Metode pentru primirea iertării păcatelor

[dobrin7m]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nu mi-am propus să comentez analiza lui la tot capitolul, ci doar să subliniez ideea Sfîntului care ne arată simplu că dacă Îi cerem Lui Dumnezeu cu credință iertarea păcatelor, El ne iartă pe loc, acum, nu mai tîrziu. Ori noi ne rugăm zilnic cerînd iertarea, dar oare și credem că Hristos ne iartă?

Asta am vrut să arăt, nu am vorbit împotriva Spovedaniei. Spovedania are rolul ei important în viața creștinului, dar rugăciunile zilnice din Biserică și din afara ei au și ele scopul de a ne curăți și mîntui sufletele pe moment, pînă ce următorul păcat ne desparte iarăși de Dumnezeu, după care cerem iară și iară iertare pe care o primim din nou și tot așa pînă la moarte.

Spune-mi, te rog frumos, cînd te rogi Lui Dumnezeu să te curățească de toată întinăciunea, să mîntuiască sufletul tău, să curățească păcatele tale, să-ți ierte fărădelegile, să-ți vindece sufletul șamd, crezi tu din toată inima că Dumnezeu te iartă / curățește / vindecă?

Florin, cine nu crede ca Hristos il iarta acela e necredincios.
Nu cred ca un om care cu adevarat crede in Hristos, nu crede in iertarea Lui. Asta nu cred.
Insa se poate sa simti ca nu esti inca iertat. De aceea rugaciunile din Biserica, de aceea ceri sa te curateasca de toata intinaciunea, pentru ca uneori suntem atat de murdari incat necesita nevointa multa, rugaciuni, masluri....

Eu am trecut prin asta, m-am spovedit dar nu am primit imediat iertarea ci dupa un timp, de rugaciuni, de plans, de tanguire, de Liturghii, si duhovnicul ma pomenea la altar, si in final cand rugaciunea mea a devenit doar un Doamne iarta-ma continuu , fara oprire, am primit si iertarea pentru pacatele spovedite.

dar am avut si iertare imediata cand dupa ce m-am spovedit m-am simtit ca un fulg plutitor, cu o stare de fericire extraordinara.
Cum sa nu cred in iertarea Domnului? ar insemna sa nu cred in iubirea si mila Lui. Insa "tine mintea in iad si nu deznadajdui". Nu uit nici o clipa ce am facut si cine sunt.

[Florin-Ionut]

Încă n-am aflat dacă te numești Mihaela...

În prealabil postat de dobrin7m

Florin, cine nu crede ca Hristos il iarta acela e necredincios.
Nu cred ca un om care cu adevarat crede in Hristos, nu crede in iertarea Lui. Asta nu cred.
Insa se poate sa simti ca nu esti inca iertat. De aceea rugaciunile din Biserica, de aceea ceri sa te curateasca de toata intinaciunea, pentru ca uneori suntem atat de murdari incat necesita nevointa multa, rugaciuni, masluri....

Deci crezi în iertarea păcatelor prin rugăciunile de acasă sau de la slujbele Bisericii. Corect?

Eu am trecut prin asta, m-am spovedit dar nu am primit imediat iertarea ci dupa un timp, de rugaciuni, de plans, de tanguire, de Liturghii, si duhovnicul ma pomenea la altar, si in final cand rugaciunea mea a devenit doar un Doamne iarta-ma continuu , fara oprire, am primit si iertarea pentru pacatele spovedite.

