Parintii sunt impotriva

[ioan67]

Daca ma uit la ultimele mele povesti (iertati, sunt un om batran, traiesc din amintiri), se pare ca iubirea e o afacere lombo-cervicala.
Sa nu se supere fanii creierului! Vreau sa zic ca dragostea tine de coloana vertebrala.
Una Dreapta!, in ciuda micilor ei curburi fiziologice....:)

[nacu simona]

În prealabil postat de ioan67

Sunt multe feluri de imbratisare si cred ca a imbratisa inseamna a nu lasa singur, mai intai...
Rugaciunea acelor tineri care se imbratisau, Cristiane, cred ca e bine primita de Cel Care Sunt Impreuna.
O sa povestesc cum am lasat singur un om care avea nevoie de imbratisare.
Dumnezeu sa ma ierte!

*
Iubirea tanarului este adesori teribilista, se vrea plina de dovezi convingatoare. Baietii, mai ales, pentru o privire sau o batistuta a unei adorabile domnite faceau (iubirea barbatului se exprima indeosebi prin faptuire, prin unealta...), in vechime, mari ispravi... Tocmai citesc impreuna cu fiul meu "Cei trei muschetari" si ne minunam cat de infocat era unul ca D'Artagnan, de pilda...:)
Asa era si tanarul pe care l-am intalnit intr-o zi de vara, la amiaza, lungit pe o targa in curtea unui spital, de data aceasta unul din Baragan. (Tot scriu despre spitale, bag seama, influentat probabil de faptul ca Bublisor e studenta la Medicina...:))

*
Baiatul plecase la garla, cu alti tineri dintr-un sat de pe la noi, pe langa Lehliu. Era cald ca acum si baietii s-au dus sa faca o baie, fireste, cum dealtfel e obiceiul locului pentru cei aflati in vacanta.
Obisnuiau sa se intreaca la sarituri, printre altele, intrucat pe marginea lacului erau niste masini de pe care se putea sari ca de la trambulina. Nimeni, insa, nu indraznea sa sara de pe masina cea mare, care isi inalta carcasa ruginita la peste 5 metri deasupra apei... Sareau si ei de pe motopompe sau de pe alte rable adunate pe-acolo de muncitorii de la C.A.P. (intamplarea e de prin anii 90).

*
Cand se aflau in toiul jocului s-a intamplat ca a aparut un grup de fete, care veneau la garla cu vaca... Adeseori fetele veneau si ele sa se scalde si se jucau cu noi, baietii, de-a leapsa ori cu mingea sau pur si simplu sedeau cuminti pe iarba langa lac si susoteau intre ele in vreme ce noi ne intreceam in giumbuslucuri varii (faceam tot felul de acte de bravura, desigur, ca sa le smulgem admiratia si, mai stii, poate vreun sarut sau macar o privire dragastoasa...).

Asa s-a intamplat si atunci.
Baiatul despre care voi scrie si-a vazut iubita in cardul de fete si, fara sa sovaie, s-a avantat tocmai sus, pe masina cea mare, ca sa ii dovedeasca, vai, cat de mult o iubeste...
Era un baiat voinic, priceput la inot, capabil desigur de o saritura strasnica, eventual una cu surub...
S-a catarat, si-a mai privit odata iubita si ... a sarit. Un arc frumos, o rotatie, apoi a patruns ca o sageata, lin si rapid in adancul apelor...
Dar apele nu erau adanci. L-au scos din namol dupa cateva minute, l-au readus la viata, l-au gasit paralizat complet de la cap in jos. Isi rupsese gatul.

*
Cand l-am vazut era intins pe o targa. Ma nimerisem pe la spital ca sa ridic o adeverinta. Trecind prin curtea spitalului, cu pasi repezi deoarece era canicula in dupa-amiaza aceea, vad o targa pe care era intins un om. M-am mirat, careul curtii interioare e mare, targa aceea era mica, uitata parca de cineva care trecuse in fuga pe acolo....
La inceput am crezut ca nu vad bine, sa fi fost de la caldura, poate... In ditamai curtea, sub soarele acela arzator, intre cladiri impunatoare (directorii care s-au succedat pe acolo au fost mereu buni gospodari, cu deosebita grija pentru starea peretilor, aparatelor, bancilor si florilor de pe alei...), sub o liniste stranie dar fireasca, dealtfel, sub puterea amiezei, o targa parasita pe care se afla intins un om.
Mi-am inchipuit ca e ranit.

*
Nu intelegeam de ce toate erau atat de mari, de luminoase, de frumos aranjate, de solemne, de impecabile (!) si totusi acolo, in mijlocul acestei minunate aranjari se afla, singur pe o targa, intins un om bolnav. Nu intelegeam asta!
Intrigat, m-am apropiat. Pe targa se afla un baiat, care privea cerul... Avea ochii negri, mi-a parut, dar am inteles dintr-odata ca ii era frica. Pupilele erau dilatate de la frica, mi-am zis. Era singur. Ma rog, singur cu soarele si cu cerul...

