Inchizitia

[Erethorn]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
În opinia mea, deşi n-am studii în domeniul juridic, cred că un criteriu corect ar fi gradul în care o anumită faptă îi poate afecta pe ceilalţi membrii ai societăţii. De exemplu, vrăjitoria sau ereziile îi pot afecta pe ceilalţi extrem de grav (chiar îi pot îndepărta de Dumnezeu), doar dacă ei se lasă înşelaţi de către manipulatorii eretici sau vrăjitori. Cei care-şi păstrează credinţa în Hristos şi nu acceptă ideile şi practicile incompatibile cu învăţătura creştină, sunt în siguranţă din punct de vedere spiritual, căci nimeni nu le poate distruge credinţa împotriva voinţei lor. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel, inspirat fiind de Duhul Sfânt, ne asigură că "nici viaţa, nici moartea... nicio altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de iubirea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru" (Romani8, 38-39). În schimb, crimele, furtul, violurile şi alte fapte condamnate prin legile statului îi afectează pe cei nevinovaţi, fără ca victimele să aibă posibilitatea de a se apăra. De aceea, consider că ideile şi practicile necreştine trebuie judecate doar de către Domnul nostru Iisus Hristos, misiunea noastră fiind aceea de a mărturisi - prin cuvinte şi prin exemplul personal - credinţa noastră creştină, religia adevărului şi a iubirii, rugându-ne pentru cei care au căzut victime acelor ispite. Ce să-i facem unui ateu care spune blasfemii în public şi chiar scrie cărţi pseudoştiinţfice împotriva Domnului nostru Iisus Hristos, născocind despre El teorii care nici nu pot fi menţionate pe un forum creştin? Ce să le facem? Desigur că, auzind acele idei mincinoase şi strigătoare la cer, ne revoltăm în sufletele noastre, ne întristăm şi ne-am dori, poate, ca acele cărţi să fie puţin... date pe mâna Inchiziţiei şi puse la index. :) Totuşi, niciodată un creştin adevărat nu ar dori ca acel nefericit autor al teoriei anticreştine să fie... ars de viu în piaţa publică! Şi criteriul acesta ar fi, în opinia mea neavizată d. p. d. v. juridic: ereticul sau ateul nu-i poate afecta pe ceilalţi, decât în măsura în care ei acceptă să conlucreze cu el şi să adere la ideile respective, bine ştiind că sunt contrare învăţăturii lui Hristos. Dacă noi ne putem apăra singuri de erezii şi de necredinţă, ar trebui să-I mulţumim lui Dumnezeu şi să încercăm ca, prin arma cuvântului, a argumentelor, să-i câştigăm pentru Hristos pe cei rătăciţi.
Am încercat să vă schiţez un răspuns... Sper să nu-l citească vreun absolvent al Facultăţii de Drept. :) Dar aţi insistat cu această întrebare şi am considerat că este logic să încerc să vă dau un răspuns.
Cu toate acestea, criteriile de judecată ale lui Hristos (deci şi ale Bisericii Sale) sunt total diferite de cele omeneşti. El judecă lumea cu dragoste, fiind Izvorul iubirii şi al vieţii veşnice. El ne-a asigurat, în dragostea Sa infinită, că n-a venit în lume să judece lumea, ci ca să o mântuiască (Ioan3, 17). De aceea, cred că decizia Bisericii dvs. de a desfiinţa până la urmă Inchiziţia a fost foarte corectă şi conformă spiritului evanghelic. :) :) Ce credeţi?
O zi binecuvântată!
Cu respect,
Laura Stifter

P. S. în Biserica primară a existat un martir, Sf. Ciprian, care a practicat magia, înainte de a se converti la creştinism. Gândiţi-vă, vă rog, ar mai fi avut el timp să devină creştin, dacă ar fi fost judecat potrivit criteriilor omeneşti medievale, folosite de către Inchiziţie?

Va multumesc pentru ca sunteti singura persoana care a inteles sa raspunda intrebarii mele intr-un mod realist.

Am cateva remarci de facut vis-a-vis de criteriul pe care il propuneti sau de aplicarea lui.

