Ce se-ntampla cu cei care parasesc manastirea?

Noesis, tu uiti ca am folosit aceasta forma de gluma pentru a transmite un mesaj serios, intr-o modalitate mai putin dureroasa.

Eu am apreciat sinceritatea Ancai.
azi sinceritatea se intalneste rar, pentru ca ne e mult mai comod sa nu ne pese de celalalt.si dumneai i-ar fi fost mult mai comod sa nu zica nimic.
prefer sinceritatea si onestitatea, decat o politete deghizata.

[fadmin]

Ne-am departat foarte mult de la tema topicului. Am rugamintea sa postam la acest topic numai daca are legatura cu "parasirea manastirii".

[andreicozia]

În prealabil postat de Anca-Miha

Dar mie imi place accentul moldovenesc, si in scris se poate folosi redarea fonemica, ca licenta poetica!!!

Anca, nu o mai intoarce, ca daca era o simpla gluma, nu te chinuiai sa scrii ditamai paragraful cu rasuflarea intretaiata, imbujorata toata...toata lumea a sesizat acest lucru uricios...mai accepta citeodata ca ai gresit, chiar si fara sa-ti ceri iertare daca nu poti...o iei ca atare, dar nu continui circul...

[andreicozia]

În prealabil postat de Anca-Miha

Frumoase cuvinte, Jenica; stii cat te pretuiesc si de aceea iti voi raspunde:
Pentru ca nu mai suport sa o vad ca vorbeste atat de urat despre manastiri si ordinea de acolo. Simt ca denigrand manastirile da si in Duhovnicii la care alergam cand ne e greu; si pe ei ii ponegreste, caci multi dintre acestia sunt Arhimadriti, deci cei, care raspund de cele ale manastirii; de ei depinde tunderea in monahism a "tinerilor de varsta intre 13-18 si horotonia acestora la 18 ani" (citat ory).

Asa este, sa nu judecam, dar nu putem fi de acord cu atata tevatura in legatura cu manastirile, despre care ory in mod repetat ne-a vorbit in termeni peiorativi.

Daca tu, sora draga, nu ai nimic impotriva cuvintelor lui ory, nu esti singura, caci i s-au asociat si altii de e forum, unii, de care ma mir foarte, dar eu nu voi asista pasiva de acum inainte la cuvinte jignitoare la adresa celor, care conduc manastirile si care iau hotarari in privinta tunderii in monahism si a hirotonisirii.

Unghiul, prin care a cunoscut ory manastirea e unu inadmis, a povestit ea insasi si de e nevoie voi scoate la suprafata pasajele respective. Am ajuns sa ne batem joc si de cele sfinte? Si mai primeste si aplauze?!?

Eu nu cu ory ca persoana am ceva, ci cu vorbele ei negandite, pe care le asterne la intamplare; iar la interventiile numeroase din alta parte, vine cu afirmatia ca nimeni nu e asa profund ca ea. Halal profunzime!
Cine vrea sa se asocieze afirmatiilor lui ory, nu are decat! Eu, nu, caci mi-ar fi rusine sa dau apoi cu ochii de oamenii sfinti ai manastirilor noastre, duhovnicii nostri.

Scuze admin, ..acum ne intoarcem la topic!

Eu sunt doar partial de acord cu ce spui.
Pericolul cel mare pentru credinta insa consta in a folosi politica strutului in cazul neregulilor din minastire.
..si iti explic de ce:
Statistic vorbind, si este cel mai bine asa, adica cu trezvie, s-a observat ca in momentul in care crediciosii cunosc slabiciunile unui ierarh, calugar, staret si aceste slabiciuni omenesti sunt puse in fata tuturor si nu maturate sub covor, oamenii nu se mai dezic de credinta ortodoxa, fugind mancind pamintul, fara sa se uita in urma... ci asa, schiopatind... cu durere in suflet continua sa se lupte pentru credinta lor frecventind in continuare minastirea sau biserica.
Am vazut cu ochii mei o serie de tineri de-a lungul anilor , carora, la fel ca tine mamele le-au vorbit de perfectiune intruchipata a preotului ...si ...in momentul in care acesta a gresit cu ceva, acesti tineri necopti inca la minte, efectiv s-au dezis , si nu pentru o zi , doua, ci NU AU MAI PUS PICIORUL IN BISERICA, JURINDU_SI CA EI NU MAI VOR SA AIBE DE A FACE CU ASA CEVA
(eu aici nu tip, insa nu am posibilitatea sa ingros literele)
De aceea este important sa comunicam, sa ne intarim, cunoscind toate problemele din comunitatea ortodoxa, bune, rele,...asa cum a fost cazul recent al staretului de la M. Bucium...asta este

Andrei, tu ridici un alt aspect aici si sunt de acord, dar totul bazat pe adevar, nu pe fantezie.