*
Am lasat atunci deoparte toate consideratiile, aveam sa cuget mai apoi pe indelete. Imi era clar ca trebuie sa-i vorbesc. Dar ce? Cum sa te aproprii de un om, aparut deodata in drumul tau, asa?... Ce puteam face? daca treceam mai departe, simteam ca devin una cu peretii frumos varuiti, cu muscatele, cu bancutele frumos vopsite, cu gresia faina. Nu ma simteam astfel!
Dar ce sa-i spun? Nefiind dus la biserica, pe atunci, nu stiam sa imi zic, mai intai, in gand o rugaciune... Nu am zis nici macar "Doamne!....". Am zis doar ca trebuie sa ii fiu alaturi, cumva.
Am ales sa ma port simplu, fara a arata ca intelesesem deja ca aveam de-a face cu o tragedie. Nu am fost prea bland, ori mieros, nu mi-am dres vocea. L-am intrebat firesc, asa ca intre baieti de-o varsta, ce-i cu el acolo. Si el mi-a spus tot firesc ceea ce v-am zis mai sus. Am stat asadar de vorba cateva minute. Trageam de timp, sperind ca va veni, in sfarsit, cineva, sa se ocupe de baiatul acela... Dar nu venea nimeni!
Apoi m-am speriat. Am realizat ca i se putea intampla ceva, ca ar fi putut muri in orice clipa (avea cervicala fracturata) si ca ar fi putut ca moartea lui sa mi se puna, cumva, in spate... Mai auzisem povesti din astea, ma temeam...
Si am ales sa plec. Imbratisarea cuvintelor noastre s-a oprit. I-am spus doar ca se va rezolva, desigur, ca il vor duce la Bucuresti si ca, dupa oarecare tratament, se va face bine si se va intoarce acasa la iubita lui... L-am asigurat (nu stiu ce imi venise, doar am tinut cont ca oamenii de la noi Il pomenesc pe Dumnezeu si am vorbit si eu ca ei, o clipa, pentru el) ca Dumnezeu nu il va lasa si ca totul va fi bine. L-am atins usor pe mana, imi amintesc (gest stupid, eram constient ca e paralizat, ca nu simte nimic) apoi mi-am luat la revedere si am plecat.

*
A doua zi m-am intors la spital si am intrebat de el. Am aflat ca a murit pe drumul spre Bucuresti, in salvare.

*

Au trecut 30 de ani de atunci si uneori imi amintesc de baiatul acela intins pe o targa in curtea unui spital scaldat in lumina, cu peretii splendid zugraviti, cu flori si alei de parc englezesc... Un spital in care nu era nimeni care sa imbratiseze pe baiatul ranit, care intampina moartea.
Ma simt mereu vinovat ca l-am lasat singur. Mi-a fost frica pentru pielea mea.
Ma consolez insa cu gandul ca, atunci cand am plecat el mi-a spus "Multumesc!". Imi zic ca prin asta a vrut sa imi arate ca ma intelege si ca m-a iertat.

Iubirea e o patrie mare, cu nenumarate privelisti, cu o istorie uriasa si tainica, cu nenumarate neintelesuri...
Nu o nimerim usor, nu-i facem fata tot timpul. Sper ca Bublisor, ca femeie si ca medic, va fi mai putin lasa decat am fost eu atunci, cand am avut sansa sa fiu langa baiatul acela indragostit de o fata....

Sa mai scrii! Sau esti deja scriitor? Ai talent! Frumos!

[ioan67]

Doamna draga, o colega de aici de pe forum mi-a amintit de "a scrie cu sange". O spuneau, din cate stiu, unii ca Eliade ori Nichita. Iar colega e Delia, draga noastra...:)
Un altul, ceva mai burzuluit pe anumite apucaturi si patologii, zicea ca a scrie inseamna a te muta din spatiul hartiei pe Cerul Vietii, cu faptuirea si vietuirea... Pe asta il cheama Mihail'c.
Vedeti, asadar, ca neascultator de amandoi povatuitorii mei cei minunati (sa ii vieze Bunul Dumnezeu!) eu ma incapatanez sa fac literatura.
Imi ziceti ca scriu frumos, ca sunt scriitor...
O, doamna, de as fi cu adevarat...
Dar nu sunt decat un pacatos care, Domnul stie de ce, m-am nimerit sa improsc litere pe aici, asa cum doar un naufragiat mazgaleste marea cu sticle S.O.S.
Am scris, ma iertati, ca altcumva nu puteam sa ma exprim. Har Domnului ca stiu a scrie! Dar asta nu inseamna ca sunt scriitor, vai mie.... Ci mai degraba sunt un om intins pe o targa in bataia soarelui si a cerului, inconjurat de pereti frumos varuiti de unde nu se indura nimeni sa se desprinda si sa spuna: "Bine ai venit! Te primim asa cum esti, suntem gata sa te invatam putinul pe care, in Domnul, l-am agonisit si noi..."

cam asa ceva e, ma iertati....:)

[vsovi]

În prealabil postat de nacu simona

Vad ca vrei sa-l faci praf pe Igor.

