Manstirea cu copii

[Marius22]

În prealabil postat de antoniap

Societatea chiar nu mai poate sa-si intretina copiii? Trebuie sa-i trimita pe capul manastirilor ca sa le tulbure linistea?

Si pe mine ma contrariaza oarecum cazul Manastirii Banceni si al altora cu aceeasi activitate. Este cert faptul ca monahismul ortodox este orientat exclusiv pe rugaciune, pe linistire, si mai putin pe astfel de actiuni sociale. Asta ne arata istoria monahismului rasaritean.

Pe de alta parte, inevitabil monahismul ia chipul lumii, sub anumite aspecte. Vremea parintilor pustiei a cam trecut. Acum avem manastiri cu televizor, internet, parinti care au parte de multa "iconomie" din partea staretilor. Decat un monahism "caldicel", ma gandesc ca mai de folos este, in acest caz, ca monahii sa se implice macar in activitatile sociale.

Chiar vremurile pe care le traim fac sa se contureze un nou tip al monahismului ortodox, axat pe "linistirea" si alinarea semenilor, avand ca temei insasi esenta crestinismului, slujirea concreta a aproapelui.

Ma gandesc totusi ca nu numai mirenii vor trebui sa auda la Judecata, "Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine", ci si monahii. Este o simpla parere.

[Doriana]

În prealabil postat de antoniap

In manastirea cu copii se continua ,,prietenia cu lumea''. Acesti copii sunt cazati si hraniti la manastire, dar urmeaza cursurile unei scoli obisnuite. De acolo se intorc cu influente de tot felul cu consecinte mai mult sau mai putin fericite.

Societatea chiar nu mai poate sa-si intretina copiii? Trebuie sa-i trimita pe capul manastirilor ca sa le tulbure linistea?

Se pare ca nu poate. Daca societatea romaneasca ar fi crestina, cum se lauda ca este, nu ar mai fi nevoie de orfelinate in manastiri.
Dvs faceti parte din societatea romaneasca. V-ati gandit sa deschideti o scoala crestina sau un orfelinat, ca sa nu mai cada copiii pe spatele calugarilor si sa nu mai mearga la scoli seculare? Sau ce anume va ganditi sa faceti practic?

Retragerea

Este o mare rusine a ne mai ingriji de oarecare lucruri ce nu ne pot fi de vreun folos in ceasul nevoii noastre, adica al mortii, dupa ce am parasit toate cele desarte pentru a urma nu unui om ci lui Dumnezeu Care ne cheama in slujba Sa. Aceasta este ceea ce a spus Domnul, a te intoarce la cele de mai inainte si a nu fi gasit potrivit pentru Imparatia cerurilor.

Sa ascultam ce a spus Domnul tanarului care a indeplinit toate poruncile: ''Un lucru-ti lipseste: vinde averile si da-le saracilor'' - si tu insuti sa te faci sarac primind milostenie.
Cei ce voim sa alergam cu sarguinta in campul vietii duhovnicesti, sa observam cu luare aminte ca toti cei ce petrec in lume, desi vii, au fost socotiti morti de catre Domnul, atunci cand a spus oarecaruia: ''Lasa mortii'' adica pe cei din lume, ''sa-si ingroape mortii lor'', adica pe cei ce au murit trupeste.

Cel ce a urat lumea, s-a izbavit de tristete iar cel ce mai pastreaza legatura cu lucrurile vazute, inca nu s-a izbavit de tristete caci cum nu se va intrista lipsit fiind de ceea ce indrageste? Peste tot insa noi avem nevoie de multa infranare de care sa ne ocupam cu intelepciune, mai mult decat de altele.

''Iesiti din mijlocul lor si va departati, iar de necuratia lumii nu va apropiati'' (Isaia 52,11) zice Domnul, caci cine dintre aceia a facut vreodata minuni? Cine a inviat morti? Cine a alungat dusmani? Nimeni. Toate acestea de care lumea nu este in stare sunt recompensele care se dau monahilor. De-ar fi putu savarsi si cei din lume lucruri asemanatoare ce nevoie ar mai fi fost de atata osteneala si de retragere in singuratate?

