cum ne educam copiii ?

[dobrin7m]

Draga Melissa nu fii atat de dura.
Cu siguranta ca constientizeaza ca nu e buna atitudinea ce o avea. Dovada ca a cerut sfaturi pe forum si dovada este ca a vazut ca atitudinea ei nu da roade. Hai sa ii dam sfaturi si sa nu o criticam. Eu sunt sigura ca isi iubeste enorm copilasul si la fel cel care urmeaza sa vina.
Iar , lipsa de rabdare, pe care o are acum este si din cauza faptului ca bebelul 2 este pe drum. Sunt sigura ca va creste copiii minunati si ca este o mama grijulie.
Pe vremea cand am crescut eu copiii nu aveam forumuri ca sa intreb iar mama sau bunica nu aveau metode didactice sa imi spuna cum sa fac, nefiind de meserie. Faptul ca scris aici inseamna ca o intereseaza, si mai mult o intereseaza un sfat de la o persoana credincioasa.
Mirela, sa iti traiasca fetita , sa ai parte de o nastere usoara si sa va bucurati sanatosi de un bebel sanatos.

În prealabil postat de dobrin7m

Hai sa ii dam sfaturi si sa nu o criticam.

Nu am criticat-o pe ea.Ci METODELE EI.Nu contest ca isi iubeste mult fetitza.Daca credeam ca n-o iubeste,NU MA OBOSEAM sa ii raspund.

În prealabil postat de dobrin7m

Mirela, sa iti traiasca fetita , sa ai parte de o nastere usoara si sa va bucurati sanatosi de un bebel sanatos.

La fel iti doresc si eu!

În prealabil postat de Mirela0110

eu caut solutii

Sunt sigura ca acum vei putea aplica ce vei gasi aici...

http://www.desprecopii.com/info.asp?id=1422

[Mirela0110]

Va multumesc frumos.

[anna21]

În prealabil postat de Mirela0110

de ex daca nu face un lucru pe care o pun sa il faca ( de ex, sa manance, sa doarma, sa se spele pe dinti, sau sa stranga ceva de pe jos) sau din contra face ceva ce ii zic sa nu faca (sa bata cu lingura in masa, sa rupa nu stiu ce revista, sa arunce pe jos hainele, sa se ude cu apa pe maini, sa umble la calculator), asta dupa ce o rog frumos sa faca sau sa nu faca si se incapataneaza sa nu ma asculte, (si cand se incapataneaza sa nu ma asculte, cateodata, cu cat ii zic ceva cu atat face contrar, sau incepe sa planga ) incerc sa o mai distrag , sa ii arat ceva pe afara sau prin casa, ca sa uite .... daca vad ca nu merge cu uitatul, o mai amenint ca vine "nenea rau" si ii papa mancarea, sau nasul, sau ii ia ursuletul preferat .. si atunci ma mai asculta putin...
dar eu stiu daca e bine asa????
si in cel mai rau caz, cand vad ca nu merge nici cu vorba buna, nici cu uitatul, nici cu amenintatul, ma enervez si ori tip la ea, (eu ma si enervez cam foaaaaaarteeeee usor) ori ii mai trag cate o palmuta asa la fundulet care cateodata o baga in seama cateodata nu :P. si cateodata nu merge nici una si o iau de la capat ...

"Nu vrea sa manance, nu vrea sa doarma.."
Problemele acestea le am si eu.. Cel mare a inceput sa nu mai faca mofturi la mancare pe la vreo 5 ani. Pana atunci l-am "alergat" cu mancarea.. adica faceam chiftele in forma de flori si inimi, legumele in forme de animale, inventam povesti cu morcovi si brocoli etc.. foarte obositor, asa este.
Cu al doilea, sotul a spus sa-l lasam sa faca ce vrea.. nu vrea sa manace, o sa manance cand ii e foame. Eu nu sunt de acord ca mi se pare ca e f slabut, dar vom vedea. Asta aplicam acum.