Eu îl fac? Eu încerc să-l scot din necredinţa lui lăudăroasă pe care alunecă... dîndu-se parcă cu placa pe derdeluş în plină avalanşă.

Dar am si eu o obiectie:

Mă bucur.

cine l-a canonizat pe Arsenie Boca de-l numesti sfant si prooroc?

Mulţimile de credincioşi săraci care au participat la slujbele lui şi care au avut parte de minunile lui prin care unii s-au vindecat, alţii s-au întărit în credinţă, alţii şi-au cunoscut viitorul reuşind să evite gropile şi alţii s-au înţelepţit studiindu-i Mesajul de la Dumnezeu şi admirîndu-i picturile de la Drăgănescu şi văzîndu-i grota de la Prislop. Ei l-au declarat sfînt pentru că ei sunt BISERICA mai înainte de orice căci Domnul Iisus în oameni o zideşte şi nu în instituţii gLumeşti.

Ce-ar fi sa ne aducenm toti cate o lista cu sfinti canonizati de noi insine si sa umplem Biserica

Bine ar fi să aducem fiecare lista cu sfinţii noştri mai ales dacă ar fi ei cu viaţa asemenea lui ArsenieB.

de asa-zisi sfinti dintre care unii credeau in reincarnare si pictau eretici pe peretii bisericii.

Cum să creadă vreunii în idei metempsihotice sau să picteze eretici? Astea sunt dezinformări şi bîrfă comunistoidă ca să bage spaima în memoria colectivă... că cică n-ar fi defapt sfinţi... cei mai mari sfinţi şi eroi ai neamului romînesc din vremurile prigoanei comuniste ci ei care îi denigrează. Dar crede cine se sileşte şi scapă cine poate... cine poate să mulţumească lui Dumnezeu pentru ei.

Nu vreau sa deschidem o polemica, chiar te rog nu, doar atat te rog, pana nu va fi canonizat te rog nu mai face prozelitism in Biserica, pentru ca eu, si foarte multi altii avem alta viziune asupra credintei ortodoxe.

Păi ţi se pare că mărturisindu-mi cinstit credinţa ortodoxă şi în plus şi în cele 7 Trîmbiţe Apocaliptice aş vrea să-mi adun prozeliţi ca să trăiesc eu de pe urma muncii lor? Păi eu sunt mirean din BOR şi n-am niciun interes şi nu sunt nici predicator de pocăiţi şi nici nu mă dau mare Teolog ca să dau sentinţe.

Şi ideea asta cu prozeliţii e tot o diversiune de la acoperiţii din serv-vicii. Aşa înfierau ei proletar Luminile la care se strîngeau puhoi de săraci ca să-şi caute scăpare de cel rău... lansau ideea că cică ar urmări să-şi facă prozeliţi.

Asa as avea si eu cateva nume de duhovnici mari, cu lucrari importante in teologie si cu harisme(unul dintre aceste nume este marele teolog Dumitru Staniloae) caruia insasi Biserica ii recunoaste meritele in tara, dar renumele lui a ajuns si in strainatate, fara sa-l numeasca sfant, desi multi il considera sfant.

Uite, aş putea fi şi eu un prozelit de-al tău ca să-l declarăm sfînt şi pe Stăniloaie. Pe mine m-a învaţăt ceva foarte frumos: despre ştiinţa de la Dumnezeu că ea nu se obţine prin căutarea ei în mod trufaş şi pentru foloasele mîndriei şi lăudăroşeniei deşarte ci ea vine treptat alergînd după smerenie şi atunci urmînd smereniei pe Cale nu vei primii uşor cele ale ştiinţei ci chiar le vei respinge luptînd cu pofta şi curiozitatea ta pentru iscodirea aia fără valoare care ca orice ştiinţă o doreşti doar ca să-ţi satisfaci setea de semeţie... ceva de genul ăsta, nu mai găsesc citatul.

Ori tocmai c ei mai mari teologi romani au dat marturie despre inselarea lui Arsenie Boca, fara insa a bate toaca.

Au dat falsă mărturie şi de frica prigoanei comuniste căci mulţi din ei erau defapt colaboraţionişti ascunşi sau informatori sau din pricina că se credeau prea mari Teologi nu puteau vedea pădurea din cauza copacilor. Bine că poporul sărac vede şi crede dacă ei nu pot sau nu vor să poată de frica ziarelor şi televiziunilor.

Deci daca nu vrei sa starnesti polemici, te rog nu mai numi sfinti decat pe cei canonizati.

Nici Domnul Iisus Hristos nu a fost canonizat de ortodoxia evreiască şi iată că noi îl numim nu numai un sfînt ci Îl numim Dumnezeu. Deci cred că am dreptul să numesc sfînt pe cine vrea tot aşa cum îl numesc Dumnezeu şi Domn pe Iisus. Cine-mi poate interzice? Tu?

