Inchizitia

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

În urma unui răspuns dat de userul Theodor de Mopsuestia pe un alt thread am înţeles, cu surprindere, că arderile pe rug practicate de Inchiziţie nu sunt pentru toată lumea crime cumplite, nici măcar regretabile erori; din contră, sunt considerate fapte meritorii, justificabile atunci, ca şi acum.

Iar eu ti-am raspuns ca aceasta a fost practica si doctrina BC de-a lungul mai multor veacuri, catolicii sau Bc nu are cum sa se dezica de ea sau sa o condamne. Sunt condamnate doar exagerarile personale ale unor inchizitori.
Inchizitorul era numit de papa si reprezenta pe papa si BC. El dadea sentintele mergand pana la condamnarea la moarte. Avea aceasta prerogativa data de BC si papa. Exista si bule din care reiese ca papa autorizeaza si tortura (interesant e ca tortura nu era doar pentru vinovati, si martorii aveau parte de ea, desi ei nu erau incriminati).
Aici e ce spune BC despre inchizitie: http://www.newadvent.org/cathen/08026a.htm Mai era pe un site traducerea in romaneste, dar vad ca nu mai e site-ul, discutia de pe forumul catolic: http://www.forum-catolic.cnet.ro/vie...hp?f=18&t=3636

Cum arata si pe site-ul catolic, sfintii si Biserica din primul mileniu erau impotriva omorarii sau chiar molestarii ereticilor. Si se dau chiar sfintii din apus.
Abia dupa schisma s-a produs schimbarea in BC. Imediat dupa schisma in apus laicii si conducatorii au inceput sa-i prigoneasca si sa-i omoare pe eretici. La inceput unii episcopi catolici s-au opus. Abia dupa mai mult timp in BC s-a hotarat ca acesti eretici sa fie judecati de inchizitori, si pentru a se stopa uciderea arbitrara a ereticilor. Doar cei dovediti eretici de inchizitor puteau fi condamnati, iar apoi puterea laica indeplinea sentinta (daca era una punitiva).
Si bineinteles ca s-au facut si asa exagerari, unii inchizitori condamnand la ardere pe rug sute e persoane doar intr-o zi.
Si cel mai important, unii inchizitri au fost facut apoi sfinti de BC, pentru activitatea depusa in cadrul inchizitie, deci BC nu are cum sa condamne inchizitia. Dar asta e una din multele greseli ale BC.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

Si bineinteles ca s-au facut si asa exagerari, unii inchizitori condamnand la ardere pe rug sute e persoane doar intr-o zi.

Asta aţi învăţat la cateheza comunisto-ortodoxistă ? Un exemplu, o sursă credibilă, ceva ?

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Asta aţi învăţat la cateheza comunisto-ortodoxistă ? Un exemplu, o sursă credibilă, ceva ?

Dintr-o sursa am luat si eu, asa cum aratam era vorba de abuzurile inchizitiei, condamnate si de papa apoi.
In aces caz era vorba de catari, 180 de executii, prima sursa chiar pe newadvent: http://www.newadvent.org/cathen/03435a.htm
"The execution of about one hundred and eighty heretics at Montwimer in May, 1239, was the death-blow of Catharism in those countries."
E vorba de Robert le Bougre, catharist convertit la crestinism, ajuns inchizitor, in data de 29 mai 1239, la Montwimer (Champagne, in Franta), a judecat si condamnat la moarte 183 de persoane. Acestea au fost executate prin ardere pe rug. Procesul a durat o saptamana. Numele sau este amintit si in articolul dat de mine despre inchizitie pe newadvent. Este condamnat apoi pentru abuzuri (din ce am inteles mai fusese retras odata tot pentru abuzuri).

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

Dintr-o sursa am luat si eu, asa cum aratam era vorba de abuzurile inchizitiei, condamnate si de papa apoi.
In aces caz era vorba de catari, 180 de executii, prima sursa chiar pe newadvent: http://www.newadvent.org/cathen/03435a.htm
"The execution of about one hundred and eighty heretics at Montwimer in May, 1239, was the death-blow of Catharism in those countries."
E vorba de Robert le Bougre, catharist convertit la crestinism, ajuns inchizitor, in data de 29 mai 1239, la Montwimer (Champagne, in Franta), a judecat si condamnat la moarte 183 de persoane. Acestea au fost executate prin ardere pe rug. Procesul a durat o saptamana. Numele sau este amintit si in articolul dat de mine despre inchizitie pe newadvent. Este condamnat apoi pentru abuzuri (din ce am inteles mai fusese retras odata tot pentru abuzuri).

În postarea dv cu numărul 17 de pe acest topic vorbiţi de "sute de persoane într-o singură zi". Iată că deja sutele de condamnaţi au coborât la 183.