Daca rupe, se joaca cu apa etc.. asta lasam copiii sa faca. Cat timp nu este pericol pt ei, au voie sa rupa (chiar strangem reviste pe care ei le rup/decupeaza si le lipesc apoi in colaje - e o activitate buna), sa mazgaleasca, sa se joace la chiuveta cu apa, sa bata cu linguri in oale, sa se joace cu cartofii din camara, sa picteze pe jos in bucatarie.. orice lucru care nu e un pericol pt ei.. e permis.
Chiar ieri cel mc mi-a facut porcarie totala in baie jucandu-se cu apa la chiuveta, dar asta este.. il schimb, sterg pe jos.. ceva trebuie sa faca si el, nu?

(PS. Si da, palme peste fund primesc si ei. Cel mare: pentru razvratire clara impotriva parintilor!. Cel mic: pentru situatii in care se pune in pericol - de ex. pt scos/bagat lucruri in priza, pt cautat cutit in sertare.. evident la la 2 ani nu-i pot explica de ce nu e voie la priza.
Cei care sunt impotriva pedepselor trebuie sa stie ca au rostul lor. Oricum, pedeapsa vine cu o discutie despre rostul pedepsei, despre faptul ca orice lucru rau este mai devreme sau mai tarziu pedepsit, ca pedeapsa e educativa, ca trebuie sa acceptam urmarea faptelor noastre, ca pedeapsa exista si la nivel social pentru instituirea autoritatii - adica sa nu creada copilul ca va creste si face ce vrea, nu exista asta etc, etc...)

[Mirela0110]

da, pai cu mancarea si eu ma chinui cateodata, ba cu avionul, ba ca sa ii aratam la tanti si nenea de la tv cum mancam noi, sau sa ii dam intai sa pape ursuletul preferat... cateodata ii zic vrei sa mananci bine, nu, ai sa mananci cand ti-e foame. cu toate ca ma cam ingrijorez ca asa e cam slabuta, are vreo 11 kilisoare la 2 ani si 3 luni. si eu si tatal ei suntem slabi si firavi, deci nu prea avea cum sa iasa un copil prea mancacios si voinic, dar na, as vrea parca sa aiba putin mai mult.

de distrus cartile sau ziarele , chiar daca nu e pericol pt ea , nu prea o las , ca mi-e frica sa devina asa mai stricatoare, adica eu as vrea sa invete sa pastreze lucrurile cat se poate, ca na, tot mai prinde ceva pe mana si rupe si nu am ce sa ii fac chiar de fiecare data... oricum in general ii zic ca nu e bine, nu-i frumos, cu cartea trebuie sa facem "mai mai" .

de Doamne Doamne stie, stie pe Mama lui Doamne Doamne, stie ca este sus in cer, icoanele le pupa si acasa si la biserica, crucea o pupa, stie ca Doamne Doamne ne iubeste si noi Il iubim pe El. ce nu ia deloc deloc este Impartasania. pana la vreun an am dus-o la biserica la impartasit, si lua, dar apoi a venit o perioada mai friguroasa in care nu am mai dus-o si gata s-a terminat cu Impartasania. adica mai mult ii e frica de preot, cand il vede asa mare si in negru si cu barba si mustata, asa cum ii e frica si de doctori, nu plange, dar intoarce capul si se ascunde. si chiar nu am ce face. ca daca insist de abia atunci incepe sa planga si poate prinde si mai tare frica .... asa ca mai bine o las singura sa se acomodeze si sa ia singura Impartasania.

asa este un copil foarte bun, este foarte dragastoasa, pupa copiii, ii ia de mana, nu ii bate, cum fac altii, mai degraba primeste ea cate o palmuta de la alti copii.

la tv nu o prea las, si nici nu are ea prea multa rabdare... cel mai mult o pun sa se uite la un post de desene animate "bebe tv", cu desene foarte frumoase, fara violenta sau cuvinte urate de unde poate sa invete prostii.