Eu am avut duhovnici teologi recunoscuti, dintre care unul plin de har care a facut multe minuni in viata si dupa moarte.Dar nu as indrazni sa-l numesc "sfantul Cutare".

De ce te temi dacă ai fost martoră la sfinţenia şi minunile lui? Ţi-e frică să recunoşti? De cine ţi-e frică? Păi cînd te întreabă cineva de ce-l numeşti aşa, atunci ai posibilitatea să-i şi răspunzi. Oare nu e drept să răspîndeşti credinţa ta în sfîntul tău mărturisind cinstit?.. din moment ce ai fost martora darurilor sale de la Dumnezeu? Eu cred că ai tot dreptul... Şi dacă nu-l numeşti sfînt atunci poate îl numeşti păcătos doamne fereşte sau eretic sau sectant sau caterisit... sau poate tu aştepţi canonizarea lui ca să-ţi permiţi să spui Adevărului pe nume? Eu cred că am dreptul să spun cui vreau sfînt sau păcătos dacă aşa cred pentru că în Constituţie scrie că am dreptul la libertate de credinţă. Aşa că nimeni nu mi-o poate îngrădi.

Un alt exemplu este si Pr.Sofian Boghiu, despre care se vorbea in taina(atentie deci) ca ar fi avut multe intalniri cu Maica Domnului.Dar ucenicii lui niciodata nu au facut tam-tam despre sfintenia lui, desi a facut multe minuni, iar cei care se spovedeau la el erau ajutati de un mare har, datorita rugaciunilor parintelui.

Ei vezi, cum atunci ai vrea să-i spun dacă te cred? Ai vrea să zic păcătosul de Sofian Boghiu doar pentru că nu a fost Canonizat? Păi crezînd că e adevărat ce spui, iată că şi pentru mine părintele Sofian e un sfînt... sau măcar un îndelung sfinţit... dar dacă şi după moarte face minuni... atunci e clar.

Despre Arsenie Boca insusi Dumitru Staniloae a spus ca l-a dezamagit profund.

Şi Igor-Emilian a zis la fel... dar ştii tu despre ce era vorba în polemica lor şi cine avea dreptate? Eu cred că Părintele Arsenie avea dreptate oricît de mare Teolog a fost Stăniloae.

Lui Arsenie Boca nu i se cunoaste duhovnicul,nu a dat nimeni marturie ca i-a fost duhovnic( ceea ce nu este admisibil in ortodoxie), apoi a fost caterisit( el insusi a spus unei maicute ca a fost "dezbracat de haina" si ca nu a mai fost primit in manastire decat ca magazioner).S-a lepadat de calugarie.

Astea sunt bîrfele lansate în spaţiul ortodox de către serv-viciile acoperite care aveau inters să nu existe decît colaboraţioniştii ca şi biserică, restul, care nu puteau fi supuşi, trebuiau linşaţi, denigraţi, răspîndit zvonul aşa cum se face la televizor cîte o campanie de denigrare... şi tu iată că ai rămas cu asta.

Iarta-ma daca te lezez cu ceva, dar nadajduiesc ca nu esti si tu cuprins de idolatria fata de om. Sa avem rabdare pana la canonizare, stie Dumnezeu cand sa trimita semn.
Inca o data, iarta-ma!
Doamne ajuta!

N-am de ce să te acuz sau să te iert dacă îţi spui cinstit credinţa... ci mă bucur că vorbeşti cinstit, fără frică...

Pentru mine dovezile şi minunile şi cuvintele şi viaţa lor eroică sunt mai presus decît orice canonizare făcută de oameni după interes străin de Dumnezeu... cu atît mai mult cu cît pentru ei, pentru sfinţi, mărturiseşte Dumnezeu şi Dumnezeu împreună cu omul... deci ''ce-mi poate face mie omul şi atît?'' Poate omul şi atît să-mi facă şi să-mi declare mie sfinţi ca să cred eu în ei şi să mă închin eu la ei? Ar vrea, dar nu poate că dacă ar putea mi l-ar scoate sfînt şi pe împuşcatu' şi pe Lenin şi pe alţii. Dumnezeu şi Duhul mărturiseşte celor ce cred cine este sfînt şi cine nu.

Iar Arsenie a cerut să nu fie dezgropat ca să i se facă astfel de analize, ştia el ce ştia că urmează, ci din smerenie a lăsat să se înţeleagă că nu vrea să fie canonizat de cineva căci oricum ştia şi el căci era prooroc că mai mult contează să fii CANONIZAT de DUMNEZEU... care e singurul care te poate mărturisi înaintea sfinţilor îngeri sau se poate ruşina de tine înaintea lor.

Nu vreau să spun prin asta că nu primeşte Dumnezeu toate dreptele canonizări... le primeşte şi deci cred că chiar sunt sfinţi mulţi dintre sfinţii canonizaţi de diferite biserici creştine.