In primul rand, mi se pare nerealist sa sustin ca simpla propagare a unor idei nu are potential distructiv asupra aproapelui, sau ca este in sarcina celui atacat sa se apere.
Este usor sa spunem: erezia ta, propagata public, nu ma atinge, deoarece sunt tare in credinta.

Dar ia sa ne imaginam ca cel care aude cuvintele blasfemiatoare este un adolescent de 14 ani. Putem oare sa-l invinovatim pe el daca a cazut prada ereziei ? Poate are 10 ani si este invatat, de catre oameni adulti, cu experienta in manipulare, ca Isus Cristos este o simpla creatura. Cine este vinovat de eventuala pierdere a sufletului acestui copil ?

Mutatis mutandis, am putea sustine ca nici fapta de a lovi cu parul un alt om nu este chiar atat de grava, pentru ca victima ar fi avut posibilitatea sa se apere sau sa fuga.

In al doilea rand, atunci cand vorbiti despre actiuni care au consecinte directe si impotriva carora victima nu se poate apara, oare n-ar trebui sa includeti aici si vrajitoria ? De ce ati inclus-o in prima categorie ?

Biserica si Sfanta Scriptura ne invata ca vrajitoria este o practica reala, care poate avea consecinte concrete si distructive asupra victimei.

De ce fapta lui Ion, care da cu parul in capul lui Gheorghe, sa fie incriminata penal, dar fapta lui Ion, care prin vrajitorie il imbolnaveste pe Gheorghe, sa nu fie incriminata ?

[laurastifter]

În prealabil postat de nutucutu

Aici nu se pune problema de a arunca cu pietre in pacatosi. Toti dintre noi am citit Evangheliile! Aici se pune problama: daca traim intr-o societate plina de pacat si ne afundam in pacat din ce in ce mai mult,ca societate, oare e crestineste sa traim in insula noastra de sfintenie si sa ne imaginam ca lumea ne uraste pentru asta (cita mindrie se ascunde aici), sau ar trebui sa ripostam, bininteles non violent! Riposta nu inseamna nici a arde eretici pe rug nici a arunca cu pietre in altii. Priviti cum incet, incet, paradele homosexualilor devin lucruri obisnuite si normale in tarile lumii, cum casatoria intre persoane de acelasi sex e normala, deja unele cupluri homosexuale adopta si copii, cum la ore diurne la TV vedem semipornografie etc. Iata ca in Romania se discuta reintroducerea pedepsei cu moartea si atit societatea civila cit si biserica sint pasive si nu au reactii.Mare majoritate a celor pe care i-am auzit sint de acord cu asta. In contextul asta, vi se pare ca va uraste cineva? Mie mi se pare ca din contra: nu va uraste nimeni, pentru ca va aliniati foarte curajos conceptiilor lumii de astazi: fiecare cu treaba lui, iar daca raul se inmulteste oricum pe mine nu ma atinge! Mie mi se pare ca aici sint uriti tocmai cei care vor sa se opuna raului. Raul se invinge prin bine, e adevarat, insa nu e nimic rau daca crestinii, prin biserica, ar putea sa-si impuna valorile dupa care vor sa traiasca.

La modul in care ati facut analiza pot considera ca si ortodocsii care au iesit sa marsaluiasca atunci cind a fost parada gay in Bucuresti,tocmai pentru a arata ca sintem crestini, iar crestinii au alte valori, au fost de fapt niste pui de inchizitori.