Dar, aşa cum aţi observat, această condamnare s-a lăsat cu anchetă papală, în urma căreia zelosul inchizitor a fost eliberat din funcţie. Nu că hotărârea sa nu ar fi fost justă şi cei condamnaţi de el nu ar fi fost cu adevărat eretici. Dar Biserica e neobişnuită cu procese care durează o săptămână. În general, procesele de acest fel durau mult, luni şi chiar ani. Inchiziţa a fost şi atunci şi este şi acum de o admirabilă minuţiozitate în conducerea anchetelor. Eu pot să îl întreb pe Inchizitorul Şef ceva legat de credinţă, la care el îşi rezervă timp să răspundă: doi ani. La aceeaşi întrebare, Sfântul Oficiu răspunde în "numai" şase luni dacă cel care o pune este episcop: asta înseamnă că...Inchiziţia se grăbeşte. În sfârşit, între momentul pronunţării sentinţei şi execuţia propriu-zisă se obişnuia să se lase condamnatului timp suficient de reflecţie: unii retractau, se converteau în inima lor şi erau iertaţi. Să nu uităm că scopul principal al pedepsei este, la urma urmei, îndreptarea celui care a greşit lui Dumnezeu.

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În postarea dv cu numărul 17 de pe acest topic vorbiţi de "sute de persoane într-o singură zi". Iată că deja sutele de condamnaţi au coborât la 183.

Dar, aşa cum aţi observat, această condamnare s-a lăsat cu anchetă papală, în urma căreia zelosul inchizitor a fost eliberat din funcţie. Nu că hotărârea sa nu ar fi fost justă şi cei condamnaţi de el nu ar fi fost cu adevărat eretici. Dar Biserica e neobişnuită cu procese care durează o săptămână. În general, procesele de acest fel durau mult, luni şi chiar ani. Inchiziţa a fost şi atunci şi este şi acum de o admirabilă minuţiozitate în conducerea anchetelor. Eu pot să îl întreb pe Inchizitorul Şef ceva legat de credinţă, la care el îşi rezervă timp să răspundă: doi ani. La aceeaşi întrebare, Sfântul Oficiu răspunde în "numai" şase luni dacă cel care o pune este episcop: asta înseamnă că...Inchiziţia se grăbeşte. În sfârşit, între momentul pronunţării sentinţei şi execuţia propriu-zisă se obişnuia să se lase condamnatului timp suficient de reflecţie: unii retractau, se converteau în inima lor şi erau iertaţi. Să nu uităm că scopul principal al pedepsei este, la urma urmei, îndreptarea celui care a greşit lui Dumnezeu.

Tocmai de asta nu trebuie omorat pentru a-i lasa suficiente zile de trait ca sa se indrepte. Probabil ca Papei ii ia doi ani sa raspunda la o intrebare, dar unui "eretic" poate ii ia o viata intreaga sa inteleaga. Dumnezeu are putere sa ia viata ereticului, deci daca il tine in continuare in viata inseamna ca inca nu exclude in mod definitiv posibilitatea ca el sa se indrepte. Ca atare, criminalii vor da socoteala in fata Lui pentru ca i-au taiat sansele de indreptare omului respectiv prin ducerea la moarte.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Adriana3

Tocmai de asta nu trebuie omorat pentru a-i lasa suficiente zile de trait ca sa se indrepte. Probabil ca Papei ii ia doi ani sa raspunda la o intrebare, dar unui "eretic" poate ii ia o viata intreaga sa inteleaga. Dumnezeu are putere sa ia viata ereticului, deci daca il tine in continuare in viata inseamna ca inca nu exclude in mod definitiv posibilitatea ca el sa se indrepte. Ca atare, criminalii vor da socoteala in fata Lui pentru ca i-au taiat sansele de indreptare omului respectiv prin ducerea la moarte.

Dar exact acelaşi raţionament se poate face nu numai cu privire la eretic, ci şi la criminalul în serie. Prin urmare, dv aveţi ceva împotriva condamnării la moarte în general, nu împotriva incriminării ereziei.

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar exact acelaşi raţionament se poate face nu numai cu privire la eretic, ci şi la criminalul în serie. Prin urmare, dv aveţi ceva împotriva condamnării la moarte în general, nu împotriva incriminării ereziei.

Bine-nteles, acelasi lucru se poate face si cu criminalul in serie, si condamnarea la moarte nu este crestina, indiferent de motivatie. Daca crestinii ar fi cu adevarat sfinti asa cum ne cere Domnul, prin rugaciunile lor, criminalul in serie ar avea sansa de schimbare. Iar daca sansa de indreptare nu ar mai exista deloc, abia in acel moment l-ar lua Dumnezeu de pe pamant. Dumnezeu, nu oamenii, pentru ca Dumnezeu este singurul care stie rostul fiecarui om in parte.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În postarea dv cu numărul 17 de pe acest topic vorbiţi de "sute de persoane într-o singură zi". Iată că deja sutele de condamnaţi au coborât la 183.

Dar, aşa cum aţi observat, această condamnare s-a lăsat cu anchetă papală, în urma căreia zelosul inchizitor a fost eliberat din funcţie. Nu că hotărârea sa nu ar fi fost justă şi cei condamnaţi de el nu ar fi fost cu adevărat eretici. Dar Biserica e neobişnuită cu procese care durează o săptămână.

Da, am citit mai demult si imi aminteam de peste 200.
Din ce mi-am dat seama a fost condamnat (parca am citit si ca a facut inchisoare) pentru numarul mare de victime, probabil si pentru procesul sumar.