Lăsînd la o parte ceea ce crezi sau simți tu, citește cu atenție ce ne-a lăsat scris Sfîntul Ioan Iacob Hozevitul apropo de momentul iertării prin Spovedanie:

”Noi crestinii ortodocsi credem si mărturisim că tot cel ce se pocăieste, mărturisindu-si păcatele cu zdrobire
de inimă, primeste iertăciune de la Dumnezeu chiar în clipa când îi citeste preotul Dezlegarea.
Învățătura aceasta este întărită de Sfintele Soboare si anume prin canonul 2 al Soborului din Laodiceea,
prin canonul 3 al Soborului de la Niceea, apoi prin canonul 102 al Soborului din Trulan si prin canonul 5 al
Soborului din Ancira. De asemenea se întăreste aceasta si prin canonul 74 al Sf. Vasile cel Mare, precum si
prin canonul 3 al Sf. Grigore Episcopul Nisiei (către Litoion)
Avem apoi ca mărturie cuvintele Sf. Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, care spune că iertarea păcatelor
se dă chiar în ceasul mărturisirii, când omul îsi destăinuieste deplin toate păcatele sale cu zdrobire de inimă
si cu hotărâre statornică de a nu mai păcătui.
Si ne încredințează pentru aceasta Sf. Simeon, aducând ca pildă cuvintele Sf. Evanghelii, unde spune cum
a primit îndată iertăciune vamesul cel smerit din Templu, mai marele vamesilor Zaheu din Ierihon,
slăbănogul de la Vitezda, apoi fiul cel pierdut, tâlharul cel credincios, femeia cea desfrânată si alții cari
s-au căit din toată inima.
Potrivit cu pildele acestea din Sf. Evanghelie, a scris si Sf. Atanasie cel Mare (către Antioh) că toți cei care
cu adevărat se pocăiesc, într-o clipeală de vreme se eliberează de greutatea cea mai dinainte de păcate si de
osândă.”

[AlinB]

Judeci strict intelectual nu prim prisma compasiunii sau a unei vaste experiente duhovnicesti.

Zdrobirea inimii (idealul) nu se atinge atat de usor.
Poti veni cu ea la spovedanie sau .. mai tarziu.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Judeci strict intelectual nu prim prisma compasiunii sau a unei vaste experiente duhovnicesti.

Zdrobirea inimii (idealul) nu se atinge atat de usor.
Poti veni cu ea la spovedanie sau .. mai tarziu.

A terminat Alin treaba prin casă și s-a apucat de scris mesaje în miez de noapte. :)

N-am înțeles cui te-ai adresat și la ce postare faci referire.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Încă n-am aflat dacă te numești Mihaela...



Deci crezi în iertarea păcatelor prin rugăciunile de acasă sau de la slujbele Bisericii. Corect?



Lăsînd la o parte ceea ce crezi sau simți tu, citește cu atenție ce ne-a lăsat scris Sfîntul Ioan Iacob Hozevitul apropo de momentul iertării prin Spovedanie:

”Noi crestinii ortodocsi credem si mărturisim că tot cel ce se pocăieste, mărturisindu-si păcatele cu zdrobire
de inimă, primeste iertăciune de la Dumnezeu chiar în clipa când îi citeste preotul Dezlegarea.
Învățătura aceasta este întărită de Sfintele Soboare si anume prin canonul 2 al Soborului din Laodiceea,
prin canonul 3 al Soborului de la Niceea, apoi prin canonul 102 al Soborului din Trulan si prin canonul 5 al
Soborului din Ancira. De asemenea se întăreste aceasta si prin canonul 74 al Sf. Vasile cel Mare, precum si
prin canonul 3 al Sf. Grigore Episcopul Nisiei (către Litoion)
Avem apoi ca mărturie cuvintele Sf. Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, care spune că iertarea păcatelor
se dă chiar în ceasul mărturisirii, când omul îsi destăinuieste deplin toate păcatele sale cu zdrobire de inimă
si cu hotărâre statornică de a nu mai păcătui.
Si ne încredințează pentru aceasta Sf. Simeon, aducând ca pildă cuvintele Sf. Evanghelii, unde spune cum
a primit îndată iertăciune vamesul cel smerit din Templu, mai marele vamesilor Zaheu din Ierihon,
slăbănogul de la Vitezda, apoi fiul cel pierdut, tâlharul cel credincios, femeia cea desfrânată si alții cari
s-au căit din toată inima.
Potrivit cu pildele acestea din Sf. Evanghelie, a scris si Sf. Atanasie cel Mare (către Antioh) că toți cei care
cu adevărat se pocăiesc, într-o clipeală de vreme se eliberează de greutatea cea mai dinainte de păcate si de
osândă.”