Ai ceva impotriva unui calugar, spune-i numele, locul unde se afla, ce a facut; dar nu ataca 80% din calugari, caci cu siguranta aduci atingere si calugarului caruia ma spovedesc eu si care raspunde de mantuirea mea.

Tot ce e facut la gramada nu e valabil, caci cei, care nu sunt vinovati de cele incriminate, te fac martor mincinos, si nu e cazul sa ne punem de buna voie in asemenea postura, pe tine care spui, si pe noi cei care citim si acceptam tacit. Intelegi?

[andreicozia]

Asa este, si stim cu totii acest lucru:

GENERALIZAREA SI ABSOLUTIZAREA EVENIMENTELOR, A DATELOR, A FENOMENELOR NU DUCE LA CUNOASTEREA ADEVARULUI, ...ci ne afunda tot mai mult in minciuna si in manipulare de masa

Impacare , fara suparare!
Cel care iarta este cel mai mare!
O ispita e o ispita
Si trebuie tratata ca atare.

Pace in suflete, Anca si Ory!

Daca radem de pacatele altora, avem multe sanse sa cadem si noi in ispite de un fel sau de altul. Asta li se intampla si celor din manastire. De aceea, unii ajung sa paraseasca manastirea, iar altii cad in pacate mari. Regula pentru a-ti pazi linistea si sufletul este sa nu judeci pacatele altuia mai ales in manastire, dar nu numai. Lupta cu ispitele nu e prea comoda. Dar Insusi Iisus ne invata: ,,Ori de cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui!" Cu cat iti doresti sa fii mai aproape de Dumnezeu, cu atat poti avea ispite mai mari.

Sigur ca noi aici mai judecam, dar corect duhovniceste nu prea este. Este foarte adevarat ca anumite experiente triste pot lasa urme. Este de asemenea adevarat ca tanjim dupa un spatiu sacru si ne doare fiecare veste trista care se refera la o manastire ori la un preot. Cel care acum a cazut intr-o ispita si se vede incoltit din toate partile poate avea o pocainta rodnica sfintitoare. Iar eu care l-am considerat pacatos ma bucur ca n-am cazut in acel pacat si nici prin cap nu-mi trece sa ma gandesc cu parere de rau la pacatele mele. Dumnezeu sa ne dea intelepciune sa ne gandim la pacatele noastre, iar atunci cand cadem intre talharii patimilor sa-i ajute Dumnezeu sa se ridicam.

Corectez cuvintele ultimei fraze: sa ne ajute Dumnezeu sa ne ridicam.

[ory]

