Credeti ca diavolul ne cunoaste gandurile?

[BogdanF2]

Cuviosul Paisie Aghioritul spune ca diavolul nu ne cunoaste gandurile. Insa eu cred ca uneori le poate ghici din comportamentul nostru.

Bogdan.

[zoridezi]

Deci cum sa zic eu, pentru mine chestiunea asta e destul de spinoasa... nu de alta dar aproape zilnic duc o lupta cu propriile-mi ganduri. Citind pe internet ca diavolul nu ne cunoaste gandurile deja am ramas pe stand by curios lucru, mai ales ca fiecare dintre noi stim ca orice om are dialogul sau interior in care mai intervin si contradictii, de parca ar fi un adaos de undeva... n-ati simtit niciodata lucrul acesta? Si apoi visele, se zice ca de obicei sunt vise fie de la diavol, fie e contributia noastra personala, fie sunt de la Dumnezeu... eu azinoapte am visat ca citeam ceva de Parintele Paisie Aghioritul, pe care il admir enorm si din senin am zis ca nu imi mai place de el si am cautat pe google ceva porcos deci pur si simplu parca nu mai eram eu... na, eu ce sa mai cred acum, diavolul si-a bagat sau nu codita? si daca e asa, inseamna ca stie ce se petrece in mintea mea, implicit imi cunoaste gandurile...

[georgeval]

Din scrierile filocalice retinem ca sunt trei etape prin care omul poate cadea in robia patimilor
Acestea sunt: atacul sau momeala- o actiune din exterior a diavolului
consimtirea
infaptuirea.
Puterea diavolului fata de noi este limitata. Ne poate ruina din punct de vedere existential, dar nu ne poate distruge-a ne aduce la nefiinta.

[pisi]

Am avut o discutzie cu un calugar f evalvios pe aceasta tema care mi-a spus ca numai Dumnezeu poate citi gandurile, nimeni altcineva. Diavolul iti poate doar insufla anumite ganduri pe care tu sa le accepti sau nu. In momentul in care observa ca le primesti incepe sa iti trimita tot mai multe.

[Andu30]

În prealabil postat de zoridezi

Deci cum sa zic eu, pentru mine chestiunea asta e destul de spinoasa... nu de alta dar aproape zilnic duc o lupta cu propriile-mi ganduri. Citind pe internet ca diavolul nu ne cunoaste gandurile deja am ramas pe stand by curios lucru, mai ales ca fiecare dintre noi stim ca orice om are dialogul sau interior in care mai intervin si contradictii, de parca ar fi un adaos de undeva... n-ati simtit niciodata lucrul acesta? Si apoi visele, se zice ca de obicei sunt vise fie de la diavol, fie e contributia noastra personala, fie sunt de la Dumnezeu... eu azinoapte am visat ca citeam ceva de Parintele Paisie Aghioritul, pe care il admir enorm si din senin am zis ca nu imi mai place de el si am cautat pe google ceva porcos deci pur si simplu parca nu mai eram eu... na, eu ce sa mai cred acum, diavolul si-a bagat sau nu codita? si daca e asa, inseamna ca stie ce se petrece in mintea mea, implicit imi cunoaste gandurile...

Firea pamanteasca iti face aceste probleme. Pazirea gandurilor este una din luptele noastre. Nu trebuie sa lasi mintea sa se imprastie si sa izvorasca ganduri la voia intamplarii. Pacatul stramosesc prin care firea omului a cazut, a corupt aceasta fire pamanteasca a noastra. Noi trebuie sa o "punem la punct" prin post si rugaciune permanenta si sa dezvoltam "chipul si asemanarea lui Dumnezeu" din noi permitand astfel lui Hristos sa locuiasca cu noi. De ce crezi ca marii sfinti tineau mintea la Dumnezeu prin rugaciunea neincetata, ei practic repetau tot timpul "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul" si astfel tinand mintea numai la Dumnezeu nu lasau nici mintea sa izvorasca desartaciuni si nici pe diavol sa aiba de ce sa se prinda. Prin aceasta rugaciune neincetata la un moment data mintea o va produce singura si se va ruga mereu neincetat.