Da , ma numesc Mihaela.

Florin, cine are comuniune directa cu Dumnezeu acela si comunica cu Dumnezeu.
Iar atunci cand comunici stii exact cand esti iertat, pentru ca simti in inima. Nu este vorba despre ceea ce crezi pentru ca asa ai invatat ci e vorba de ceea ce simti atunci cand comunici cu Dumnezeu. despre traire la propriu. ca degeaba dogma daca nu este traire.

De altfel, intreaba duhovnicul cand simti in inima confirmarea iertarii. Pentru ca una este ce credem si ce invatam si alta este in practica, cand te pocaiesti. Duhovnicul iti va raspunde ca depinde, de pacate, cat de grave sunt, de pocainta, cat de mult te-ai pocait in inima si cat de sincer, si de starea sufletului tau. Uneori iertarea in inima si constiinta vine imediat dupa spovedanie , alteori nu. alteori trebuie sa te nevoiesti, sa plangi, si sa se mereasca inima ta ca sa primesti iertarea Domnului.

de altfel din cauza unei gandiri cum o expui tu, sunt oameni care nici nu se pocaiesc in inima sincer si smerit, ci merg la duhovnic, insira ce au facut, si pentru ca ei cred si sunt convinsi ca prin spovedanie sunt iertati, gata pleaca de acolo linistiti ca sunt iertati. insa comuniunea cu Dumnezeu, simtirea lui Hristos, confirmarea iertarii, simtirea dragostei lui Hristos, plansul cand te vezi cat de mic si nenorocit esti, cand vezi cat de milos si iubitor e Dumnezeu, convorbirea cu El toate astea nu exista la acesti oameni.

[Florin-Ionut]

Văd că nu am succes la subiect, deși mi se pare un bun motiv de discuție (la topic, nu pe lîngă). Așa că voi enumera cîteva metode prin care primim iertarea pentru păcate:

Cele patru Taine binecunoscute:

1. Botezul
2. Spovedania
3. Împărtășania
4. Maslul

Apoi, în plus:

5. La 1 Petru 4, 8 scrie că iubind primim iertare pentru o parte din păcate.

Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate.

6. La Iacov 5, 16, Apostolul ne spune:

Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.

7. Tot Iacov scrie puțin mai departe:

19. Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva,

20. Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate.

8. Sfîntul Nicolae Cabasila, tîlcuind dumnezeiasca Liturghie, scrie că:

”rugaciunile ne întorc gândul catre Dumnezeu, mijlocindu-ne iertarea pacatelor; cântarile, de asemenea, îl fac sa Se milostiveasca si sa Se îndure de noi, precum ne spune Psalmistul: „Inalta lui Dumnezeu jertfa de lauda (cântare)... si te voi izbavi si Ma vei preamari””.

9. Prin rugăciunile preotului la Liturghie și nu numai, cînd spune:

Mila lui Dumnezeu, imparatia cerului si iertarea pacatelor lor, de la Hristos, Imparatul cel fara de moarte si Dumnezeul nostru, sa cerem.

sau

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu enoriaşi, ctitori şi binefăcători ai sfântului locaşului acestuia.

10. Prin rugăciunile noastre zilnice obișnuite, prin acatiste, paraclise, canoane, psalmi, psaltiri, rugăciunea Lui Iisus și chiar prin rugăciunea liberă - toate făcute cu credință.

Dacă mai știți și alte metode, m-aș bucura să le aflu de la voi.

[dobrin7m]

Da, prin toate acestea primim iertare de pacate.
Dar cel mai esential este sa simti ca esti iertat. Sa simti in constiinta si in inima ca Dumnezeu te-a iertat. Un fel de a crede in toate acestea prin incredintare de la Dumnezeu. Iar incredintarea aceasta este: pacea, fericirea, linistea ce o simti tainic inlauntrul tau. Atunci trupul tau este atat de usor incat simti ca plutesti iar inima ta este bucurie. Iar Dumnezeu atunci iti daruri, cum ar fi: mila si iubirea pentru toti oamenii.