Cel ce s-a instrainat de lume pentru Domnul nu mai pastreaza nici o relatie cu vreun lucru sau vreo fiinta pentru a nu se arata dus in ratacire de patimi.
Fugi ca si de bici de locurile unde poti sa cazi caci dupa fructele care nu le vezi, nici nu cauti mereu sa te intinzi.

Bine este a-i intrista pe parinti si nu pe Domnul, caci El este Cel ce ne-a zidit si tot El ne-a mantuit; iar aceia care si-au iubit fiii, de multe ori i-au pierdut si i-au dat chinului vesnic.
Instrainat este acela care pretutindeni petrece cu mintea, ca si unul ce nu cunoaste limba printre cei de alta limba.
Sa nu-ti fie mila de lacrimile parintilor si ale prietenilor daca voiesti sa nu plangi tu insuti pururea.

Retragerea sa ne fie in regiunile cele mai lipsite de mangaiere, mai aspre si mai deprimante, altfel vom zbura din lume ducand cu noi si patimile noastre.
Nu putem naste in noi obiceiul cel bun si statornic decat prin osteneala si truda, iar cel indreptat cu multa osteneala poate sa piara intr-o clipa. ''Prieteniile rele strica obiceiurile bune.'' (I Cor. 15,33) Cel ce dupa departarea de lume mai are inca relatii cu cei din lume sau cu cei ce s-au apropiat de el, ori va cadea in cursele lor, ori isi va intina inima cugetand la cele ale lor, sau de va ramane curat, osandindu-i pe cei intinati si va intina si pe sine-si dimpreuna cu ei.

Daca te grabesti spre instrainare si spre singuratate nu cauta tovarasia si sprijinul unor suflete iubitoare de lume pentru ca furul vine pe neasteptate. De aceea multi incercand sa mantuiasca impreuna cu ei pe altii nepasatori si zabavnici si-au pierdut impreuna cu acestia focul sufletului lor, stingandu-se in timp cu totul. Daca ai primit flacara, alearga caci nu stii cand se va stinge si te va lasa in intuneric.
Mustra amanarile care adorm mereu miscarile spre cele bune.
Cel ce se instraineaza sezand intre cei de aceiasi limba ca unul de alta limba nu se socoteste pe sine vrednic sa spuna ceva altora sau sa vorbeasca cu ei. ( ''Intru cunostinta'' poate insemna si ca este constient ca trebuie sa ramana strain deci ca nu trebuie sa caute sa se inteleaga cu ceilalti.)

N-am venit, zice Domnul, sa aduc pace pe pamant si iubirea parintilor fata de fii si a fratilor fata de fratii care se hotarasc sa nu-Mi slujeasca Mie, ci lupta si sabie; adica sa despart pe iubitorii de Dumnezeu de iubitorii de lume, pe iubitorii de cele materiale, pe iubitorii de slava, de cei smeriti la cuget. Caci Domnul se bucura de imperecherea si de dezbinarea ce se naste din iubirea fata de El.

Iubirea de argint este inchinare la idoli, fiica necredintei, scuza mincinoasa pentru boli, prevestirea batranetii, frica de seceta, vestitoarea foametei. Iubitorul de argint rade de evanghelii si le nesocoteste. (Zgarcitul vede in sine numai trupul de aceea cauta sa-i lungeasca viata cat mai mult vadindu-si nebunia in aceasta pornire spre un fel de durata socotita fara de sfarsit aici pe pamant. De aceea patima zgarceniei este legata cu o mare lasitate - abdica de la orice ca sa-si prelungeasca viata trupului. Cel liber de lacomie, dimpotriva, cunoscand ca sufletul este infinit mai valoros decat trupul si ca el este nemuritor, dispune de un mare curaj. El poate renunta la toate ale lumii, pana si la trup; iubitorul de argint departandu-se de iubirea de Dumnezeu, iubeste idolii. Auzind ''vinde averile tale si le da saracilor'', rade de porunca socotind-o imposibila, la fel auzind ''nu va ingrijiti de ziua de maine'', nu crede, ci face impotriva. Pentru el, banii si bunurile materiale sunt cele mai sigure valori. El nu-L nesocoteste numai pe Dumnezeu, ci ii calca si pe semenii lui in picioare.)

