linistea in familie depinde de viata sexuala?

[Eugen7]

În prealabil postat de N.Priceputu

Mulţumesc pentru răspunsuri. M-au edificat.

Slava Domului. Lui sa ii multumim pentru toate caci fara EL nu putem face nimic.

În prealabil postat de N.Priceputu

Doar că aici se naşte altă întrebare: reuşiţi să comunicaţi cu soţul (soţia)?

Cu ajutorul lui Hristos oricine reuseste, caci "la Dumnezeu toate sunt cu putinta".
Fara Hristos nimeni nu reuseste caci "fara EL nu putem face nimic" (Ioan 15,5).
Cand Dumnezeu binecuvinteaza familia in Sfanta Taina a casatoriei, stie EL ce nevoi are familia. Sotii trebuie doar sa traiasca intru Hristos, ascultand poruncile Lui... de restul se ocupa Dumnezeu. :)

În prealabil postat de N.Priceputu

Este comunicarea un efort, sau vine de la sine?

Normal ar fi sa vina de la sine. Dar daca nu vine nu ii bai mare ca se poate invata, se poate exersa. De aceea avem preoti duhovnici nu doar ca sa mijloceasca in rugaciune pentru noi ci si ca sa ne invete cum sa comunicam, cum sa ne iubim etc.

În prealabil postat de N.Priceputu

Pot bărbaţii să înţeleagă femeile?

Asta este o intrebare filosofica :) (... si raspunsul va fi in acest sens adica filosofic si nu teologic ortodox crestin).
Mai in gluma mai in serios eu zic ca nu... dar nici nu este necesar. Desigur ma referi aici la intelegerea profunda, amanuntita.

Nu ne intelegem deplin pe noi insine daramite sa incercam sa intelegem pe celalat :D . Trebuie sa ne iubim si sa comunicam corespunzator.

Barbatul trebuie sa isi iubeasca femeia, sa comunice corespunzator cu ea, nu sa o inteleaga... de multe ori nu se inteleg nici ele insele pe ele si de multe ori nici nu stiu ce vor de fapt :) In acele situatii nu trebuie stresate, nu trebuie bruscate (verbal sau in alt mod) ci trebuie lasate in pace. Cu totii avem cateodata nevoie de liniste, "sa ne regasim."
Apropo, imi permit o gluma. recent s-a descoperit ce vor femeile. Anume: altceva :P

Cei doi soti trebuie sa se iubeasca si atunci comunicarea si comuniunea vine de la sine. Cand iubesti daruiesti celuilat cu dragoste ceea ce are nevoie. Nu trebuie sa intelegei de ce vrea un anumit lucru ci pur si simplu il faci din iubire.

In sprijinul afirmatiei mele aduc indemnul Sfantului Pavel care spune: "barbatilor, iubiti pe femeile voastre ca pe propriul trup"... nu zice "barbatilor intelegei femeile voastre, analizati tot ce au ele prin cap" :)

Astfel barbatul si femeia trebuie sa se inteleaga bine intru toate, sa traiasca in acelasi cuget.

[Azzuurra]

În prealabil postat de Eugen7

Slava Domului. Lui sa ii multumim pentru toate caci fara EL nu putem face nimic.


Cu ajutorul lui Hristos oricine reuseste, caci "la Dumnezeu toate sunt cu putinta".
Fara Hristos nimeni nu reuseste caci "fara EL nu putem face nimic" (Ioan 15,5).
Cand Dumnezeu binecuvinteaza familia in Sfanta Taina a casatoriei, stie EL ce nevoi are familia. Sotii trebuie doar sa traiasca intru Hristos, ascultand poruncile Lui... de restul se ocupa Dumnezeu. :)


Normal ar fi sa vina de la sine. Dar daca nu vine nu ii bai mare ca se poate invata, se poate exersa. De aceea avem preoti duhovnici nu doar ca sa mijloceasca in rugaciune pentru noi ci si ca sa ne invete cum sa comunicam, cum sa ne iubim etc.


Asta este o intrebare filosofica :) (... si raspunsul va fi in acest sens adica filosofic si nu teologic ortodox crestin).
Mai in gluma mai in serios eu zic ca nu... dar nici nu este necesar. Desigur ma referi aici la intelegerea profunda, amanuntita.