Aşa da, sunt de acord cu dvs! Desigur că trebuie să avem curajul ca, în calitate de creştini, să ne apărăm valorile, credinţa dăruită nouă de Dumnezeu. Normal că trebuie să protestăm împotriva păcatului, să avem curajul de a spune "nu" oricărei încercări de promovare a răului în lume. Sfinţii Apostoli au schimbat lumea, nu s-au lăsat schimbaţi de către ea şi nici nu au rămas pasivi, mulţumindu-se cu observarea răului şi cu o atitudine de falsă şi făţarnică smerenie (de fapt indiferenţă) în faţa păcatului. Nu sunt pentru practicarea pasivismului sub pretextul smereniei şi al iubirii. Ceea ce am dorit să susţin (şi cred că aceasta este şi intenţia celorlalţi ortodocşi de pe forum) este faptul că, aşa cum aţi spus şi dvs. creştinii au datoria de a protesta împotriva imoralităţii din societate, dar fără violenţă, fără a-i prigoni pe cei care nutresc convingeri diferite. Observ că şi dumneavoastră sunteţi împotriva pedepsei cu moartea şi împotriva violenţei. Înseamnă că susţinem acelaşi lucru... doar că înţelegem rolul Inchiziţiei în mod diferit, în funcţie de confesiunea din care facem parte - cum scriam şi într-un alt mesaj. Este normal să fim subiectivi, până la urmă şi, cum scriaţi şi dvs. într-un mesaj anterior, sunt două atitudini total opuse în privinţa Inchiziţiei, două extreme, adevărul fiind, probabil, la mijloc (în sensul că au existat atât realizări pozitive ale acestei instituţii medievale, cât şi aspecte negative, crime ş. a. m. d.).
Problema este că unii dintre colegii noştri de pe forum creştini catolici consideră că, în lupta cu păcatul, se justifică orice metodă, inclusiv condamnarea la moarte a ereticilor. Dacă toţi catolicii de pe forum ar împărtăşi opinia dvs. potrivit căreia datoria noastră este aceea de a ne manifesta public împotriva imoralităţii, răspândind lumina credinţei noastre în lume, toţi am fi de acord. :) Normal că trebuie să protestăm... În caz contrar, vom fi responsabili pentru talanţii primiţi, pe care i-am risipit şi i-am ascuns în sufletul nostru (ca şi cum adevărurile de credinţă ne-ar aparţine doar nouă, nu lumii întregi), în loc să-i dăruim celorlalţi. Suntem datori să criticăm în mod paşnic, dar şi ferm şi curajos, aspectele negative ale epocii în care trăim.
O maximă creştină foarte înţeleaptă spune că trebuie "să urâm păcatul şi să-i iubim pe păcătoşi". Să mărturisim credinţa fără reticenţă şi să respectăm libertatea celorlalţi, fără a face compromisuri dogmatice sau morale.

Pace şi bucurie!

Cu respect,
Laura Stifter

[Erethorn]

În prealabil postat de Adriana3

Corect. Este exemplul martirilor omorati din cauza Adevarului si care acum sunt sfintii lui Dumnezeu. Primul martir fiind Insusi Domnul.

Inseamna ca dumneavoastra sunteti de parere ca un crestin nu ar trebui sa fie judecator sau procuror.

[Mihai36]

Pui de inchizitori...adica cu alte cuvinte daca cineva ortodox-intre care si noi - ar dori sa schimbe ceva in legisilatie automat trebuie sa ne consideram de aceesi parte cu tilhariile inchizitorilor spanioli si sa le dam dreptate doar pentru ca au pretins ca fac doar bine??

Adevarat societatea este perfectibila din multe puncte de vedere inclusiv dogmele insa depinde cine ajunge la butoane pentru ca se pare ca daca legislatia nu mai este ca pe vremea inchiztiei atunci modalitatea de accedere in ierarhile bisericesti nu s-a schimbat si ea ar fi trebuit sa se imbunatateasca pe o baza strict meritocrata nu electorala partizna, fiindca si acolo au fost si inca sint probleme si butoane destule.
Asadar schimbarea trebuie mai intii in interior, asta nu s-a luat in calcul data trecuta.
Asa incit fiecare om din sinod/comisie de etica ar trebui sa fie dintre (sau ca si) calugarii sporiti, cei haraziti cu darul deosebirii adevarului dincolo de cele 5 simturi daca nu chiar cu darul cunoasterii -acea intuitie continua care este ajutata si de revelatii ori de cite ori este nevoie.
Iar dovada ca il au trebuie sa fie facuta nu doar la nivel teoretic -pe cuvint de onoare -ci sa fie demonstrat in orice imprejutate si in mod public cel putin odata in fata unei mari audiente. Testari obligatorii in fata unei comisii de care trebuie sa treaca fiecare incluisv prin testari psihologice si chiar si prin I Ching daca tot isi dovedeste infailibilitatea de atite mii de ani.
Adica sa fie cu adevarat sfinti atestati nu doar presupusi.
Fiindca pe de-o parte trebuie sa fie nepartinitori dar si in masura sa cuantifice la nevoie lucrurile nevazute. PLus increderea oferita societatii bazata pe certitudine nu doar pe credinta-incredintare.