Viata iubitorului de argint este ca o camera pentru morti, avandu-le pe toate, gandeste la ceea ce nu are. In general iubirea de argint intretine in viata chinul unei permanente nesigurante din lipsa credintei. Pe de o parte ea da un pret absolut vietii pamantesti, pe de alta traieste o spaima continua. In zgarcenie si lacomie sunt implicate toate patimile. Iubitorul de placeri iubeste argintii ca prin ei sa se desfateze, iubitorul de slava ca prin ei sa fie slavit, necredinciosul ca sa-si asigure confortul viitor si sa elimine greutatile batranetii, bolii si a strainatatii. El crede mai mult in bani decat in Dumnezeu, Ziditorul si Purtatorul de grija al intregii creatii pana la cele mai mici si mai neinsemnate vietati. In fond, iubitorul de argint nu cunoaste ca realitatea suprema este o Persoana care ne iubeste si are puterea sa sustina totul, ci se increde ca in realitati supreme si sigure in obiectele de consum stricacioase si lipsite de capacitatea de a darui mereu viata din iubire.

Cel ce-a biruit aceasta patima si-a taiat grijile; cel legat de ea nu se va ruga niciodata in chip curat.

Calugarul neagonisitor este stapanul lumii; el a incredintat grijile sale lui Dumnezeu si prin credinta toate i se supun lui. (El nu este stapanit de nimic, el refuza toate aratand ca este mai presus de ele. Daca ajunge sa posede ceva, da aratand ca este stapan peste orice ar putea avea; el a descoperit planul nesfarsit mai bogat in viata a persoanelor si al legaturii iubitoare dintre ele si in ultima analiza al Persoanei lui Dumnezeu, care intemeiaza existenta si viata in iubire a tuturor persoanelor.)
Sa nu ne aratam o, calugari mai necredinciosi decat pasarile, caci acestea nu se ingrijesc pentru viitor, nici nu aduna.

Nu vor lipsi valurile din mare, nici mania si intristarea din iubitorul de arginti. Cel ce dispretuieste bunurile materiale s-a izbavit de judecati si de certuri, dar iubitorul de agoniseala se lupta pentru un ac pana la moarte.
Credinta adevarata curma grijile, dar aducerea aminte de moarte pricinuieste lepadarea de trup.

Iubirea de arginti este radacina tuturor relelor caci ea pricinuieste ura, furtisaguri, pizma despartiri, dusmanii, certuri, tineri de minte a raului, nemilostivire si crime.

Precum cei ce dormiteaza sunt usor de pradat asa sunt si cei ce se indeletnicesc cu virtutea in apropiere de lume.

Inceputul linistirii sta in alungarea zgomotelor ca a unora ce tulbura adancul iar sfarsitul ei sta in a nu se teme de zgomote, ci a fi nesimtitor la acestea.
In general Parintii recomanda linistirea impreuna cu altul care pe de o parte ii usureaza trezvia, pe de alta ii da putinta cugetarii neimprastiate. Dar pentru evitarea altor pericole, ei recomanda linistirea in trei.

Linistea marii si arsita soarelui de amiaza pun la incercare rabdarea corabierului; lipsa celor de trebuinta vadeste sarguinta celui ce se linisteste. Cel dintai pluteste molesit pe ape, cel de-al doilea trandavindu-se se amesteca in multime. (Nu trebuie parasita linistea in vremea ispitelor inchipuind motive, zica-se binecuvantate ci trebuie sa sezi inauntru si sa rabzi primind cu barbatie pe toti cei ce vin asupra ta, cu deosebire pe dracul trandaviei, care fiind mai tare ca toti face sufletul cu deosebire cercat. De fugi insa de lupta sau te lasi biruit iti vei face mintea nepriceputa si lasa.)

Nu te teme de zgomotele care te tulbura caci plansul nu stie de frica nici nu se sperie.
Nu astepta vizite nici nu te pregati pentru ele caci starea de liniste este simpla si libera de orice alegere.''

