Dogme babesti

[Dumitru73]

În prealabil postat de camy_d

Am citit și mă enervează, una scrie acolo, alta mi-a spus la spovedanie, trebuie făcută niște ordine în biserică.

dupa ce te-ai impartasit, in ziua respectiva, nu se mai saruta nimic. nici macar icoana sau mana preotului.
este un lucru elementar.

În prealabil postat de camy_d

Sigur de asta nu te-a lăsat? Mulți mari duhovnici se feresc uneori, din smerenie, să le săruți mâna.

Sigur! A mentionat ca dupa Sf. Impartasanie nu se saruta nimic! Dar de ce te indoiesti? E prima data ca auzi acest lucru, sau nu vrei sa crezi?

[Marius22]

În prealabil postat de camy_d

Unele babe au răspândit anumite canoane greșite în biserică, iar mulți nu ne dăm seama de aceasta. De aceea am deschis acest topic, să postăm astfel de exemple.

O invatatura de acest fel, care mi-a fost dat sa o aud, are legatura cu intrarea in viata monahala. Se spune ca pentru un om care imbraca haina monahala, Dumnezeu se milostiveste si mantuieste intreaga familie a acestuia sau chiar pana la cateva neamuri (generatii).

Ar fi minunat sa fie asa, insa noi nu cunoastem nici dreptatea si nici milostivirea dumnezeiasca. Nu cunoastem acest aspect nici in cazul celor care au atins sfintenia, daca, pentru rugaciunile lor, Dumnezeu le mantuieste rudele dupa trup.

[AdrianAamz]

Dupa cate stiu eu din invatatura de credinta, Dumnezeu nu mantuieste pe cineva pentru meritele vreunui membru al familiei sau al vreunui prieten, indiferent daca acela e calugar sau chiar episcop.
E sigur ca Dumnezeu aude toate rugaciunile noastre, dar nu se mantuieste X sau Y doar daca ne rugam noi pentru el, ci trebuie sa faca si el un efort.

Se admite in ortodoxie invatatura conform careia unele suflete aflatre la osanda pentru pacate neispasite complet vor fi scoase din iad la Judecata de apoi, dar e vorba de acele suflete pe care sfarsitul lumesc le-a gasit intr-o stare de trezire duhovniceasca, intr-o stare de inceput al pocaintei, dar care nu au mai avut vreme sa ajunga sa fie complet dezlegate de pacatele lor in aceasta viata.
E vorba de cei care au primit un canon de indreptare sufleteasca, dar nu au mai apucat sa-l faca. Dumnezeu mantuieste pe unii pentru rugaciunile altora, dar totusi conditionat, adica cei pentru care Biserica se roaga trebuie sa fi facut si ei un efort cat de mic pentru a se fi impacat cu Dumnezeu in timpul vietii pamantesti.

Daca un om rau este omorat de un altul, moartea lui tragica nu va avea nici o greutate la judecata lui Hristos daca el moare total despartit de Hristos, in nepasare si in refuzul de a crede si de a se indrepta.

[georgeval]

În prealabil postat de AdrianAamz

Dupa cate stiu eu din invatatura de credinta, Dumnezeu nu mantuieste pe cineva pentru meritele vreunui membru al familiei sau al vreunui prieten, indiferent daca acela e calugar sau chiar episcop.
E sigur ca Dumnezeu aude toate rugaciunile noastre, dar nu se mantuieste X sau Y doar daca ne rugam noi pentru el, ci trebuie sa faca si el un efort.

Se admite in ortodoxie invatatura conform careia unele suflete aflatre la osanda pentru pacate neispasite complet vor fi scoase din iad la Judecata de apoi, dar e vorba de acele suflete pe care sfarsitul lumesc le-a gasit intr-o stare de trezire duhovniceasca, intr-o stare de inceput al pocaintei, dar care nu au mai avut vreme sa ajunga sa fie complet dezlegate de pacatele lor in aceasta viata.
E vorba de cei care au primit un canon de indreptare sufleteasca, dar nu au mai apucat sa-l faca. Dumnezeu mantuieste pe unii pentru rugaciunile altora, dar totusi conditionat, adica cei pentru care Biserica se roaga trebuie sa fi facut si ei un efort cat de mic pentru a se fi impacat cu Dumnezeu in timpul vietii pamantesti.

Daca un om rau este omorat de un altul, moartea lui tragica nu va avea nici o greutate la judecata lui Hristos daca el moare total despartit de Hristos, in nepasare si in refuzul de a crede si de a se indrepta.

Mantuirea presupune conlucrarea noastra cu harul dumnezeiesc. Asa cum bine ai subliniat, mantuirea nu se realizeaza printr-un imprumut de fapte bune, ca dovada in pilda celor zece fecioare, cele cinci fecioare intelepte nu au dat din untdelemnul lor. Sfantul Ioan Gura de Aur ne spune clar- Dumnezeu vrea ca sa ne mantuim dar daca noi nu vrem mantuirea nu se infaptuieste.