Anca,stau si ma intreb,cine poate trai mai cu precadere in fantezie,cel care citeste la infinit si are impresia ca prin aceasta lectura stie exact ce se intampla in situatia citita,sau cel care traieste si in acelasi timp citeste despre aceasta situatie??? Tu,pur si simplu vrei sa ma fortezi sa spun prea multe,chiar daca pentru tine niciodata nu vor fi prea multe pentru a ma judeca,si intotdeauna vor fi prea putine pentru a intelege cu adevarat.
Eu cred ca,mai degraba traiesti tu in fantezie,fantasme,fantasmagonii...sau cum le-ai mai numit,cu rautate,bine-nteles.
Uite,am un carnetel de prin adolescenta,am trecut pe el multe adrese de manastirri alaturi de intreaga obste scrisa,la cateva dintre ele.In cateva dintre acestea,am constatat cu stupoare ca au plecat foarte multe,practic s-au injumatatit,si aici vorbesc de manastiri nu prea mari,insa destul de impunatoare.Nu are rost sa-ti spun tie mai multe,tu vei ramane oricum o "visatoare",plina de cunostinte,de smerenie,sau mai stiu eu ce consideri,fiindca eu nu am ce lua in consideratie de la o persoana,daca as putea-o numi persoana,care nu are identitate,nu are o infatisare,o viata din care sa se deduca propriile considerente,tu esti toata o literatura,si-atat,iar o literatura nu o poti iubi sau ura,ci doar o poti aprecia,o poti contesta sau ignora.Asa deci,sa nu ai impresia ca te urasc,dar exprimarea ta din moldoveneste spune multe,sincer,abia am descifrat-o,chiar daca sunt moldoveanca,nu ma pricep asa ca tine....nu am nici o tangenta cu mediul rural,chiar daca,poate ca ar fi fost bine,dupa cum spune Iorga;"Vesnicia s-a nascut la sat!"
Nu am vrut decat sa atentionez asupra realitatii,nu am judecat-o,nu am detestat-o sau denigrat-o precum spui,ci doar am expus-o exact asa cum se infatiseaza(nu dintr-un exemplu sau doua...nici pe departe),si chiar am alaturat aproape de fiecare data si opinia mea de intelegere fata de aceste situatii care,nu sunt decat omenesti.Voi,astia care credeti ca l-ati apucat pe Dumnezeu de picior,mai degraba voi denigrati si judecati atat de aspru greselile omenesti,mai ales cele ale monahicismului.in sufletul vostru nu exista intelegere,tocmai datorita smintelii si-a uriciunii proprii nici nu vreti sa credeti ca aceste erori pot fi reale,la voi nu exista concesie ci doar verdict,si-nca unul aspru.Asa ca Anca,nu-mi mai pune in gura cuvinte nespuse,eu nu judec aspru aceasta tagma,ci mai degraba tu o faci,auzind de la mine erorile care pot exista si exista,eu o inteleg prea bine,fiindca incerc sa inteleg oamenii ca si oameni,tu insa,vrei sa-i faci sfinti,vrei sa-i faci ingeri,de aceia ai atata patos in a-i judeca.
Daca ai fi vazut tu la viata ta ce am vazut eu,ce am simtit eu,ce am auzit eu in aceasta mare familie a Bisericii,cred ca l-ai fi rastignit pe Dumnezeu a doua oara,fiindca sa nu uitam,Mantuitorul a fost rastignit de farisei si de habotnici...
Nu trebuie sa ne smintim,dar nici sa traim ancorati doar in povesti,ci bine ar fi sa invatam din aceste erori,sa ne sesizam,sa facem ca sa fie mai bine,mai conform cu ceea ce ne cere cu adevarat Mantuitorul,si nu cere muuuult,noi dorim sa oferim atat de mult incat pierdem sensul real al propriului sacrificiu,intotdeauna am fost de parere ca numai oamenii necredinciosi se smintesc
De ce ne trebuie atat de mult sa intelegem ca,ceea ce conteaza cel mai mult pe pamant,Inaintea Domnului,este tocmai relatia pe care o avem cu semenii,daca am intelege aceasta,toate "povestile" ar pieri,nu ar mai fi nevoie de atata controversa,de atata "credinta individuala".Dumnezeu a spus;"sa ne ierti pacatele noastre,precum si noi iertam gresitilor nostri",a spus"sa-i dai celui de langa tine sa manance,astfel imi dai mie","sa va iubiti unii pe altii"...Dumnezeu a vorbit cu cei simpli,cu cei pacatosi,a muncit in zi de sabat,a primit si pe roman,muuuuulte a mai facut pentru cel de langa El,ca sa ne dea pilda noua.Dar noi nu,si nu,noi vrem sa fim sfinti pe pamant,sa ne omoram unii pe altii,care sa ajunga primul mai sfant,sa ne uscam stomacurile de post,urand-ul pe celalat simultan,vrem sa facem metanii de ne ies ochii,doar doar ne vom duce in rai noi,ca doar ce ne pasa noua de celalalt!!!!
Am trait in sanul credintei,cat mai diverse,cat mai habotnice,cat mai colorate si cat mai negre,cat mai pacatoase,cat mai luminoasa.....imi este de-ajuns ca sa inteleg ca "teoriile"nu mantuiesc pe nimeni.