[sophia]

1. AlinB sau cine intreba mai sus - alta este problema cred.
Nu e vorba sa-si faca manastirile pagina de internet. Daca ar face-o altcineva pentru ele, ar fi totusi bine, ca sa mai vada lumea si sa inteleaga unele lucruri, sa cunoasca si aceasta parte a credintei. Cand ma uit la discutiile de aici si la intrebarile fara raspuns, asupra monahismului si manastirii, chiar cred ca este necesar.
Este vorba insa mai ales de a gasi pe internet adresele manastirilor. Asta nu trebuie s-o faca ele, ci crestin priceputi in ale internetului (ca de ex. adminul nostru).
In felul asta se pot gasi informatii utile despre manastiri, biserici, pentru cei care le cauta. Unii vor sa mearga acolo, altii sa trimita donatii, acatiste, etc.
Altii vor sa cumpere lucruri care se fac numai acolo: vesminte preotesti, icoane, carti etc.

Eu de exemplu ma intreb de unde se pot cumpara anumite icoane si chiar vesminte pentru copiii care ajuta preotul, sau macar asa material ca sa le coasa parintii.
Unde pot afla aceste informatii?

2. Eu gandesc la fel ca Marius aici si am mai spus-o (si am scris-o in semnatura). Credinta nu inseamna numai retragere in rugaciune si izolare, ci si iubire de aproape. Exact asa cum citeaza Marius, Iisus indeamna oamenii sa se ajute si sa se iubeasca.
Si se stie f.bine cum faceau sfintii.
Ei nu stateau in manastire, sau ascunsi, ci umblau prin lume si propovaduiau, ajutau oamenii concret.

@Antoniap si altii - in vietile sfintilor, indiferent in care carte, scrie cum faceau ei. Si asa s-a raspandit credinta in Iisus. N-a stat inchis in manastire.
De fapt erau monahi in felul de a fi, dar nu stateau in manastire.
Am inteles ca monahismul a aparut mult mai tarziu. Cine si de ce l-a inventat, nu stiu.

Manastirile au rol social de multa vreme. Pe vremuri chiar asa faceau toate din cate stiu eu.
Existau scoli pe langa manastiri, unde ajutau si maici (de calugari n-am auzit), bolnite.

Nu vad nimic rau in activitatea sociala a manastirilor. In felul asta nici nu mai sunt asa supusi tentatiei si pacatului, fiind ocupati si trupeste.

Singurul care ma ingrijoreaza este ce se inatmpla totusi cu acesti copii. Mi-e teama ca nu sunt formati pentru lumea de afara, poate chiar convinsi spre manastire, ca nu duc o viata corespunzatoare varstei lor (vesela, cu joaca, sport, cultura). Nu stiu cum este acolo.
Manastirea nu este totusi un loc pentru copii. Ah, un camin pe langa manastire, este altceva. Unde sa aibe jucarii, curte, sala de sport, sa mearga in oras la un teatru, la un concert, etc.

Si la fel ca si in cazul de la Valea Plopului ma intreb de ce nu sunt dati in adoptie. Cum sunt educati, cum sunt formati pentru viata si ce se intampla cu ei dupa ce ajung la majorat? Unde se duc?

Si de unde/cum sunt finantate manastirile pentru activitati sociale?

[spre_rasarit]

Sa dea Dumnezeu bine acestor copii..
Viata copiilor in manastire este viata langa scara, poarta raiului. O sa stie sa se fereasca de rau.
Sunt invatati sa munceasca, sa iubeasca binele.
In Rusia la un moment dat au fost doua idei. Unul al manastirilor care se uitau la a avea averi pentru ingrijirea saracilor si alte manastiri care doreau singuratatea si viata de pustie pentru inaintarea in rugaciune. Ambele au fost validate, sefii acestor curente au fost declarati Sfinti.

Cine e mai mare, cel ce ara secera si da saracilor sau cel ce se roaga lui Dumnezeu sa dea saracilor si Dumnezeu ajuta? Amandoi sunt mari. Nu e cazul nostru sa judecam. Parintele Paisie un mare rugator se ruga pentru orfani vaduve, binele obsstesc si multe altele si asa fac si alti multi calugari.

Cand societatea e bine, societatea se poate ocupa de orfanii, necajitii ei.

Sa ne rugam la Dumnezeu ca manastirile sa faca voia lui Dumnezeu si sa ne ferim a judeca.