[Erethorn]

În prealabil postat de laurastifter

Problema este că unii dintre colegii noştri de pe forum creştini catolici consideră că, în lupta cu păcatul, se justifică orice metodă, inclusiv condamnarea la moarte a ereticilor.

Nu cred ca ati inteles. Condamnarea penala (nu neaparat la moarte, eu personal sunt ferm impotriva pedepsei cu moartea) ci la o pedeapsa penala, cum ar fi inchisoarea sau amenda, a ereticilor care fac apologia publica a ereziei sau a vrajitorilor s-ar intemeia nu pe ideea de lupta impotriva pacatului, ci ar avea rolul de a proteja societatea si membrii ei.

Un ucigas este trimis la inchisoare pentru a proteja societatea de el, pentru ca a dovedit ca este dispus sa faca rau, concret, altor oameni, atentand la un drept fundamental al acestora, dreptul la viata.

Idem, un hot atenteaza la dreptul de proprietate.

Daca un vrajitor, prin intermediul magiei, imbolnaveste un alt om, de ce vi s-ar parea anormal sa mearga si el la inchisoare ?

Daca un eretic face apologia publica a ereziei si prin aceasta pune in pericol sufletele altor crestini, cu ce vi se pare mai putin periculos decat criminalul care da cu parul in cap ?

De ce pe criminalul care il omoara pe copilul meu am dreptul sa-l trimit la puscarie, dar pe cel care il poate trimite in iad nu am dreptul sa-l pedepsesc ?!

[Mihai36]

Cine si cum poate demonstra concret ca o anumita erezie pune in pericol sufletele?
Adica dovezi concrete nu teorii -dogme- interpretari.
Cine si cum poate demonstra concret ca este in masura sa aprecieze?
Cine s cum poate demonstra ca este impartial?

[Erethorn]

În prealabil postat de Mihai36

Cine si cum poate demonstra concret ca o anumita erezie pune in pericol sufletele?
Adica dovezi concrete nu teorii -dogme- interpretari.
Cine si cum poate demonstra concret ca este in masura sa aprecieze?
Cine s cum poate demonstra ca este impartial?

Oare chiar nu credeti ca Biserica are oarecari competente in aceasta directie ? Vad ca nu ati trecut confesiunea la profil; as fi curios sa stiu care este aceasta.

În prealabil postat de Erethorn

Un ucigas este trimis la inchisoare pentru a proteja societatea de el, pentru ca a dovedit ca este dispus sa faca rau, concret, altor oameni, atentand la un drept fundamental al acestora, dreptul la viata.

Idem, un hot atenteaza la dreptul de proprietate.

Daca un vrajitor, prin intermediul magiei, imbolnaveste un alt om, de ce vi s-ar parea anormal sa mearga si el la inchisoare ?

Daca un eretic face apologia publica a ereziei si prin aceasta pune in pericol sufletele altor crestini, cu ce vi se pare mai putin periculos decat criminalul care da cu parul in cap ?

Aţi putea dovedi, în instanţă, răul făcut clientului dumneavoastră de un vrăjitor? Puteţi dovedi că vrăjitoarele fac rău, când ele susţin că fac bine?
Cât priveşte ereziile, cine să stabilească ce este erezie şi ce nu? Biserica Catolică? Biserica Ortodoxă? Sau Biserica Protestantă? Noi avem adevărul nostru, dumneavoastră pe al dumneavoastră, alţii pe al lor. Ce drept aveţi să ne impuneţi adevărul dumneavoastră sau ce drept avem noi de a-l impune altora? Dacă asta ar fi fost voia lui Dumnezeu, ar fi venit cu sabia, sau l-ar fi arătat, pur şi simplu, într-un mod incontestabil.

Mie îmi este clar că rolul Bisericii este de a influenţa societatea cucerind inimi, nu de a o controla. Realitatea este că cei care au un comportament creştin în societate sunt puţini. De aceea lumea e aşa cum e; ea reflectă imaginea noastră. Dacă majoritatea covârşitoare s-ar purta ca nişte buni creştini, lumea noastră ar fi altfel. Dacă cei mai mulţi nu doresc asta, ce drept avem noi să le-o impunem (presupunând că noi suntem cei buni)?