Nu ne intelegem deplin pe noi insine daramite sa incercam sa intelegem pe celalat :D . Trebuie sa ne iubim si sa comunicam corespunzator.

Barbatul trebuie sa isi iubeasca femeia, sa comunice corespunzator cu ea, nu sa o inteleaga... de multe ori nu se inteleg nici ele insele pe ele si de multe ori nici nu stiu ce vor de fapt :) In acele situatii nu trebuie stresate, nu trebuie bruscate (verbal sau in alt mod) ci trebuie lasate in pace. Cu totii avem cateodata nevoie de liniste, "sa ne regasim."
Apropo, imi permit o gluma. recent s-a descoperit ce vor femeile. Anume: altceva :P

Cei doi soti trebuie sa se iubeasca si atunci comunicarea si comuniunea vine de la sine. Cand iubesti daruiesti celuilat cu dragoste ceea ce are nevoie. Nu trebuie sa intelegei de ce vrea un anumit lucru ci pur si simplu il faci din iubire.

In sprijinul afirmatiei mele aduc indemnul Sfantului Pavel care spune: "barbatilor, iubiti pe femeile voastre ca pe propriul trup"... nu zice "barbatilor intelegei femeile voastre, analizati tot ce au ele prin cap" :)

Astfel barbatul si femeia trebuie sa se inteleaga bine intru toate, sa traiasca in acelasi cuget.

Scuzati-mi offtopicul, dar e bine sa mai facem si haz de necaz:

brain of man and women

http://www.youtube.com/watch?v=NXh-A-_nYKs

În prealabil postat de N.Priceputu

Mulţumesc pentru răspunsuri. M-au edificat. Mi-au amintit cuvântul esenţial: comunicare.
Doar că aici se naşte altă întrebare: reuşiţi să comunicaţi cu soţul (soţia)? Este comunicarea un efort, sau vine de la sine? Pot bărbaţii să înţeleagă femeile? Şi invers?

Exista o diferenta fundamentala in felul in care comunica un barbat si cel in care o face o femeie: barbatul isi foloseste mintea, iar femeia isi foloseste inima. Aproape intodeauna barbatul impartaseste ceea ce stie, iar femeia ceea ce simte. Poate ce de aici vin multe dificultati in comunicarea din cuplu. Cand il invit pe sotul meu la cumparaturi, si ii spun dinainte ca am o lista cu 5 produse de care am nevoie in bucatarie, el nu intelege de ce zabovesc si la raionul de imbracaminte, ca doar nu gasesc acolo sare de bucatarie. El stie ca trebuie sa ajungem la raionul de alimente, iar eu imi clatesc ochii in imprimeul unei bluze, pe care oricum nu mi-o cumpar... :-)

Pe de alta parte, femeia are nevoie sa povesteasca o multime de lucruri, sa dea o multime de detalii ... asa este ea construita. De multe ori vorbim si povestim fara a astepta un reply din partea sotului, ci avem nevoie doar sa fim ascultate. Si pentru ca simtim nevoia sa spunem ceea ce simtim, adesea suntem incoerente pentru ca nici noi nu putem defini exact ceea ce se afla in emotiile noastre.

In plus, noi femeile vedem lucrurile in ansamblul lor. Cuprindem toate detaliile unei situatii, suntem dedicate detaliilor si amanuntelor. Iar barbatii au abilitatea de a fi mai clari si mai concisi, pentru ca ei vad detaliile pe rand, nu in ansamblul lor.

Mie mi-a fost de mare folos sa inteleg si sa accept existenta unor asemenea diferente. De fapt, Dumnezeu a creat femeia ca sa fie un ajutor barbatului, si aceasta complementaritate face parte chiar din planul Sau.

[Eugen7]

În prealabil postat de macsim

Exista o diferenta fundamentala in felul in care comunica un barbat si cel in care o face o femeie: barbatul isi foloseste mintea, iar femeia isi foloseste inima. Aproape intodeauna barbatul impartaseste ceea ce stie, iar femeia ceea ce simte. Poate ce de aici vin multe dificultati in comunicarea din cuplu. Cand il invit pe sotul meu la cumparaturi, si ii spun dinainte ca am o lista cu 5 produse de care am nevoie in bucatarie, el nu intelege de ce zabovesc si la raionul de imbracaminte, ca doar nu gasesc acolo sare de bucatarie. El stie ca trebuie sa ajungem la raionul de alimente, iar eu imi clatesc ochii in imprimeul unei bluze, pe care oricum nu mi-o cumpar... :-)