[glykys]

În prealabil postat de spre_rasarit

Sa ne rugam la Dumnezeu ca manastirile sa faca voia lui Dumnezeu si sa ne ferim a judeca.

Asta e problema, calugarii fac ascultare de superior, nu fac nimic de capul lor. Unii avand grija de copii orfani, altii facand slujbe, iar altii ducandu-se cu vacile. Nu e nici unul mai prejos decat celalalt, pentru ca toti fac acelasi lucru: ascultare.

[AlinB]

În prealabil postat de Marius22

Si pe mine ma contrariaza oarecum cazul Manastirii Banceni si al altora cu aceeasi activitate. Este cert faptul ca monahismul ortodox este orientat exclusiv pe rugaciune, pe linistire, si mai putin pe astfel de actiuni sociale. Asta ne arata istoria monahismului rasaritean.

Pe de alta parte, inevitabil monahismul ia chipul lumii, sub anumite aspecte. Vremea parintilor pustiei a cam trecut. Acum avem manastiri cu televizor, internet, parinti care au parte de multa "iconomie" din partea staretilor. Decat un monahism "caldicel", ma gandesc ca mai de folos este, in acest caz, ca monahii sa se implice macar in activitatile sociale.

Chiar vremurile pe care le traim fac sa se contureze un nou tip al monahismului ortodox, axat pe "linistirea" si alinarea semenilor, avand ca temei insasi esenta crestinismului, slujirea concreta a aproapelui.

Ma gandesc totusi ca nu numai mirenii vor trebui sa auda la Judecata, "Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine", ci si monahii. Este o simpla parere.

In primul rand, asa cum s-a spus deja, monahismul este bazat pe ascultare.

Nici un monah nu poate face ceva de capul lui pentru ca asa simte, sa adune copii de pe strazi sau mai stiu eu ce fel de acte caritabile.
Daca ar fi simtit nevoia sa duca o astfel de viata, putea f. bine sa ramana in lume sa-si faca o familie si sa infieze copii abandonati.

Daca unele manastiri au aprobare pentru acte de caritate de acest gen, lucrurile astea se fac cu binecuvantare sau sunt cerute de catre Episcop.

In al doilea rand, si poate cel mai important, este un alt aspect.

Pentru ca multi nu traiesc de fapt crestinismul ci doar urmeaza un ritual, nu pot intelege nici monahismul.

O manastire este daca vreti un fel de spital, scopul este acela de a aduna oameni care sunt bolnavi spiritual si a face din ei, in timp si pe cat si acolo unde este posibil, doctori pentru alte suflete.

Aceasta este o munca uriasa, pe care cei care traiesc crestinismul doar superficial si nu ca pe o lupta crancena cu pacatul, nu o vad si probabil nu o inteleg nici daca li se vorbeste despre ea.
Aceasta munca este colosala si pur si simplu nu mai lasa loc, pentru altceva exterior.

Mai ales ca traiul in manastire nu este cum isi inchipuie unii, motaiala in biserica si masa de trei ori pe zi. De multe ori implica f. multa munca fizica, slujirea altor frati cu probleme, pelerinilor, studiu, etc.

Locurile unde se desfasoarea totusi acte de caritate de care s-a vorbit, in cadrul Bisericii nu sunt (si nu e normal sa fie) manastiri propriuzise ci centre separate eventual deservite intr-o anumita masura de calugari/calugarite cu o calificare (nu ma refer neaparat la cea formala) adecvata.

Asa ceva nu este la indemna oricui, nici mirean, nici calugar.

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

1. AlinB sau cine intreba mai sus - alta este problema cred.
Nu e vorba sa-si faca manastirile pagina de internet. Daca ar face-o altcineva pentru ele, ar fi totusi bine, ca sa mai vada lumea si sa inteleaga unele lucruri, sa cunoasca si aceasta parte a credintei. Cand ma uit la discutiile de aici si la intrebarile fara raspuns, asupra monahismului si manastirii, chiar cred ca este necesar.

Ce spui tu nu se poate face stand bine mersi la sute de km de o manstire si rasfoindu-i pagina de prezentare pe Internet.