Era o povestioara intr-o viata de Sfant (nu mai tin minte care), cand Sfantul respectiv a ajuns la poarta unei cetati in care toti erau foarte pacatosi si erau dedati la pacate de multe feluri si Sfantul respectiv vede ca in toata cetatea era un singur diavol care motaia pe la poarta cetatii neavand ce sa faca, pentru ca oamenii isi devenisera ei insusi proprii diavoli. In schim in pustie unde era cate un om imbunatatit zeci de diavoli ii dadeau tarcoale cautatand diferite ispite cat mai mestesugite ca sa-l poata amagi intr-un fel sau altul.

Adu-ti aminte cum il pizmuia diavolul si pe Iov si cata ura avea impotriva lui si cum il acuza in fata lui Dumnezeu incercand astfel sa obtina dreptul pentru a-l ispiti.

[zoridezi]

În prealabil postat de Andu30

De ce crezi ca marii sfinti tineau mintea la Dumnezeu prin rugaciunea neincetata, ei practic repetau tot timpul "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul" si astfel tinand mintea numai la Dumnezeu nu lasau nici mintea sa izvorasca desartaciuni si nici pe diavol sa aiba de ce sa se prinda. Prin aceasta rugaciune neincetata la un moment data mintea o va produce singura si se va ruga mereu neincetat.

Am incercat si eu un timp sa zic rugaciunea inimii insa am citit ca e periculos pentru un om nepregatit duhovniceste, asa ca m-am lasat... Cine imi spune si mie cum se face mai corect ca vad ca parerile sunt impartite...?

[costel]

ZORIDEZI, nu-i nimic periculos in a te ruga cui trebuie. Asa ca poti rosti rugaciunea inimii fara grija ca iti poate aduce ceva rau.

Revenind la tema topicului, eu afirm ca diavolul nu ne cunoaste gandurile. Insa, daca omul nesocoteste legatura u Dumnezeu si intareste legatura cu diavolul, cel din urma poate ajunge sa puna stapanire si pe gandurile omului. In sensul ca omul va avea numai ganduri patimase. Nu intamplator in Scriptura, cand un indracit este intrebat care ii este numele spune Legiune - exprimand prin acest nume cat de unit a devenit cu diavolul.

Si nu intamplator cerem in rugaciunea "Tatal nostru" - ca voia lui Dumnezeu sa devina voia noastra. De vom fi si cu luare aminte la aceasta cerere, vom avea puterea sa nu rostim niciodata, atunci cand suntem intrebati care este numele nostru, LEGIUNE.

[Andu30]

În prealabil postat de zoridezi

Am incercat si eu un timp sa zic rugaciunea inimii insa am citit ca e periculos pentru un om nepregatit duhovniceste, asa ca m-am lasat... Cine imi spune si mie cum se face mai corect ca vad ca parerile sunt impartite...?

De ce ar fi periculos sa te rogi? Din contra este periculos sa nu te rogi... Rugaciunea inimii este atat de simpla si utila in orice moment... si mai ales cand ai ganduri negative sau cand te simti abatut si ingrijorat pentru un motiv sau altul..

1 TES 5
17. Rugaţi-vă neîncetat.
18. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.
19. Duhul să nu-l stingeţi.

Pentru noi este mai mult "rugaciunea mintii" decat "rugaciunea inimii", dar este bine si asa...

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de zoridezi

Deci cum sa zic eu, pentru mine chestiunea asta e destul de spinoasa... nu de alta dar aproape zilnic duc o lupta cu propriile-mi ganduri. Citind pe internet ca diavolul nu ne cunoaste gandurile deja am ramas pe stand by curios lucru, mai ales ca fiecare dintre noi stim ca orice om are dialogul sau interior in care mai intervin si contradictii, de parca ar fi un adaos de undeva... n-ati simtit niciodata lucrul acesta? Si apoi visele, se zice ca de obicei sunt vise fie de la diavol, fie e contributia noastra personala, fie sunt de la Dumnezeu... eu azinoapte am visat ca citeam ceva de Parintele Paisie Aghioritul, pe care il admir enorm si din senin am zis ca nu imi mai place de el si am cautat pe google ceva porcos deci pur si simplu parca nu mai eram eu... na, eu ce sa mai cred acum, diavolul si-a bagat sau nu codita? si daca e asa, inseamna ca stie ce se petrece in mintea mea, implicit imi cunoaste gandurile...