Corect. Foarte bine spus :)

În prealabil postat de macsim

Pe de alta parte, femeia are nevoie sa povesteasca o multime de lucruri, sa dea o multime de detalii ... asa este ea construita. De multe ori vorbim si povestim fara a astepta un reply din partea sotului, ci avem nevoie doar sa fim ascultate. Si pentru ca simtim nevoia sa spunem ceea ce simtim, adesea suntem incoerente pentru ca nici noi nu putem defini exact ceea ce se afla in emotiile noastre.

Exact. Barbatul are creierul axat sa ofere solutii, de aceea cand incepe femeia sa vorbeasca el gandeste de cele mai multe ori: vai de mine ce ii mai turuie gura, cum voi putea eu sa gasesc rezolvarea atator probleme?
Cand de fapt el doar trebuie sa fie zabitor si sa mai dea din cand in cand din cap in semn de aprobare... merge chiar si un mormait de aprobare "da draga mea... sigur iubita mea" :)
Cand femeia doreste o solutie de la barbatul ei il va intreba direct. Barbatul trebuie sa asteple calm acel moment nu sa se grabeasca sa ofere solutiile.
Barbatii trebuie sa inteleaga ca femeiele vor sa fie ascultate. Au nevoie de auditoriu. De asemenea si femeile trebuie sa intelaga ca barbatii au nevoie cateodata sa fie singuri sa gandeasca un pic, sa filosofeze :P Nu inseamna ca nu mai sunteti iubite sau dorite... ci doar ca noi barbatii avem nevoie sa fim cu noi insine, sa ne concetram pe ceva in anumite momente.

În prealabil postat de macsim

In plus, noi femeile vedem lucrurile in ansamblul lor. Cuprindem toate detaliile unei situatii, suntem dedicate detaliilor si amanuntelor. Iar barbatii au abilitatea de a fi mai clari si mai concisi, pentru ca ei vad detaliile pe rand, nu in ansamblul lor.

Femeile sunt multitasking (pot face mai multe lucruri in acelasi timp... si spre surprinderea barbatilor chiar ies bine) iar barbatii sunt singletask (fac un singru lucru... si spre surprinderea femeilor il fac chiar foarte bine). Si inca ceva, cand barbatii fac un lucru femeile trebuie sa stie ca ei nu aud. Nu e o minciuna pur si simplu creierul lor e prea ocupat cu ceea ce fac ca sa mai procesese sunetele :D

P.S. Iata ce bine face putina psihologie in intelegerea comportomenului in viata de cuplu :)

[AlinB]

In principiu, totul depinde de viata spirituala.
Daca viata spirituala este deficitara, atunci aspectele materiale isi spun cuvantul, iar sexualitatea este doar unul dintre ele.

Dar viata spirituala este un ideal pe care unii il au sa nu in vedere, unii il au in vedere dar n-au ajuns acolo, altii au in vedere doar anumite reguli, avand impresia ca urmandu-le fac ceea ce este bine si e suficient atat..
Si desi pe dinafara e vopsit gardul, pe dinauntru..tot felul de probleme "lumesti" isi fac de cap si controleaza relatia cu cei din jur.

Sigur ca sexualitatea este un drog natural, ajuta oamenii sa se relaxeze, dar atat timp cat problemele de fond raman, relaxarea nu va dura mult, posibil nici macar cateva ore.

Cred ca adevaratele probleme din cuplu se pot identifica atunci cand exista interes si intelegere, a reduce totul la sexualitate ca si cand restul ar straluci, este o tragica iluzie.