[Mirela0110]

ca pedeapsa am incercat odata, ca sa nu ii mai dau la fundulet, cand nu asculta si era incapatanata, i-am zis gata stai in camera ta pana cand ai sa asculti, si dupa ce am dus-o in camera ei si am apropiat usa si s-a vazut singura asa de tare s-a speriat saracuta ca a inceput sa planga si am luat-o imediat si am zis ca gata nu mai face mama niciodata asta. da chiar nu stiu de ce s-a speriat asa ca doar asa mai sta singura in camera, se joaca cu cuburi sau cu vreo papusica in legea ei, sau de ex la nani o pun in patut si o las singurica pana adorme.

acu in ult perioada chiar nu i-am dat mai deloc la fundulet ca am vazut ca oricum nu baga in seama, probabil din cauza ca avea si pampers, asta cand o prindeam cu pampers, ca doar ea de vreo 6 luni ( din iulie anu trecut) nu ii mai pun pampers, decat la nani. a mai avut o perioada prin oct, nov cand tot timpul cerea la olita, din 10 in 10 minute, nu a fost racita, da mi-a zis drita ca e asa e o placere pt copii cand descopera olita si atunci ii mai puneam pampers, chiar daca tot la olita facea, dar mi-era frica sa nu se scape pe ea.

s-a dezvatat fff usor de pampers, in iulie cand erau caldurile alea mari am lasat-o goala goala prin casa fara pampers si ii ziceam cand vrei ceva ceri olita. ( eu o mai pusesem si de pe la vreo 8 luni pana la vreun an, dar apoi a fost o perioada mai rece, a fost si racita parca, am stat cu ea prin spital si nu am mai pus-o la olita vreo cateva luni bune pana in iulie) ..... asa vreo cateva zile a facut ea pe covoare :P dar si-a dat ea seama ca nu e asa de bine si a inceput sa faca la olita si asta doar intr-o saptamana. si tot am rarit-o cu pampersul pana am dezvatat-o de tot ziua. acu ii pun la nani, noaptea si la pranz.

[Fani71]

În prealabil postat de Mirela0110

ca pedeapsa am incercat odata, ca sa nu ii mai dau la fundulet, cand nu asculta si era incapatanata, i-am zis gata stai in camera ta pana cand ai sa asculti, si dupa ce am dus-o in camera ei si am apropiat usa si s-a vazut singura asa de tare s-a speriat saracuta ca a inceput sa planga si am luat-o imediat si am zis ca gata nu mai face mama niciodata asta. da chiar nu stiu de ce s-a speriat asa ca doar asa mai sta singura in camera, se joaca cu cuburi sau cu vreo papusica in legea ei, sau de ex la nani o pun in patut si o las singurica pana adorme.

NU cred ca este bine sa iti schimbi parerea daca plange. Asa invata ca prion urlete se obtine orice.

Las-o si tu doar un mminut in camera ei, este de ajuns.

Mult succes de la o co-mama!

[Fani71]

În prealabil postat de Mirela0110

buna seara. as avea niste intrebari despre cum ne educam copiii.
am o fetita de 2 ani si 3 luni si pot spune ca este un copil foarte bun, extraordinar de bun. e calda, iubitoare, dragastoasa, e o scumpete de fetita. dar na ca orice copil mai face mofturi. si nu stiu cum sa reactionez de fiecare data la mofturile ei si nu stiu daca metodele mele sunt bune.

de ex daca nu face un lucru pe care o pun sa il faca ( de ex, sa manance, sa doarma, sa se spele pe dinti, sau sa stranga ceva de pe jos) sau din contra face ceva ce ii zic sa nu faca (sa bata cu lingura in masa, sa rupa nu stiu ce revista, sa arunce pe jos hainele, sa se ude cu apa pe maini, sa umble la calculator), asta dupa ce o rog frumos sa faca sau sa nu faca si se incapataneaza sa nu ma asculte, (si cand se incapataneaza sa nu ma asculte, cateodata, cu cat ii zic ceva cu atat face contrar, sau incepe sa planga ) incerc sa o mai distrag , sa ii arat ceva pe afara sau prin casa, ca sa uite .... daca vad ca nu merge cu uitatul, o mai amenint ca vine "nenea rau" si ii papa mancarea, sau nasul, sau ii ia ursuletul preferat .. si atunci ma mai asculta putin...
dar eu stiu daca e bine asa????
si in cel mai rau caz, cand vad ca nu merge nici cu vorba buna, nici cu uitatul, nici cu amenintatul, ma enervez si ori tip la ea, (eu ma si enervez cam foaaaaaarteeeee usor) ori ii mai trag cate o palmuta asa la fundulet care cateodata o baga in seama cateodata nu :P. si cateodata nu merge nici una si o iau de la capat ...