In felul asta se pot gasi informatii utile despre manastiri, biserici, pentru cei care le cauta. Unii vor sa mearga acolo,

Pentru cei care vor sa intre efectiv in contact cu o manastire, cred ca cel mai bun ghid in acesta directie este o dorinta arzatoare si ajutorul lui Dumnezeu, nu clicii cu mouse -ul.

De o manastire anume poti auzi ceva veridic de la cineva care a fost acolo, nu de pe google.

altii sa trimita donatii, acatiste, etc.

La fel ca mai sus.

Altii vor sa cumpere lucruri care se fac numai acolo: vesminte preotesti, icoane, carti etc.

De obicei astea se comercializeaza in regim cu circuit inchis si cererea depaseste oferta, daca cineva e destul de fudul sa vrea ceva anume dintr-un loc anume, e bine sa faca nitel efort.

Eu de exemplu ma intreb de unde se pot cumpara anumite icoane si chiar vesminte pentru copiii care ajuta preotul, sau macar asa material ca sa le coasa parintii.
Unde pot afla aceste informatii?

Sunt orase in care sunt magazine cu articole bisericesti. Pana nu de mult aici era si in Mall unul.
Daca nu, intrebi la cel mai apropiat contact cu lumea ortodoxa, acolo unde esti.
Banuiesc ca in unele parti din Occident asta e ceva mai dificil.

2. Eu gandesc la fel ca Marius aici si am mai spus-o (si am scris-o in semnatura). Credinta nu inseamna numai retragere in rugaciune si izolare, ci si iubire de aproape. Exact asa cum citeaza Marius, Iisus indeamna oamenii sa se ajute si sa se iubeasca.
Si se stie f.bine cum faceau sfintii.
Ei nu stateau in manastire, sau ascunsi, ci umblau prin lume si propovaduiau, ajutau oamenii concret.

Cat traieste omul invata.
Afla ca au fost si sfinti din astia.
Poate in postul asta auzi si tu de Sf. Maria Egipteanca, si e doar un singur exemplu din multe altele care iti infirma teoria.

Am inteles ca monahismul a aparut mult mai tarziu. Cine si de ce l-a inventat, nu stiu.

Nu stii, sau nu vrei sa stii? Ca informatia este, chiar si pe Internet.
Te-ai obosit sa cauti?

Pai la ce ne mai trebuie pagina de prezentare pe Internet pentru manastiri cand nici crestinismul nostru nu-l cunoastem (desi este pe Internet) in schimb ne dam mari cunoscatori..

Nu vad nimic rau in activitatea sociala a manastirilor. In felul asta nici nu mai sunt asa supusi tentatiei si pacatului, fiind ocupati si trupeste.

Da, pai stiti, manastirile, locurile alea unde calugarii si maicutele merg la masa de trei ori pe zi, la biserica de 3 ori, in rest taie frunza la caini si de asta ii cuprind si ispitele, nu ca pe noi astia sfintiti prin munca..

Apropo, mai citeste si tu prin Pateric, si poate afli de ce pe capul unui calugar stau cate o legiunie de diavoli cu incercaris si ispite si cate un oras intreg (poate si ala in care stai si tu) este doar un singur drac si ala dormind mai toata ziua.
Si ai sa intelegi ca nu mai ai motive nici de fudulie, nici de blamat inutil pe altii pentru lucruri care nu le cunosti.

Singurul care ma ingrijoreaza este ce se inatmpla totusi cu acesti copii. Mi-e teama ca nu sunt formati pentru lumea de afara, poate chiar convinsi spre manastire, ca nu duc o viata corespunzatoare varstei lor (vesela, cu joaca, sport, cultura).

...educatie sexuala..

Nu stiu cum este acolo.[/b]
Manastirea nu este totusi un loc pentru copii. Ah, un camin pe langa manastire, este altceva. Unde sa aibe jucarii, curte, sala de sport, sa mearga in oras la un teatru, la un concert, etc.

...la o discoteca..de ce nu?

Si la fel ca si in cazul de la Valea Plopului ma intreb de ce nu sunt dati in adoptie.

Ti s-a mai raspuns deja de cateva ori dar binenteles te prefaci ca nu vezi, pentru ca ai deja fixurile tale.