În prealabil postat de N.Priceputu

De multe ori când apare o criză în cuplu, căutăm diverse explicaţii: spirituale, sufleteşti şi, în cele din urmă, fiziologice. Cei mai mulţi duhovnici, dacă le spui că ai neînţelegeri cu soţia (soţul) te întreabă cum merge legătura trupească. Şi atunci începi să te gândeşti că poate problemele tale acolo îşi au sursa. Însă asta nu se potriveşte cu modul tău de a gândi, după care, dacă duci o viaţă plăcută lui Dumnezeu, şi dacă ambii soţi sunt credincioşi, viaţa lăuntrică ar trebui să fie liniştită, senină.
Care este adevărul? Cum se pot depăşi crizele, tulburările, neliniştile? Au ele o cauză fiziologică, sau spirituală? Şi dacă e fiziologică, poate fi ea depăşită spiritual? E femeia diferită de bărbat sub acest aspect? Este liniştea ei lăuntrică dependentă de tandreţea fizică?
Este oare adevărat ceea ce încep să bănuiesc, şi anume că multe căsnicii se destramă din cauză că sunt deficitare sub aspectul vieţii sexuale?
Adresez această întrebare celor cu experienţă în viaţa de familie, şi în special celor care au avut neînţelegeri, crize, şi le-au depăşit.

[tabitha]

În prealabil postat de N.Priceputu

Cei mai mulţi duhovnici, dacă le spui că ai neînţelegeri cu soţia (soţul) te întreabă cum merge legătura trupească. Şi atunci începi să te gândeşti că poate problemele tale acolo îşi au sursa.

N-am mai auzit, cred ca asta e o abordare specifica ptr barbati (penitenti).

E femeia diferită de bărbat sub acest aspect? Este liniştea ei lăuntrică dependentă de tandreţea fizică?

Cred ca da, intr-o oarecare masura. Daca traiesti in familie, nu ar fi normal sa traiesti ca si intre straini.

Este oare adevărat ceea ce încep să bănuiesc, şi anume că multe căsnicii se destramă din cauză că sunt deficitare sub aspectul vieţii sexuale?

Nu, eu ma gandesc ca se destrama pentru ca nu impartasesc aceleasi idealuri, preocupari,. nu au destule activitati impreuna, ci prea multe se desfasoara separat. Desigur, o anumite libertate de optiuni trebuie sa aiba fiecare, ca sa nu devina sufocant traiul in comun.

[Azzuurra]

Te rog sa ma scuzi ca intervin, neavand experienta:

"Trebuie să ai în vedere, Părinte, că subiectul relaţiilor conjugale nu este numai subiectul tău şi nici nu ai dreptul să-l aranjezi numai tu singur, ci “cu bună învoială”, după cum spune Apostolul Pavel. Dar şi atunci când se face “cu bună învoială”, este trebuinţă de atenţie. Căci cel tare duhovniceşte trebuie să se pună în situaţia celui slab. De multe ori, ca să nu mâhnească un soţ pe celălalt, spune că este de acord să se înfrâneze pentru o vreme, dar lăuntric se chinuieşte. Iar aceasta o pătimesc mai ales femeile, care au şi puţină frică de Dumnezeu, dar au şi un trup vioi. De multe ori, unii bărbaţi evlavioşi din lipsă de discernământ, atunci când aud de la femeile lor că sunt de acord, se silesc să prelungească această perioadă de înfrânare, făcându-le astfel pe femeile lor să se chinuiască, să izbucnească în crize de nervi, etc… Bărbaţii crezând că femeile lor au sporit în virtutea înfrânării, vor să trăiască în înfrânare pentru perioade şi mai mari de timp, dar în felul acesta duc pe femeile lor în ispită, silindu-le să-şi caute pri*eteni. Şi dacă se întâmplă aceasta, le chinuie mustrarea conştiinţei pentru cădere, iar bărbaţii încearcă să trăiască şi mai virtuos, văzând pe femeile lor că nu mai au dispoziţie. Şi cred ast*fel că ele au sporit duhovniceşte şi nu mai doresc lucruri trupeşti. Fireşte, pricina este egoismul femeiesc justificat şi invidia lor, datorate complexului de inferioritate pe care îl au. Femeia atunci când îl vede pe bărbatul ei că vrea să ducă o viaţă duhovnicească, se sileşte pe sine ca să-l întreacă. Dar, iartă-mă, că am intrat în livezi străine, căci lucrarea monahului este şiragul de metanii şi nu aceste subiecte. Dar ca să nu te mâhnesc, am fost nevoit să-ţi scriu câteva din cele (pe care le ştiu de departe), care îi chinuiesc pe fraţii noştri din lume şi prin care dau loc vrăjmaşului. Are mare însemnătate şi faptul ca amândoi soţii să aibă acelaşi temperament. Iar dacă se întâmplă ca unul să aibă un temperament mai domol şi celălalt mai vioi, atunci trebuie să se facă o jertfă din partea celui mai puternic pentru cel slab, care încet-încet va fi ajutat să-şi dobândească sănătatea sufletească. Şi astfel, sănătoşi amândoi, să meargă înainte” Scrisa de Parintele Paisie Aghioritul intr-o scrisoare (Preot Dionisie Taţi, “Stareţul Paisie”, Koniţa 1995, pp. 176-178)." ( Viata de familie, Cuviosul Paisie Aghioritul, ,pag 65)


http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...rea-de-prunci/

[cristina2012]