deci cam astea sunt metodele mele, dar nu stiu daca sunt chiar asa bune in ce priveste educatia unui copil. stiu ca trebuie foarte multa rabdare, si eu intr-adevar ma enervez cam usor, dar cred ca orice om se mai enerveaza. si cu toate ca e greu, trebuie prin aprilie sa vina si bebe nr 2 pe care mi l-am dorit enorm si daca da Domnul sa fie bine cu el, sa fie sanatos, si daca nu ajung la Socola bineinteles :P, il vreau si pe al treilea. iubesc enorm copiii, eu nu am avut niciodata familie si de asta imi doresc, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa imi fac o familie cat mai numeroasa (in limita posibilitatilor). si in afara faptului ca trebuie multa rabdare, stiu ca teoretic o mama nu trebuie sa fie nici prea ingaduitoare nici prea severa, trebuie sa existe un echilibru, dar practic e mai greu.

de asemenea stiu ca nu trebuie spus la copil apelative de genu esti rau, esti obraznic, pentru ca ii intra in cap ideea asta si apoi cand este sa faca ceva care stie ca nu are voie, el gandeste ei oricum mami si tati stiu ca sunt rau si obraznic de ce sa nu fac? plus ca poate incepe sa se subestimeze... dar atunci in afara ca ii spun frumos, aia nu e bun, aia nu e frumos, si nu baga deloc in seama, cum ii zic? esti bun dar faci lucruri rele?

de aceia as vrea sa invat mai multe despre educatia copiilor incepand cu o varsta frageda, 1,2 anisori, varsta la care il iau pe NU in brate, a incapatanarii, a distrugerii, a neascultarii, a incercarii nervii parintilor.

Si eu am un baietel de 2 ani jumatate.
Sa stii ca este varsta lui 'nu', sau 'prima adolescenta', in care copiii incep sa descopere ca sunt prsoane si au vointa proprie, de aceea o incearca, si nu asculta, fac invers decat le ceri, se opun la orice, sunt inconsecventi (ni se pare noua) etc. Este foarte important pentru dezvoltarea lor sa treaca prin aceasta faza.

Eu cred ca nu este bine sa ii educam cu minciuni. A ii spune copilului ca vine 'nenea rau' sau bau bau este o minciuna, orice ai zice. Sti ca se obisnuieste, dar cred ca este gresit.
Copilul trebuie respectat, deci trebuie sa ii spunem adevarul.

Din cate stiu eu, la aceasta varsta trebuie sa le dam reguli clare, dar nu inutile. Sa evitam situatiile de conflict, dar daca ele apar, sa ramanem consecventi (sa nu cedam).
Dar mai bine citesti in cartile (numeroase) scrise despre varsta asta.

Ce fac eu cand nu asculta: il cert, ii spun ca ma supara; il intreb daca stie ca nu are voie aia sau ailalta; ii iau jucaria sau obiectul respectiv (daca cu o jucarie face prostii); daca se opune de ex. sa il imbrac sau sa il schimb, dupa ce il chem de cateva ori il iau pur si simplu si il schimb etc chiar daca plange sau urla (se potoleste imediat); il trimit la colt; pedeapsa maxima: il pun in patut cateva minute si ii cer din nou sa faca ce il rugasem.
S-a intamplat si sa ii iau o jucarie daca face prostii cu alta.
Si cu distratul atentiei merge cateodata cand e vorba de ex. de mers la culcare, care se face dupa un anumit ritual; daca nu vrea sa incheie o etapa din ritual, ii zic de urmatoarea si uita ca nu vroia sa o incheie pe cea dinainte.

In general una din aceste metode functioneaza.

Conteaza foarte mult un fel de fermitate blanda (nici eu nu reusesc intotdeauna..): sa stii ce vrei, si sa simta copilul asta. Nu sa te simta enervata si exasperata.

Stiu ca este greu cand estio si insarcinata. Si mie imi era mai greu cand eram insarcinata decat acum cand avem doi (al doilea are 7 luni), aveam mai putina forta si rabdare si ma exaspera cand nu asculta.

Al nostru cred ca incepe sa iasa din faza asta, pt ca face mari progrese in vorbire si te poti intelege mai usor cu el.