Dumnezeu iubeste neconditionat?

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de antoniap

In Epistola catre romani, cap. 12, versetul 19, scrie:


,,Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci dati-i loc maniei graite de Domnul, caci scris este: A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati.''

de a nu fi

In acest verset eu vad inca o dovada uriasa de iubire! Dumnezeu ne invata sa nu pacatuim razbunandu-ne singuri pe cei ce ne-au facut sa suferim, sa ne intristam sau ne-au pagubit. Sa asteptam razbunarea LUI si rasplata LUI. Cu alte cuvinte, sa nu cumva sa cadem in pacatul de a judeca, de a ne face singuri dreptate, ci sa-I lasam Domnului ce este al LUI ("a Domnului este judecata!"). Rasplata pentru rabdarea noastra si pentru credinta nu va intarzia, de asemenea, sa ne mangaie.

[Raziel]

În prealabil postat de gabriela8

Am scris ce am gandit atunci, daca ai o definitie mai clara de ce nu ne-o impartasesti?

Am mai spus si o repet: binele si raul nu sunt notiuni absolute, in univers nu exista notiunea de rau si bine astea sunt doar in mintea omului bazata pe simturi.
Daca vrei mai dezvolt, numai sa fii deschisa in discutie altfel e inutil...

[George.m]

În prealabil postat de antoniap

,,Dumnezeu ne iubeste oricum, indiferent cat de mult gresim. El nu ne pedepseste pentru pacate. El ne iubeste neconditionat."

Bineinteles, Dumnezeu ne iubeste pe toti, intrucat suntem copiii Sai dupa har, chiar daca ne aflam afundati in pacate.
Grav e insa ca, pacatuind, noi aratam ca suntem departe de dragostea cea adevarata.
Pentru ca pacatul e dovada neputintei de a iubi. Iar cel ce nu poate iubi traieste iadul; e ars, chinuit de dragostea dumnezeiasca.

Sfintii Parinti vorbesc foarte mult despre frica de Dumnezeu, scotand in evidenta importanta dobandirii ei. Frica de Dumnezeu e o bariera in calea savarsirii pacatului; e o virtute esentiala pe care trebuie sa o agonisim in urcusul nostru duhovnicesc.
Inainte de a dobandi iubirea, omul va face experienta fricii de Dumnezeu.

Spune Sfantul Ioan Scararul: "Plangand, sa nu primesti niciodata pe cainele acela care iti strecoara gandul ca Dumnezeu e iubitor de oameni. Caci scopul lui e sa alunge de la tine plansul si frica neinfricata.
Acest gand iti este bun numai cand te vezi pe tine tarat in adanca deznadejde."

[LittleSparrow]

În prealabil postat de antoniap

Iata un concept ecumenist care incearca sa se impuna in biserici. ,,Dumnezeu ne iubeste oricum, indiferent cat de mult gresim. El nu ne pedepseste pentru pacate. El ne iubeste neconditionat."
Am crezut ca m-a lovit cineva cu o maciuca peste cap cand l-am auzit pe un preot, astazi, rostindu-l. Adica putem pacatui oricat, caci Dumnezeu nu Se supara?

Nu te sminti, sora mea întru Hristos.
Eu socot că preotul a zis acesta pentru aceia care au deznădăjduit, ca să îi apropie de Dumnezeu.
Căci apropiindu-ne de Dumnezeu, ne depărtam de păcate.

Imi e teama si mie sa nu ma smintesc si sa nu smintesc, de aceea am cautat pe internet alte pareri referitoare la aceasta problema.

Frica de Dumnezeu si gandul la Judecata



YouTube - Corul Gavriil Musicescu - 24 - Cu frica de Dumnezeu

Frica de Domnul


DESPRE FRICA DE DUMNEZEU

[Marius22]

În prealabil postat de antoniap

Iata un concept ecumenist care incearca sa se impuna in biserici. "Dumnezeu ne iubeste oricum, indiferent cat de mult gresim. El nu ne pedepseste pentru pacate. El ne iubeste neconditionat."

Am crezut ca m-a lovit cineva cu o maciuca peste cap cand l-am auzit pe un preot, astazi, rostindu-l. Adica putem pacatui oricat, caci Dumnezeu nu Se supara?

Din cate stiu, cui datoram frica datoram si supunere.

Care e pasul urmator?

Cum ne-ar putea iubi Dumnezeu, altfel decat neconditionat, din moment ce este Iubire? Trebuie sa fim constineti ca faptele noastre nu pot limita si nici pune sfarsit iubirii dumnezeiesti.

Dar daca Dumnezeu ne iubeste neconditionat nu inseamna ca noi putem pacatui neconditionat, ca ni se da liber la pacat. Din contra, tocmai pe aceasta realitate, a iubirii lui Dumnezeu fata de noi, trebuie sa se intemeieze schimbarea mintii noastre, pocainta, in a dori sa nu mai ranim (sa nu mai refuzam) iubirea dumnezeiasca prin pacat.