[glykys]

În prealabil postat de georgeval

Mantuirea presupune conlucrarea noastra cu harul dumnezeiesc. Asa cum bine ai subliniat, mantuirea nu se realizeaza printr-un imprumut de fapte bune, ca dovada in pilda celor zece fecioare, cele cinci fecioare intelepte nu au dat din untdelemnul lor. Sfantul Ioan Gura de Aur ne spune clar- Dumnezeu vrea ca sa ne mantuim dar daca noi nu vrem mantuirea nu se infaptuieste.

Stiti, fara indoiala, povestioara aceea de la parintele Cleopa cu calugarul care avea o suferinta foarte grea si se intreba, cu dreptate, de ce patimeste asa cumplit, cand se stia nevinovat, si vine ingerul si ii spune ca pentru osteneala lui se vor scoate din iad sufletele rudelor lui, iar apoi ii spune sa aleaga inca un an de suferinta pe pamant sau 3 ore in iad - http://www.crestinortodox.ro/credint...iad-69805.html.

Acuma, fireste, ca nu se face nimeni calugar avand intentia de a-si scoate rudele din iad si nu trebuie sa ne punem nadejdea ca daca avem in familie un calugar, gata, ne mantuim. Nu, nu zic asta, desi stiti ca in tot Evul Mediu, cel putin occidental, exista aceasta credinta, iar oamenii din toate categoriile sociale isi dadeau un copil la manastire - numit oblat - pentru a li se ierta pacatele intregului neam.

Cine moare in post (in cele 4 de peste an), merge direct in Rai.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de camy_d

Unele babe au răspândit anumite canoane greșite în biserică, iar mulți nu ne dăm seama de aceasta. De aceea am deschis acest topic, să postăm astfel de exemple.

Încep eu cu ideea greșită că n-avem voie să pupăm nimic după ce ne împărtășim, nici măcar icoane, parcă ele ar spurca Sf. Împărtășanie. Trebuie să evităm să scuipăm, însă putem pupa orice și pe oricine. Treaba asta poate duce și la mândrie, când te întâlnești cu cineva, trâmbițezi că nu-l pupi pentru că te-ai împărtășit. Și apoi tot lași mai multă salivă pe linguri și pahare.

Iti fac o recomandare : nu te baga unde nu cunosti !
Spre nesansa ta , ai inceput cu cel mai dificil ,,babism" care defapt nu este babism ci este lucru canonic si derivat din dogmatica .
Nu pleca asa pe o ureche deoarece vei ajunge sa iti combati proprii parinti , socotindu-i BABATII.
Cel mai potrivit lucru este sa te informezi f. mult si f. bine mai inainte de a te apuca sa combati .
Este adevarat ca traditiile locale romanesti , de cele mai multe ori de natura precrestina, ori ortodoxe dar exagerate atit de mult incit ajung de-a dreptul chiar impotriva lui Dumnezeu , fara a prinde chiar de veste , ajung adevarati idoli ai timpurilor prezente, sunt pazite cu strasnicie (mergind pina la alungarea din sat a preotului care cauta sa le inlature) de ,,credinciosii" satelor romanesti, si de multe ori , cica pt. instaurarea linistei dintre credinciosii sateni , tolerate sau chiar aprobate de ierarhi.

Ca sa intelegi de ce nu se mai saruta icoanele din biserica dupa sfinta impartasanie, chiar daca ai baut aghiasma , ai mincat anafora si ai baut vin imediat dupa impartasanie , sau mina preotului sau chiar si altceva orice , este musai sa cunoasti putina dogmatica sau mai direct sa sti care sunt nivelurile (gradele) de respect si iubire acordate puterilor ceresti si lucrurilor pamintesti sfintite .
Cind te vei pune la punct cu asa ceva , vei putea chiar invata si pe preotii care au terminat facultatea cu media sub nota 8,50, desi se vor supara f. tare daca vei indrasni asa ceva !

Cineva a spus ca sunt 14 legi (sau ceva aproximativ) care trebuiesc respectate dupa cuminecare , si probabil ca asa si este , ele vizind mult mai multe aspecte : varsatura, transpiratul intentionat, singerarea , taierea unghiilor si a pielitelor periunghiale, alergatul, somnul intentionat, manevre chirurgicale cu inlaturarea de parti ale corpului cit de mici si singerare, s.a.m.d.

[glykys]

Mie mi se pare un lucru bun ca preotii incep sa combata aceste babisme si sa ii povatuiasca pe oameni sa se instruiască, sa apeleze la cuvantul scris, nu la "intelepciunea populara". Spre exemplu, ieri am auzit la o predica aceea ca unele persoane in varsta nu spela in nicio zi din Saptamana Mare si nici din cea Luminata, iar preotul concluziona, putin amuzat ca, in ritmul acesta, in curand, o sa ii ajunga la urechi ca nu este voie la spalat in tot Postul Mare.