Cum sunt educati, cum sunt formati pentru viata si ce se intampla cu ei dupa ce ajung la majorat? Unde se duc?

La fel ca mai sunt, banuiesc ca sunt intrebari retorice pentru ca realitatea nu prea te intereseaza, ai deja pregatite raspunsurile tale.

Si de unde/cum sunt finantate manastirile pentru activitati sociale?

Pai cum de unde..trebuie sa fie un secret murdar pe undeva, nu?
Ca si viata de manastire, plina de ispite venite din lene si lipsa de ocupatie.

[arwein]

Orfelinatele "laice" nu sunt locurile cele mai bune pentru a creste un copil, de aici si ideea ca ingrijirea in sistem maternal e net superioara (de fapt asa si este); iar din punct de vedere al grijilor despre cum vor fi copii acestia mai tarziu...nu stim cum vor fi, nu vor merge la facultati particulare, nu vor avea masini la 18 ani si nu vor merge la Mall, dar vor avea o viata adevarata, in care vor sti ceea ce este o comunitate suportiva, care sunt valorile reale si vor avea posibilitatea sa se dezvolte cinstit. Categoric nu vor beneficia de situatia materiala a unui copil dintr-o familie instarita. Tu stii ce se intampla cu copii din orfelinate la 18 ani? Ce ajung ei? Stii ca foarte multi nu ajung in orfelinate sub forma de bebelusi mici si dragalasi, ci copii mai mari, care au vazut si trait orori, care apoi imprastie orori in jur si pentru altii. Ceea ce se intampla la manastire e incomparabil mai bine decat orice crestere "adecvata la viata actuala".

[sophia]

@AlinB - daca tu atata reusesti sa intelegi dintr-un mesaj, este pacatul tau, nu al meu.
Suntem in Postul Pastelui si tu dai cu bata in oameni. Nici macar virtual nu se face asa ceva. Si te mai numesti crestin si ortodox.
Daca tu ai alta parere asupra temei in speta, spune-o si gata. Dar nu te lua de persoana altuia fiindca scriu ce gandesc ei.
Pe scurt la ceea ce ai spus tu:
1. Stiu cum este in manastiri si de aceea am spus ca nu e bine sa fie tinuti copiii acolo. Eventual, asa cum spui sa fie un centru pe langa manastire unde sa fie si laici.

2. Maria Egipteanca n-a stat in manastire, ci in pustiu. Poate gresesc, dar asa stiu. Ah, ca s-au facut mai tarziu sfinti dintre monahi. Este alta treaba.
Eu vorbeam de cei de acum 2000 ani, Sf. Apostoli, Sf. Evanghelisti etc..Si chiar am citit despre acestia.

3. Spuneam sa fie adresele manastirilor si bisericilor undeva. Ce este rau in asta? Sa stie omul unde sa se duca.

Si bine ca mi-ai spus ca manastirile vand vesmintele si icoanele in circuit inchis. Macar nu mai cautam.
Si nu stiu in ce orase (din tara) ai vazut tu magazine cu obiecte (vesminte mai ales) ortodoxe. Alea care sunt, sunt catolice.
Si nu, in vest nu se gaseste asa ceva. Cate un parinte cu relatii mai obtine unul din tara.

4. Daca acei copii nu sunt retinuti in manastire si facuti monahi, atunci au nevoie si de educatie lumeasca (nu numai religioasa, de manastire), inclusiv, daca tot ai spus-o, de cea sexuala. Mai ales fetele trebuie sa stie ce le asteapta in casatorie si facerea de prunci.

5. AlinB si arwein - tocmai ca sunt f. treaza si stiu ce se intampla cu acei copii la 18 ani. Ajung pe strada. Vezi baiatul poet din gara Sinaia si altul care scria ai ci pe forum necajit, mai acum cateva luni.
De aceea spun mereu ca acesti copii au nevoie de familii, sa fie infiati.
Nici caminele si nici manastirile nu ii pot tine dupa 18 ani.
Si de la manastire ajung tot in strada, daca nu se calugaresc.
Sunt milioane de oameni care nu pot avea copii si isi doresc. Daca spuneti ca nu este crestin sa mearga la medic pentru copil, macar sa poata infia.