Avem cu toţii datoria de a fi creştini activi, de a nu privi pasivi la ce se întâmplă; duhovnicul meu spunea că fiecare poate şi trebuie să-l mărturisească pe Hristos prin viaţa sa, la locul lui de muncă, în familie şi pretutindeni pe unde se duce.
Dar e o mare greşeală, zic eu, să vrem să facem mai mult decât a făcut Mântuitorul.

Am mai spus-o: dacă politicienii ar fi creştini ar da legi creştine, dacă judecătorii, procurorii şi avocaţii, poliţiştii ar fi creştini, am avea dreptate în societate, dacă învăţătorii, profesorii ar fi creştini, ar ieşi din mâinile lor tineri creştini, dacă doctorii... ş.a.m.d.

[Erethorn]

În prealabil postat de N.Priceputu

Aţi putea dovedi, în instanţă, răul făcut clientului dumneavoastră de un vrăjitor? Puteţi dovedi că vrăjitoarele fac rău, când ele susţin că fac bine?

In prezent, nu doar ca nu as putea dovedi, dar incercarea de a face rau prin vrajitorie este chiar prezentata la facultate si in doctrina penala drept exemplul perfect de tentativa total improprie care nu atrage raspunderea penala; aceasta, datorita faptului ca statul nostru umanist-secular a adoptat ideea anticrestina si falsa ca vrajitoria nu exista in realitate.

Problema care se pune insa este urmatoarea: dumneavoastra sunteti ortodox. Biserica Ortodoxa va invata cu titlul de adevar de credinta ca vrajitoria exista si ca poate face rau.

Deci, indiferent de ce spune statul, pentru dumneavoastra Adevarul trebuie sa fie acesta: ca a face vraji cuiva cu scop malefic este echivalent cu a-i pune cucuta in pahar.

În prealabil postat de N.Priceputu

Cât priveşte ereziile, cine să stabilească ce este erezie şi ce nu? Biserica Catolică? Biserica Ortodoxă? Sau Biserica Protestantă? Noi avem adevărul nostru, dumneavoastră pe al dumneavoastră, alţii pe al lor.

Deci admiteti ca Adevarul poate fi mai mult decat unul ? (Apropo, daca da, atunci suntem in consens; dar acum discut plecand de la premisa general acceptata ca Adevarul este numai unul si ca "celelalte" biserici sau religii nu-l detin in totalitate).

În prealabil postat de N.Priceputu

Ce drept aveţi să ne impuneţi adevărul dumneavoastră sau ce drept avem noi de a-l impune altora? Dacă asta ar fi fost voia lui Dumnezeu, ar fi venit cu sabia, sau l-ar fi arătat, pur şi simplu, într-un mod incontestabil.

Inchizitia nu a avut niciodata rolul de a converti cu forta pe necrestini; si niciodata necrestinii nu au facut obiectul vreunei proceduri inchizitoriale.

În prealabil postat de N.Priceputu

Dacă majoritatea covârşitoare s-ar purta ca nişte buni creştini, lumea noastră ar fi altfel. Dacă cei mai mulţi nu doresc asta, ce drept avem noi să le-o impunem (presupunând că noi suntem cei buni)?

Daca cei mai multi doresc sa fure, ce drept are cineva sa le impuna sa nu fure (presupunand ca ar fi bine sa nu furi) ?!

[Mihai36]

În prealabil postat de Erethorn

Oare chiar nu credeti ca Biserica are oarecari competente in aceasta directie ? Vad ca nu ati trecut confesiunea la profil; as fi curios sa stiu care este aceasta.

Nu conteaza ce cred eu, conteaza ca trebuie demonstrat ca in orice alta instanta .
Daca eram pe vremea inchizitiei nu as fi crezut ca are si nici acum nu cred ca a avut, asadar de ce as crede acum si fara dovezi?

Nu este suficient ca un lucru sa fie considerat asa, el mai trebuie si probat.

Intodeauna este mai bine cind credinta se bazeaza pe certitudini.