[nacu simona]

În prealabil postat de ioan67

Doamna draga, o colega de aici de pe forum mi-a amintit de "a scrie cu sange". O spuneau, din cate stiu, unii ca Eliade ori Nichita. Iar colega e Delia, draga noastra...:)
Un altul, ceva mai burzuluit pe anumite apucaturi si patologii, zicea ca a scrie inseamna a te muta din spatiul hartiei pe Cerul Vietii, cu faptuirea si vietuirea... Pe asta il cheama Mihail'c.
Vedeti, asadar, ca neascultator de amandoi povatuitorii mei cei minunati (sa ii vieze Bunul Dumnezeu!) eu ma incapatanez sa fac literatura.
Imi ziceti ca scriu frumos, ca sunt scriitor...
O, doamna, de as fi cu adevarat...
Dar nu sunt decat un pacatos care, Domnul stie de ce, m-am nimerit sa improsc litere pe aici, asa cum doar un naufragiat mazgaleste marea cu sticle S.O.S.
Am scris, ma iertati, ca altcumva nu puteam sa ma exprim. Har Domnului ca stiu a scrie! Dar asta nu inseamna ca sunt scriitor, vai mie.... Ci mai degraba sunt un om intins pe o targa in bataia soarelui si a cerului, inconjurat de pereti frumos varuiti de unde nu se indura nimeni sa se desprinda si sa spuna: "Bine ai venit! Te primim asa cum esti, suntem gata sa te invatam putinul pe care, in Domnul, l-am agonisit si noi..."

cam asa ceva e, ma iertati....:)

Toti suntem niste sticle aruncate in valuri.Insa nimeni nu stie ce contine sticla pana cand C...ineva nu o gaseste si o deschide sa vada ce este in ea.

P.S. Sa mai scrii!

[pc-cutza]

În prealabil postat de ioan67

Doamna draga, o colega de aici de pe forum mi-a amintit de "a scrie cu sange". O spuneau, din cate stiu, unii ca Eliade ori Nichita. Iar colega e Delia, draga noastra...:)
Un altul, ceva mai burzuluit pe anumite apucaturi si patologii, zicea ca a scrie inseamna a te muta din spatiul hartiei pe Cerul Vietii, cu faptuirea si vietuirea... Pe asta il cheama Mihail'c.
Vedeti, asadar, ca neascultator de amandoi povatuitorii mei cei minunati (sa ii vieze Bunul Dumnezeu!) eu ma incapatanez sa fac literatura.
Imi ziceti ca scriu frumos, ca sunt scriitor...
O, doamna, de as fi cu adevarat...
Dar nu sunt decat un pacatos care, Domnul stie de ce, m-am nimerit sa improsc litere pe aici, asa cum doar un naufragiat mazgaleste marea cu sticle S.O.S.
Am scris, ma iertati, ca altcumva nu puteam sa ma exprim. Har Domnului ca stiu a scrie! Dar asta nu inseamna ca sunt scriitor, vai mie.... Ci mai degraba sunt un om intins pe o targa in bataia soarelui si a cerului, inconjurat de pereti frumos varuiti de unde nu se indura nimeni sa se desprinda si sa spuna: "Bine ai venit! Te primim asa cum esti, suntem gata sa te invatam putinul pe care, in Domnul, l-am agonisit si noi..."

cam asa ceva e, ma iertati....:)

În loc de 67 trebuia să scrii "Creangă" ... așa știam și noi de unde atâta iubire prin codru' verde...

[CristianR]

În prealabil postat de ioan67

Un altul, ceva mai burzuluit pe anumite apucaturi si patologii, zicea ca a scrie inseamna a te muta din spatiul hartiei pe Cerul Vietii, cu faptuirea si vietuirea... Pe asta il cheama Mihail'c.

De luat aminte, că bine a zis Mihailc și bine ar face dacă ne-ar mai da câte un semn!

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de nacu simona

"Spune-ti undeva :"sa moara oamenii unii ptr altii"(cuvinte mari) si pe de alta parte de ce sa ia aceasta cruce?"

Recunosc ca sunt cuvinte mari, ele sunt pentru sfinti.Le amintesc pentru a-i aduce pe oameni cu picioarele pe pamant, deoarece noi credem ca iubim, dar de fapt nu ne dam seama ca de fapt "ne iubim" doar pe noi in cel mai egoist mod.
Aceasta cruce ( de care vorbeai)si-o ia acela care il cunoaste pe Dumnezeu si stie ce inseamna asta. Nu e pentru toata lumea.

Pai si atunci ptr ce sa mai citim carti dinastea religioase, daca sunt numai ptr sfinti scrise???Si suntem fragili ca de sticla, daca e sa ne jertfim ptr celalalt?

[nacu simona]

În prealabil postat de vsovi

Eu îl fac? Eu încerc să-l scot din necredinţa lui lăudăroasă pe care alunecă... dîndu-se parcă cu placa pe derdeluş în plină avalanşă.




Mă bucur.