Părintele Arsenie Papacioc: VIDEO - Cu dracul nu se sta de vorba!

Se stie ca diavolul, uneori poate transmite inclusiv ganduri aparent bune.
Multe cazuri de acest fel sau intamplat cu unii calugari pe care dracul ii trezea chiar in timpul noptii ca sa-si spuna rugaciunile. De fapt, scopul principal este ca sa te lasi condus de astfel de ganduri, fara ca tu sa stii de unde vin, deoarece chiar daca la inceput acele ganduri par bune, mai apoi daca vede ca faci ascultare stie el exact ce are de facut cu tine.

[tot-Laurentiu]

Vorbirea cu gândurile

- Părinte, sufăr atunci când îmi vine un gând de mândrie.

- Îl ţii înlăuntrul tău?

- Da.

- De ce îl ţii? Închide-i uşa. Dacă îl ţii înlăuntrul tău, te vatămi. Gândul vine ca un hoţ, iar tu îi deschizi uşa, îl bagi înlăuntru, începi dicuţia cu el şi dupa aceea acela te fură. Discută cineva vreodată cu hoţul? Nu numai că nu discută, ci încuie şi uşa ca să nu intre înlăuntru. Se poate să nu discuţi cu el, dar de ce îl laşi să intre înlăuntru? Să dăm un exemplu; nu spun că ai astfel de gânduri, dar să presupunem că îţi vine un gând că puteai să fii tu stareţă. În regulă, a venit gândul. Cum a venit, spune-ţi ţie: “Foarte bine. Vrei să fii stareţă? Fă-te mai întâi stareţă pentru tine”, şi aşa imediat tai discuţia. Ce, vom discuta cu diavolul? Vezi, atunci când diavolul s-a dus să-L ispitească pe Hristos, El i-a spus: “Mergi înapoia Mea, satano”. Dacă Hristos i-a spus diavolului “haide, pleacă…”, noi ce să discutăm cu el?

- Părinte, este rău să discut cu un gând de-a stânga ca să văd de unde vine?

- Răul este că nu discuţi cu gândul, aşa cum crezi, ci cu tangalachi. În clipa aceea simţi plăcere, dar după aceea te chinuieşti. Să nu discuţi deloc cu astfel de gânduri. Apucă grenada şi arunc-o în duşman, ca să-l omori. Grenada este astfel construită încât să nu explodeze imediat, ci după 2-3 secunde. Tot aşa şi gândul cel de-a stanga, nu te poate vătăma daca îl alungi imediat. Dar tu de multe ori nu eşti trează, nu spui rugăciunea şi nu te poţi apăra. Vine telegrama diavolului de afară, o iei, o citeşti, o reciteşti, eşti de acord cu ea şi o pui în arhivă. Aceste dosare le va prezenta diavolul la Ziua Judecăţii, ca să te acuze.

- Părinte, când devine cădere atacul unui gând de-a stanga?

- Vine gândul şi-l alungi imediat. Asta nu este cădere. Vine şi discuţi cu el. Asta este cădere. Vine, îl primeşti puţin şi apoi îl alungi. Asta este o jumătate de cădere, pentru că şi în cazul acesta te vatămi, fiindcă diavolul ţi-a întinat mintea. Adică este ca şi cum ar veni diavolul şi tu i-ai spune: “Bună ziua. Ce faci? Bine? Ia loc, să te cinstesc cu ceva. A, eşti diavolul? Pleacă.” Dacă ai văzut că este diavolul de ce l-ai băgat înlăuntru? L-ai cinstit şi va reveni.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoinţa Duhovnicească)

http://acvila30.ro/vorbirea-cu-gandurile/