Asa se face ca nu dorinta de a pedepsi a lui Dumnezeu, cum cred unii, face posibil iadul, cat refuzul nostru.

[LapetiteMoc]

... "frica de Domnul" ... Ce subiect vast care ma depaseste! Ma refer la sensurile cuvantului "frica". Nu cumva in textele originale era un sens ce ducea mai degraba spre "dragoste", "iubire" ? Intreb doar. Am intrebat si preotii pe care ii cunosc. Parintele grec (care are acces direct la texte mai vechi in greaca) in explicatiile domniei sale a folosit de multe ori termenul "agape". L-am provocat la discutie, dar el nu stie franceza, eu nu stiu greaca, asa ca ne-am multumit amandoi cu traducerea cuiva din Biserica.

[penticostalul]

În prealabil postat de antoniap

,,Dumnezeu ne iubeste oricum, indiferent cat de mult gresim. El ne iubeste neconditionat."

Adevarat.

Daca Dumnezeu ne-ar fi iubit conditionat nu l-ar fi trimis pe Fiul Sau in lume.
Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi. Romani 5:8
Dumnezeu ne iubeste neconditionat, noi nu suntem vrednici de dragostea Lui.

În prealabil postat de antoniap

El nu ne pedepseste pentru pacate.

Partial adevarat.

Pacatele noastre sunt ispasite: Hristos este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. 1 Ioan 2:2
Dumnezeu nu ne pedepseste pentru pacatele pe care ni le marturisim si ne lasam de ele: Cel ce îşi ascunde păcatele lui nu propăşeşte, iar cel ce le mărturiseşte şi se lasă de ele va fi miluit. Pildele lui Solomon 28:13

Insa El va pedepsi pe cel care NU isi marturiseste pacatele ci, dimpotriva staruie in ele.

Misionarismul social, ospitalitatea crestina, bunacuviinta nu trebuie sa aiba a face cu promovarea minimului dogmatic stiut fiind ca în dogma nu exista concesie.(Sfântul Marcu al Efesului).

Cine n-a deprins frica de Dumnezeu cum poate sa ajunge sa-L iubeasca?

În prealabil postat de antoniap

Iata un concept ecumenist care incearca sa se impuna in biserici. ,,Dumnezeu ne iubeste oricum, indiferent cat de mult gresim. El nu ne pedepseste pentru pacate. El ne iubeste neconditionat."

Da,Dumnezeu ne iubeste.Insa,s-ar putea sa mire pe multi ce spun dar ii invit sa sa uite-n Biblie,scopul principal al lui Dumnezeu nu este sa capatam fericirea in aceasta lume.A pregatit ceva cu mult peste trairea in acesta lume efemera.Scopul principal al lui Dumnezeu,biblic vorbind,este ,,Voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra" (I Tesalonicieni 4:3) in scopul ,,ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui"(Efeseni 1:4).Prin urmare nu fericirea noastra vremelnica este grija lui Dumnezeu,ci mantuirea noastra,care transcede scena acestei lumi.Acest lucru se intimpla intrucat dragostea Lui se refera la:,,Mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, după buna socotinţă a voii Sale"(Efeseni 1:4).

Ca sa sintetizez:fratilor,Dumnezeu va vrea sfintiti si neprihaiti inaintea Lui.Nu satisfacuti de lume sau prin lume, nu vesnic pacatosi.Multi,cand aud asta se clatina si asta pentru ca privesc Credinta ca pe ceva magic.Un fel de formula pe care aplici si problemele dispar ca prin farmec.Nimic mai fals.Nu exista nici macar un singur text biblic care sa sustina ideea ca odata ce ai devenit crestin nu vei mai avea probleme.Sustine exact contrariul:ai o mare responsabilitate,vei suferi din partea lumii si daca o iei raza atunci EL te va disciplina.Iata argumentul descris de Apostolul Pavel:

,,Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste.Suferiti pedeapsa: Dumnezeu Se poarta cu voi ca si cu niste fii. Caci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatal? Dar, daca sunteti scutiti de pedeapsa, de care toti au parte, sunteti niste feciori din curvie, iar nu fii"(Evrei 12:5-8).
Si tot Pavel accentueaza motivatia: ,,dar Dumnezeu ne pedepseste pentru binele nostru, ca sa ne faca partasi sfinteniei Lui. Este adevarat ca orice pedeapsa, deocamdata pare o pricina de intristare, si nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei roada datatoare de pace a neprihanirii"(Evrei 12:10-11).