Mulţimile de credincioşi săraci care au participat la slujbele lui şi care au avut parte de minunile lui prin care unii s-au vindecat, alţii s-au întărit în credinţă, alţii şi-au cunoscut viitorul reuşind să evite gropile şi alţii s-au înţelepţit studiindu-i Mesajul de la Dumnezeu şi admirîndu-i picturile de la Drăgănescu şi văzîndu-i grota de la Prislop. Ei l-au declarat sfînt pentru că ei sunt BISERICA mai înainte de orice căci Domnul Iisus în oameni o zideşte şi nu în instituţii gLumeşti.



Bine ar fi să aducem fiecare lista cu sfinţii noştri mai ales dacă ar fi ei cu viaţa asemenea lui ArsenieB.



Cum să creadă vreunii în idei metempsihotice sau să picteze eretici? Astea sunt dezinformări şi bîrfă comunistoidă ca să bage spaima în memoria colectivă... că cică n-ar fi defapt sfinţi... cei mai mari sfinţi şi eroi ai neamului romînesc din vremurile prigoanei comuniste ci ei care îi denigrează. Dar crede cine se sileşte şi scapă cine poate... cine poate să mulţumească lui Dumnezeu pentru ei.



Păi ţi se pare că mărturisindu-mi cinstit credinţa ortodoxă şi în plus şi în cele 7 Trîmbiţe Apocaliptice aş vrea să-mi adun prozeliţi ca să trăiesc eu de pe urma muncii lor? Păi eu sunt mirean din BOR şi n-am niciun interes şi nu sunt nici predicator de pocăiţi şi nici nu mă dau mare Teolog ca să dau sentinţe.

Şi ideea asta cu prozeliţii e tot o diversiune de la acoperiţii din serv-vicii. Aşa înfierau ei proletar Luminile la care se strîngeau puhoi de săraci ca să-şi caute scăpare de cel rău... lansau ideea că cică ar urmări să-şi facă prozeliţi.



Uite, aş putea fi şi eu un prozelit de-al tău ca să-l declarăm sfînt şi pe Stăniloaie. Pe mine m-a învaţăt ceva foarte frumos: despre ştiinţa de la Dumnezeu că ea nu se obţine prin căutarea ei în mod trufaş şi pentru foloasele mîndriei şi lăudăroşeniei deşarte ci ea vine treptat alergînd după smerenie şi atunci urmînd smereniei pe Cale nu vei primii uşor cele ale ştiinţei ci chiar le vei respinge luptînd cu pofta şi curiozitatea ta pentru iscodirea aia fără valoare care ca orice ştiinţă o doreşti doar ca să-ţi satisfaci setea de semeţie... ceva de genul ăsta, nu mai găsesc citatul.



Au dat falsă mărturie şi de frica prigoanei comuniste căci mulţi din ei erau defapt colaboraţionişti ascunşi sau informatori sau din pricina că se credeau prea mari Teologi nu puteau vedea pădurea din cauza copacilor. Bine că poporul sărac vede şi crede dacă ei nu pot sau nu vor să poată de frica ziarelor şi televiziunilor.



Nici Domnul Iisus Hristos nu a fost canonizat de ortodoxia evreiască şi iată că noi îl numim nu numai un sfînt ci Îl numim Dumnezeu. Deci cred că am dreptul să numesc sfînt pe cine vrea tot aşa cum îl numesc Dumnezeu şi Domn pe Iisus. Cine-mi poate interzice? Tu?


De ce te temi dacă ai fost martoră la sfinţenia şi minunile lui? Ţi-e frică să recunoşti? De cine ţi-e frică? Păi cînd te întreabă cineva de ce-l numeşti aşa, atunci ai posibilitatea să-i şi răspunzi. Oare nu e drept să răspîndeşti credinţa ta în sfîntul tău mărturisind cinstit?.. din moment ce ai fost martora darurilor sale de la Dumnezeu? Eu cred că ai tot dreptul... Şi dacă nu-l numeşti sfînt atunci poate îl numeşti păcătos doamne fereşte sau eretic sau sectant sau caterisit... sau poate tu aştepţi canonizarea lui ca să-ţi permiţi să spui Adevărului pe nume? Eu cred că am dreptul să spun cui vreau sfînt sau păcătos dacă aşa cred pentru că în Constituţie scrie că am dreptul la libertate de credinţă. Aşa că nimeni nu mi-o poate îngrădi.



Ei vezi, cum atunci ai vrea să-i spun dacă te cred? Ai vrea să zic păcătosul de Sofian Boghiu doar pentru că nu a fost Canonizat? Păi crezînd că e adevărat ce spui, iată că şi pentru mine părintele Sofian e un sfînt... sau măcar un îndelung sfinţit... dar dacă şi după moarte face minuni... atunci e clar.


Şi Igor-Emilian a zis la fel... dar ştii tu despre ce era vorba în polemica lor şi cine avea dreptate? Eu cred că Părintele Arsenie avea dreptate oricît de mare Teolog a fost Stăniloae.



