Care este adevarul despre vorbirea in limbi ?

În prealabil postat de Doriana

Darurile Duhului Sfant [toate cele noua] sunt necesare pentru slujire si zidire in aceasta lume . Nu sunt premii pentru sfintenie , ci unelte necesare in slujire. Premiile pentru sfintenie le vom primi in cer; deocamdata muncim pentru ele, iar darurlile Duhului Sfant ne sunt date ca sa ne ajute in munca noastra.

Darurile Duhului Sfant sunt necesare pentru zidire, nu pentru slujire; pentru slujire este Iubirea; si pana nu te arati slujitor vrednic nu-ti va da Domnul, Stapanul lucrarii, unelte, doar ca asa au (sau au avut) altii! Este cineva care sa sustina ca in Biserica Apostolica Ortodoxa vasul Iubirii s-a spart candva asa ca a fost nevoie de un alt vas? Acesta ar trebui sa fie foarte atent pentru ca vasul pe care-l considera impropriu Duhului Sfant este tinut in maini de Mantuitorul, Sfintii Apostoli si Maica Domnului si de toti sfintii mucenici si este modelat chiar de Insusi Dumnezeu! Mare curaj, sau nebunie poate, trebuie sa ai ca sa arunci acest vas si sa-l inlocuiesti cu altul care este facut de oameni, chiar daca seamana, pe ici pe colo, cu Vasul lui Dumnezeu.

Stii, draga mea sora, ce imi pare de neinteles? Cum s-a intamplat aceasta aici, pe locul unde chiar Sfantul Apostol Andrei a intemeiat Biserica? Inteleg ca este posibil in America sau pe aiurea, dar aici sangele martirilor pentru Hristos inca se vede clar deasupra pamantului daca ai suficienta rabdare si smerenie sa ingenunchezi in rugaciune si sa-ti pleci fruntea pana jos!

Iarta-ma si sa nu fii grabnica spre "certuri de cuvinte" ci grabnica sa fii spre ascultare si blandete; in acestea se afla Hristos, pentru ca El este "bland si smerit cu inima" !

[Doriana]

În prealabil postat de dobrin7m

Tot eu am spus in postul 293 asa:
Pentru om acest fenomen este aproape imposibil. Adunam in noi atatea pacate ale celor dinaintea noastra , ale noastre, incat este aproape imposibil sa aiba cineva acest dar si cu siguranta ca daca undeva pe acest pamant exista un om cu asemenea dar nu apare in astfel de adunari, ci isi vede smerit de lucrarea sa.

Iar eu ti-am spus :

În prealabil postat de Doriana

Darurile Duhului Sfant [toate cele noua] sunt necesare pentru slujire si zidire in aceasta lume . Nu sunt premii pentru sfintenie , ci unelte necesare in slujire. Premiile pentru sfintenie le vom primi in cer; deocamdata muncim pentru ele, iar darurlile Duhului Sfant ne sunt date ca sa ne ajute in munca noastra.

Se pare ca vorbim in paralel si ne intelegem separat. Desigur, e vina mea. Intr-un lucru ai dreptate: nu am suficienta dragoste crestineasca si nici nu am pretins ca as avea. Imi cunosc lipsa la acest capitol si tare as mai vrea sa se schimbe ceva...Dar nu stiu cum ai cataloga mesajele tale de pe ultimele pagini, in care te-ai straduit din greu sa scoti cat mai multe vorbe rele despre niste oameni ca si tine, cu bune si rele, cu necazuri si bucurii. Probabil asta este adevarata dragoste crestineasca , dar nu stiu de ce, pe mine nu ma inspira. Daca ceea ce faci te face fericita, continua si nu ma lua in seama. Si te rog sa ma ierti daca te-am suparat.

[Doriana]

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Darurile Duhului Sfant sunt necesare pentru zidire, nu pentru slujire; pentru slujire este Iubirea; si pana nu te arati slujitor vrednic nu-ti va da Domnul, Stapanul lucrarii, unelte, doar ca asa au (sau au avut) altii!

Probabil nu am definit clar notiunea de slujire...Daca un om vindeca pe altul prin darul de vindecare al Duhului Sfant [de exemplu] se cheama ca a slujit aproapelui sau si Domnului, caci Domnul era in inima celui pe care l-a vindecat. Desigur ca toate se fac prin Iubire, caci Iubirea este mediul in care se dezvolta darurile. Si desigur ca nu se dau prea multe daruri pruncilor, caci orice dar e o sabie cu doua taisuri si presupune o responsabilitate in plus. Ce sa faca un prunc cu uneltele? El trebuie sa invete sa manance, sa mearga, sa invete carte...Pe masura ce omul creste in credinta primeste mai mult.