În prealabil postat de N.Priceputu

De multe ori când apare o criză în cuplu, căutăm diverse explicaţii: spirituale, sufleteşti şi, în cele din urmă, fiziologice. Cei mai mulţi duhovnici, dacă le spui că ai neînţelegeri cu soţia (soţul) te întreabă cum merge legătura trupească. Şi atunci începi să te gândeşti că poate problemele tale acolo îşi au sursa. Însă asta nu se potriveşte cu modul tău de a gândi, după care, dacă duci o viaţă plăcută lui Dumnezeu, şi dacă ambii soţi sunt credincioşi, viaţa lăuntrică ar trebui să fie liniştită, senină.
Care este adevărul? Cum se pot depăşi crizele, tulburările, neliniştile? Au ele o cauză fiziologică, sau spirituală? Şi dacă e fiziologică, poate fi ea depăşită spiritual? E femeia diferită de bărbat sub acest aspect? Este liniştea ei lăuntrică dependentă de tandreţea fizică?
Este oare adevărat ceea ce încep să bănuiesc, şi anume că multe căsnicii se destramă din cauză că sunt deficitare sub aspectul vieţii sexuale?
Adresez această întrebare celor cu experienţă în viaţa de familie, şi în special celor care au avut neînţelegeri, crize, şi le-au depăşit.

Parerea mea: relatia intima nu este nicidecum pricina intelegerii sau tulburarilor in familie... relatia sexuala este OGLINDA legaturii dintre soti... in oglinda te vezi ca esti frumos si asta te face sa te bucuri.
In relatia intima intram noi cu tot ceea ce suntem noi si ne intalnim cu biologia si cu spirtualitatea in acelasi timp, cu ale noastre si cu ale celuilalt... e greu sa mintim, sa ne mintim... aaa si ne mai intalnim cu poezii sau filozofii, cu amintiri, cu pacate trecute faptuite sau doar ganidte, cu ceea ce ne-au bagat altii in cap ca ar trebui sa fim sau ca ar trebui sa simtim... aducem cu noi multe diferente, in ciuda faptului ca ne iubim (asta daca ne iubim si in ce fel ne iubim), ei bine, dureaza ceva pana totul se armonizeaza.

[Mihailc]

În prealabil postat de cristina2012

Parerea mea: relatia intima nu este nicidecum pricina intelegerii sau tulburarilor in familie... relatia sexuala este OGLINDA legaturii dintre soti... in oglinda te vezi ca esti frumos si asta te face sa te bucuri.
In relatia intima intram noi cu tot ceea ce suntem noi si ne intalnim cu biologia si cu spirtualitatea in acelasi timp, cu ale noastre si cu ale celuilalt... e greu sa mintim, sa ne mintim... aaa si ne mai intalnim cu poezii sau filozofii, cu amintiri, cu pacate trecute faptuite sau doar ganidte, cu ceea ce ne-au bagat altii in cap ca ar trebui sa fim sau ca ar trebui sa simtim... aducem cu noi multe diferente, in ciuda faptului ca ne iubim (asta daca ne iubim si in ce fel ne iubim), ei bine, dureaza ceva pana totul se armonizeaza.

O ce text frumos! Cine spunea că au dispărut oamenii profunzi de pe forum?

[dimaiulian]

Eu cred ca da, linistea in familie depinde foarte mult de viata sexuala. Vorbesc nu de cea peste fire. Si viata sexuala este ingaduita de multe ori si in posturi, pentru cei tineri. Este un mod in care partenerii isi acorda atentie. Lipsa ei sau refuzul unei vieti sexuale duce la depresie, certuri, anxietate, frustrare, despartire de ce nu, furie fata de cei din jur si lista poate continua.

Deci da, viata sexuala, din punctul meu de vedere, nu trebuie sa lipseasca intr-un cuplu.