Astea sunt bîrfele lansate în spaţiul ortodox de către serv-viciile acoperite care aveau inters să nu existe decît colaboraţioniştii ca şi biserică, restul, care nu puteau fi supuşi, trebuiau linşaţi, denigraţi, răspîndit zvonul aşa cum se face la televizor cîte o campanie de denigrare... şi tu iată că ai rămas cu asta.




N-am de ce să te acuz sau să te iert dacă îţi spui cinstit credinţa... ci mă bucur că vorbeşti cinstit, fără frică...

Pentru mine dovezile şi minunile şi cuvintele şi viaţa lor eroică sunt mai presus decît orice canonizare făcută de oameni după interes străin de Dumnezeu... cu atît mai mult cu cît pentru ei, pentru sfinţi, mărturiseşte Dumnezeu şi Dumnezeu împreună cu omul... deci ''ce-mi poate face mie omul şi atît?'' Poate omul şi atît să-mi facă şi să-mi declare mie sfinţi ca să cred eu în ei şi să mă închin eu la ei? Ar vrea, dar nu poate că dacă ar putea mi l-ar scoate sfînt şi pe împuşcatu' şi pe Lenin şi pe alţii. Dumnezeu şi Duhul mărturiseşte celor ce cred cine este sfînt şi cine nu.

Iar Arsenie a cerut să nu fie dezgropat ca să i se facă astfel de analize, ştia el ce ştia că urmează, ci din smerenie a lăsat să se înţeleagă că nu vrea să fie canonizat de cineva căci oricum ştia şi el căci era prooroc că mai mult contează să fii CANONIZAT de DUMNEZEU... care e singurul care te poate mărturisi înaintea sfinţilor îngeri sau se poate ruşina de tine înaintea lor.

Nu vreau să spun prin asta că nu primeşte Dumnezeu toate dreptele canonizări... le primeşte şi deci cred că chiar sunt sfinţi mulţi dintre sfinţii canonizaţi de diferite biserici creştine.

Prietene,

Gasesc in vorbele tale mult neadevar prezentat intr-o veritabila argutie.
Ce legatura au evreii cu... nici nu-mi vine sa scriu aceasta blasfemie, cu ...lui Iisus Hristos?
Deci tu il compari pe Dumnezeu cu Arsenie Boca , sau invers? Renunta la acest argument, pentru Numele lui Dumnezeu!

Apoi mai renunta si la argumentul acela ca l-au denigrat pe Arsenie Boca anumiti preoti ai securitatii.Adica Dumitru Staniloae era acolit al securitatii, parintele Ioanichie Balan, Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc, Paulin Lecca, Antonie Plamadeala, etc ?

Multi dintre cei care s-au opus regimului comunist au murit in puscarii, altii au supravietuit, dar nimeni nu i-a judecat dupa ce spunea securitatea despre ei, ci le-a fost apreciata dreapta lor credinta, indiferent ca au fost denigrati sau omorati de securitate, sau au supravietuit.Caci nu are importanta de fapt ca au murit in inchisoare, ci important este daca au avut credinta dreapta. Una sunt eroii si alta sunt mucenicii.

Pe mine nu m-au influentat scrierile denigratoare despre Arsenie Boca, ci tocmai cele laudative, in care am descoperit multime de adevaruri care vorbeau de la sine despre neadevarul lui Arsenie Boca.
Insa vad ca nu stii nici ce a pictat A.B. in biserica de la Draganescu. Mereu spui de securitatea. Securitatea a pictat pe ereticii Francisc d'Asissi si Ulfila cu aureole de sfinti, cand cu un secol mai devreme Sfantul Ignatie Brincianinov ii declarase eretici si inselati? Cine ii aratase lui Ignatie ca aceia nu sunt sfinti, adica Duhul Sfant, Acelasi ne-a invatat pe toti si tot Acelasi ar fi trebuit sa-l invete si pe A Boca.Dar se vede treaba ca nu Duhul Sfant l-a invatat pe A.Boca sa picteze uraciunea de la Draganescu. Dar daca ii dai dreptate lui A.Boca inseamna ca Biserica Ortodoxa este eretica, deoarece sustine alta invatatura decat A.Boca.
Citeste in cartea lui Daniil Stoienescu despre Arsenie Boca, "Omul imbracat in haina de in si Ingerul cu cadelnita de aur" si vei vedea ca la pag. 112-114 este transcrisa invatatura lui Arsenie Boca despre metempsihoza, asa cum a fost ea gasita in manuscrisele acestuia.