Da,Domnul te poate trece prin incercari si dureri,prin esecuri si probleme,dar toate,sunt spre binele noastru desi noi,aproape niciodata nu intelegem asta,pentru ca noi vrem totul si aici si dincolo.Dumnezeu insa,prin Cuvantul sau,ne-a asigurat ca doreste ceva pentru noi vesnic nu trecator precum in anticamera vietii.Aici,ca sa te curete,ca sa te pregateasca pentru momentul cand vei sta in fata Lui,te va cali si te va incerca mai ceva precum este aurul in foc,asa spune Petru: ,,In ea voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari, pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decat aurul care piere, si care totusi este incercat prin foc, sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea, la aratarea lui Isus Hristos"(I Petru 1:6-7).

Cum fratilor sa nu te pedepseasca Cel de Sus pentru pacate?Adica tu poti pacatui la nesfarsit,la asta ma refer,intentionat, si totul va fi bine?!Pai nu spune Apostolul Pavel: ,,Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru."(Romani 6:23).
Nu ne spune tot Pavel,tot in Epistola catre Romani:,,Nicidecum! Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat? Nu stiti ca toti cati am fost botezati in Isus Hristos, am fost botezati in moartea Lui?" Nu fratilor,Biblia spune ca Dumnezeu nu tolereaza pacatul iar dragostea Lui inseamna ca doreste sa ne mantuim chiar daca pentru asta trebuie sa suferim,sa renuntam la pacat,sa traiti in sfintenie si neprihanire.Daca totul ar fi neconditionat de ce a mai venit fratilor Hristos?

Stiti ce este si mai greu de inteles,din acesta nebunie a propovaduirii Crucii,cum spunea Pavel? Faptul ca Dumnezeu iti cere a treci prin toate aceste incercari cu bucurie si speranta.Nu spune nicaieri ca te va scuti de ele sau ca iti va tolera pacatul.Asta este o nebunie.Ne cere sa trecem prin lumea asta cu bucuria Vestii celei Bune in noi,stiind ca totul trece si ca totul lucreaza in favorea celor care sunt copii Lui,spre mantuirea lor.Ne cere sa luptam pentru mantuirea nostra,sa primim totul precum Hristos.Aceea este masura,nu va amagiti oameni buni cu masuri relative caci poarta matuirii est stramta.Mantuitorul a spus asta: ,,Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla."(Matei 7:13-4).

Nu va adormiti Credinta cu masuri relative,cu compromisuri de sarpe.Hristos nu a umblat cu masuri relative,Dumnezeu nici atat iar Cuvantul sau marturiseste ca putini vor fi cei ce vor reusi.Nu multi,putini.Acei putini sunt cei care vor trece prin greutati,dureri,renuntari,se vor lupta cu pacatul,cu lumea si la final:,,Caci Mielul, care sta in mijlocul scaunului de domnie, va fi Pastorul lor, ii va duce la izvoarele apelor vietii, si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor."(Apocalipsa 7:17).
Oameni buni,crestini,nici nu stiu cum sa ma exprim,Vestea cea Buna este ca ,,Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii."(Romani 8:1-2).

Daca auzeau asa ceva,despre acest relativism cu privire la pacat, Eroii Credintei,din capitolul 11 din Epistola catre Evrei a Apostolului Pavel,crapa inima-n ei de durere.Pai ei,pentru Credinta,in lupta cu lumea si pacatul ,,au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferastraul, chinuiti; au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti,ei, de care lumea nu era vrednica - au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului" credeti ca fi acceptat tolererea pacatului,asa cum reiese din acel citat?NICIODATA. Cunoasteti vreun sfant ortodox,marturisitor,duhovnic care sa fi spus asa ceva, ca Dumnezeu nu pedepseste pacatul?Ca poti pacatui la nesfarsit,desi stii ce inseamna,adica intentionat,ca EL te accepta oricum?!Pai atunci de ce ne mai luptam cu pacatul?Hai sa pacatuim chiar daca stim ce inseamna,sa nu facem nimic si la final sigur va fi totul bine nu?La asta ma refer.Toti pacatuim cu gandul,fapta sau vorba dar Cuvatul lui Dumnezeu ne spune ca trebuie sa luptam cu pacatul,nu sa il acceptam.

Oameni buni,de unde vin asemenea idei?Biblia afirma exact contrariul.Oameni buni,cand simti tentatia,cum pacatul va da tarcoale,nu va amagiti,luptati cu el,nu cedati crezand ca Cel de Sus va permite sa il rastignim iarasi si iarasi pe Fiul Sau.Putem spune in fata pacatului ca luptam cu el,ca nu cedam si avem ceea mai puternica motivatie din lume: ,,Pot totul in Hristos care ma intareste"(Filipeni 4:13).Citi fratilor in Galateni 5:16-25 diferenta dintre a trai in Duh si a trai in pacat.

Dumnezeu sa va aiba-n paza Sa.