, prin lipsa sa de pacat, prin iubire, prin trairea in lumina lui Dumnezeu.>>

Fragmente din ”Maica Domnului in teologia si viata ortodoxa” de Antonie Plamadeala
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...oxa-68964.html

Minunate cuvinte, slavă lui Dumnezeu!
Vă mulţumesc din toată inima pentru aceste postări luminoase, care spulberă umbra îndoielilor şi confuziilor şi care dau nădejde şi mare mângâiere.
Domnul să vă răsplătească pentru harnica bunătate în care alegeţi să vă duceţi nevoinţa printre semeni!

[Decebal]

Nu cred că Nastya ştie ce vrea să spună prin copy-paste-urile pe care le dă; am senzaţia că se "luptă" cu un duşman fictiv, pe care îl vede strecurându-se pe forum şi sabotând pravoslavia din interior. Nu văd sensul citatelor pe care le reproduce; citatele aduse de doamna Miha-Anca erau cu certitudine mult mai provocatoare şi mult mai la subiect decât ale Nastyei.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Iertare, frate Cezar, dar Biblia nu este de acord. Acolo, scrie ca Sf Fecioara este plina de har INAINTE ca ea sa spuna "Fiat mihi". Asa spune Ingerul Gabriel, si, daca el spune asa, eu asa cred.

.

Fecioara Maria a trait in templu, in Sfanta Sfintelor, de la 3 ani, iar cele 14 generatii inainte de nasterea Fecioarei, au fost curatate de pacate. In felul acesta Dumnezeu a pregatit cu mare grija nasterea Fecioarei, in vederea intruparii Domnului. Cunoscand viclenia satanei, Dumnezeu nu a lasat nimic la voia intamplarii. Astfel Fecioara Maria este fara de pacat, avand totusi pacatul stramosesc, adica pacatul adamic, pe care il are toata rasa omeneasca si cu care se naste automat toata lumea. Simpla indepartare de orice pacat ii confera Fecioarei harul, despre care vorbeste Arhanghelul Gabriel.
Pacatul adamic este un pacat indepemdent de vointa Fecioarei, pe care doar cu ajutorul Domnului putea scapa, caci botezul in numele Sfintei Treimi abia urma sa vina prin intruparea si rastignirea Domnului.
Fecioara Maria este, in consecinta, prima fiinta, careia i se sterge pacatul stramosesc, chiar inaintea rudei sale Elisabeta si a celui care avea sa se nasca: Sf. Ioan Botezatorul. Evanghelia lui Luca, cap. 1.

Lucrarea Pr. Staniloae lamureste f bine aceste lucruri. Pentru cine vrea sa stie. Nu am postat toata lucrarea, dar se afla pe Scribd.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cu toata stima pt Staniloae, eu nu pot pune scrierile lui pe aceeasi balanta cu Biblia. Pentru mine, primeaza Biblia. Apoi Sf Traditie, reflectata in scrierile Sfintilor Parinti. Apoi sursele secundare (Magisteriul si Liturgica). Pe urma, revelatiile particulare recunoscute ca minunate de Biserica.
Iar lucrarile teologice, vin la sfarsit, dupa toate acestea.

Pr.Staniloae face referire la lucrarile lui Jugie, care este teolog catolic. Nici pe acesta nu il acceptati?