Imi spui de asemenea ca daca eu cred ca duhovnicul meu este sfant sa-l marturisesc ca sfant.Dar cine sunt eu sa-l fac sfant? Numai Biserica daca il va gasi canonic, in urma unei cercetari, il va canoniza sfant printr-un sinod. Eu cel mult pot sa dau marturii despre el si am dat, fara a face completari cu pareri personale. Si daca vrei sa stii, chiar am fost impotriva oricarei idolatrii sau a vreunei "reclame" mass-media tocmai din cauza acestui pericol al idolatriei, sau al demonetizarii persoanei. Daca orice botezat vine cu pretentia ca stie el mai bine decat ierarhii, atunci nu mai avem Biserica , ci anarhie.
Chiar daca in inimile noastre speram ca cei pe care ii iubim sa fie si sfinti , cu toate astea nu avem dreptul sa le garantam sfintenia cu atata convingere, chiar si minuni de au facut.
Oare nu stii ce le-a spus Dumnezeu celor care au facut minuni in numele Domnului , de au inviat si morti, dar care de fapt nu erau si sfinti? El le-a spus:"Duceti-va de la Mine, blestematilor, nu va cunosc pe voi".
Una este judecata oamenilor si alta este judecata lui Dumnezeu.

Dar nu poporul il facuse sfant si pe Inochentie de la Balta, sau pe Petrache Lupu? Si pe cati alti inselati?
Unde-i trecut in sinaxar Petrache Lupu, cel care isterizase o tara cu vedeniile lui?
Poporul face sfintii?Sau Dumnezeu?
Biserica nu este poporul, ci toti impreuna suntem Biserica si Iisus Hristos nu a lasat poporul sa scrie vietile Sfintilor si sa-i treaca in calendar, sau sa participe poporul la sinoade, ori sa slujeasca in Sfantul Altar. Haideti sa ne vedem fiecare de treaba lui si sa facem ascultare , nu anarhie, ca-i pacat de Dumnezeu!

Maica Domnului sa ne ajute!

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de ioan67

Nu sunt sigur daca intrebati sau daca deja afirmati cu siguranta.
Daca intrebati, va pot spune (cu oarece siguranta) ca v-ati lamuri indeajuns asupra acestei dileme dind curs uneia dintre aceste situatii (sau mai bine ambelor):
a) sa urmati o facultate de psihologie, cu speranta ca aveti insusirile personale potrivite; n-ar strica si un master, eventual un doctorat - cred ca v-ati lamuri cat de cat cum sta treaba...:)
b) sa intrati intr-o relatie de consiliere/psihoterapie pentru a experia concret raspunsul la nedumerirea dvs.
Daca, insa, ati formulat deja un raspuns care minimalizeaza rostul psihologiei si al psihologilor fara sa aveti experienta academica si practica a psihologiei, atunci... nu stiu ce sa mai zic.

Categoric e nevoie de vointa si dragoste, precum ziceti. Dar uneori nu e suficient, pur si simplu. Ca exemplu, oricata vointa si dragoste am eu ca sa invat greaca veche si ebraica, va marturisesc ca nu imi iese. Am nevoie de ajutorul unui profesor si de alte conditii...:)

a)Nu sunt adeptul cursurilorr lungi si fara rost.Am un vecin a facut un curs de 6 luni ptr paza.Il intreb direct:"Pai? cum va face currs de pregatire ptr garda de corp a lui Obama? sau ce face-ti voi acolo 6 luni???"
b)Am avut la un moment dat probleme, o afacere in plus de servici, care nu mergea etc.Si m-am dus la un psiholog diansta .Din discutii cand i-am spus de duhovnicie ,duhovnic, a spus direct ca e ceva perimat si ca pierd timpul.A fost ultima data cand m-am dus la el.
Vorbesc cu un altul unele framantari si vroia sa imi faca legaturra cu o psiholoaga de-a lui zambind.Pai intrebam direct un peste si nu ma mai complicam cu el.

Psihologii astia sunt cat de cat ceva, daca sunt in Adevar, daca nu,, sunt ca niste scolarri de a patra care vor sa faca integrale cu aparatul matematic al clasei a patra.Daca nu il iau in consideratie si pe unul ca Hierotheos Vlachos si altii in domeniu nu are rost.

În prealabil postat de ioan67

Jonnyw2013 a scris:E usor sa spui e codependent.E langa un pacatos!Un neispravit!Si-a ratat viata!Ce faci Societate ptr oameni ca sa ii ajuti???

Aici chiar nu am inteles ce ati vrut sa spuneti, ma iertati.

Concret se vorbeste de pornografie ,erotism ,si vine unul mai rrasarrit(nu ca unul care a fost vorba pe aici pe un topic l-a deschis prietena lui, si a renuntat la o femeie in carne si oase ptr amagirile de pe Net) si vrea sa spuna, "nu vreau sa imi intre acest semnal errotic in casa decat daca il cer eu!"Intreaba niste psihologi si vezi cati o sa stie un program viabil mai putin asta care l-am spus eu.
Cu trupul trebuie rupt unele lucruri de la radacina.
Sau intreaba firma care iti da Netul, daca poate bloca porturile errotice direct?In Anglia la un moment dat s-a discutat de asta.
Dar noi suntem niste "crrestini in varful picioarelor".Nu cumva sa derranjam, nu
cumva sa suparam.Crestinismul asta nu duce nicaieri!
Unele lucruri trebuie rupte direct.
Doamne ajuta!