[dobrin7m]

Florin, am recitit parte din mesajele tale, mai cu atentie si am ajuns la concluzia, ca noi doi, vorbim de fapt despre acelasi lucru, dar fiecare diferit, in felul lui.
Iarta-ma pentru supararile pricinuite astazi si in seara asta poate faci o mica rugaciune si pentru mine. Multumesc.
Noapte buna! si Doamne ajuta!

[Ekaterina]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ekaterina,
M-aș bucura dacă ai puncta cîteva din ideile prezentate care vorbesc la subiectul de față. Aici nu prea pot asculta nici la serviciu, nici acasă o conferință de o oră.

Parintele Savatie este intrebat in interviu cum mai sunt iertate pacatele pe care omul a uitat sa le marturiseasca la spovedanie.

El spune ca Dumnezeu iarta pacatele omului in atotstiinta Sa cautand la sinceritatea inimii noastre. Pacatele uitate, sunt uitate. Dumnezeu iarta pacatele noastre nu atat pentru corectitudinea si exactitatea cu care noi numim anumite greseli ci pentru umilinta si infrangerea inimii. Noi ortodocsii, mai spune Parintele, gandim pacatele dupa patimi. Parintele recomanda sa marturisim boala care ne stapaneste, spunand ca omul nu poate sa tina seama de tot ceea ce face, ca altfel ar abate mintea de la Dumnezeu, devenind un politai al sufletului sau care isi urmareste doar greselile pentru a face o spovedanie exacta.

Mai sunt dezbatute si alte aspecte legate de spovedanie si anume de ce trebuie ca pacatele sa fie spuse in fata preotului si nu in fata icoanei, asa cum fac unii credinciosi.

Interviul este mai complex, merita ascultat, pentru a intelege cat mai corect ceea ce Parintele Savatie doreste sa spuna (chiar daca interviul are aproape o ora, nu se vorbeste despre spovedanie decat in prima parte).

[Florin-Ionut]

Ekaterina,

În prealabil postat de Ekaterina

Parintele Savatie este intrebat in interviu cum mai sunt iertate pacatele pe care omul a uitat sa le marturiseasca la spovedanie.

El spune ca Dumnezeu iarta pacatele omului in atotstiinta Sa cautand la sinceritatea inimii noastre. Pacatele uitate, sunt uitate. Dumnezeu iarta pacatele noastre nu atat pentru corectitudinea si exactitatea cu care noi numim anumite greseli ci pentru umilinta si infrangerea inimii. Noi ortodocsii, mai spune Parintele, gandim pacatele dupa patimi. Parintele recomanda sa marturisim boala care ne stapaneste, spunand ca omul nu poate sa tina seama de tot ceea ce face, ca altfel ar abate mintea de la Dumnezeu, devenind un politai al sufletului sau care isi urmareste doar greselile pentru a face o spovedanie exacta.

Mai sunt dezbatute si alte aspecte legate de spovedanie si anume de ce trebuie ca pacatele sa fie spuse in fata preotului si nu in fata icoanei, asa cum fac unii credinciosi.

Interviul este mai complex, merita ascultat, pentru a intelege cat mai corect ceea ce Parintele Savatie doreste sa spuna (chiar daca interviul are aproape o ora, nu se vorbeste despre spovedanie decat in prima parte).

Preotul cînd citește rugăciunea de iertare la Spovedanie spune așa:

”... Însuți și pe robul tău acesta _______ care se căiește de păcatele ce a făcut, primește-l cu știuta Ta iubire de oameni, trecîndu-i cu vederea toate cele făcute de dînsul...”

Apropo de polițai, duhovnicul mi-a spus că Dumnezeu nu face contabilitatea păcatelor. Asta pentru că eu obișnuiesc să adaug la sfîrșitul listei negre ”și alte păcate neștiute și pe care le-am uitat”.

O să încerc să-l ascult cîndva pe Savatie, dacă-mi amintesc.