Parinte, nu va uitati la ce izbeste ochiul. Desi pare ca am aflat si stim cum stau lucrurile, dincolo de toate parerile si impresiile noastre, exista un plan al lui Dumnezeu necunoscut noua. Si tot ce se intampla se intampla cu un scop; chiar si lucrurile mai putin placute au rostul lor si se vor intampla chiar daca am vrea sa le taiem de pe lista. Si slava lui Dumnezeu ca e asa. La sfarsitul lucrurilor, cand vom intelege planul lui Dumnezeu, ne vom da seama ca tot ce face El este bun si desavarsit si ca fiecare cuvant spus a avut rostul lui in implinirea acestui plan. Ma iertati...

"Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, şi nu este cine să se asemene gândurilor Tale;Vestit-am şi am grăit: înmulţitu-s-au peste număr."

[Doriana]

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Eu nu vreau sa vorbesc in limbi intr-o adunare alaturi de fratele meu Iacob sau de sora mea Doriana (iertati-ma ca va folosesc, dar va am la inima!) ci vreau sa-i pot imbratisa in Duhul lui Dumnezeu, in Dragostea si in Smerenia lui Hristos. Vreau sa pot sa plang cu ei cand sunt tristi, sa ma bucur cu ei cand sunt bucurosi, sa cant cu ei lauda lui Dumnezeu... Adica “sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa marturisim pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o Fiinta si nedespartita” (slujba Sf. Liturghii). Oare daca asta imi doresc si daca lupt pentru asta nu sunt suficient de “in Duhul lui Hristos”? Trebuie sa cer sa si vorbesc in limbi? Daca trebuie si aceasta sunt in mare pericol, fratilor! Sunt prea pacatos ca sa primesc daruri de la Domnul; de mi-ar darui Domnul zile si intelepciune sa pot sa-mi ispasesc aici greselile mele cele multe! Rugati-va si fratiile voastre pentru mine!

Intr-adevar, ceea ce conteaza cel mai mult este dragostea. Cum am mai spus, darurile Duhului Sfant nu sunt obligatorii, mai ales pentru cei ce nu le doresc. Multi le primesc fara sa le ceara, pentru ca, pur si simplu, Dumnezeu vrea sa lucreze. Si El cauta oameni disponibili si dedicati. Insa cel cu daruri nu e mai sfant decat cel fara daruri, ci are o mai mare responsabilitate .Cui i sa dat mult i se va cere mult. Stiind aceste lucruri, cel care are un dar nu va mai putea sa se mandreasca. Cine stie cata responsabilitate iti da primirea unui dar si cat de greu e de dus si pastrat curat, Il va accepta ca pe o cruce, de dragul Domnului si al altora, carora trebuie sa le slujeasca prin acest dar. Dar cand te uiti la Domnul ca nu s-a sfiit sa lucreze cu tot ce-i era la indemana, chiar cu o gramada de daruri, a dispretuit rusinea si barfa gurilor rele si a facut voia lui Dumnezeu, iti dai seama cat de mic esti...atat de mic incat nici macar nu mai poti ridica glasul sa spui "Doamne, nu sunt vrednic". Taci, accepti tot ceea ce iti da El si te inchini...

[lacrimi]

În prealabil postat de Doriana

Intr-adevar, ceea ce conteaza cel mai mult este dragostea. Cum am mai spus, darurile Duhului Sfant nu sunt obligatorii, mai ales pentru cei ce nu le doresc. Multi le primesc fara sa le ceara, pentru ca, pur si simplu, Dumnezeu vrea sa lucreze. Si El cauta oameni disponibili si dedicati. Insa cel cu daruri nu e mai sfant decat cel fara daruri, ci are o mai mare responsabilitate .Cui i sa dat mult i se va cere mult. Stiind aceste lucruri, cel care are un dar nu va mai putea sa se mandreasca. Cine stie cata responsabilitate iti da primirea unui dar si cat de greu e de dus si pastrat curat, Il va accepta ca pe o cruce, de dragul Domnului si al altora, carora trebuie sa le slujeasca prin acest dar. Dar cand te uiti la Domnul ca nu s-a sfiit sa lucreze cu tot ce-i era la indemana, chiar cu o gramada de daruri, a dispretuit rusinea si barfa gurilor rele si a facut voia lui Dumnezeu, iti dai seama cat de mic esti...atat de mic incat nici macar nu mai poti ridica glasul sa spui "Doamne, nu sunt vrednic". Taci, accepti tot ceea ce iti da El si te inchini...

Doamne ajuta, Doriana,

Referindu-ma strict la "vorbirea in limbi" si ceea ce ai scris tu mai sus, as vrea sa te intreb ceva: in ce mod vrea Dumnezeu sa lucreze atunci cand Iti da un asemenea "dar"? Ce responsabilitate ai tu daca ai primit acest dar? Si de ce sa nu poti ridica glasul sa strigi "Doamne, nu sunt vrednic"? Asta ar trebui sa faceti voi: la orice primire de "dar" sau aratare a vointei Domnului, sa strigati "Doamne, nu suntem vrednici". Asta e smerenie, Doriana... Asta inseamna a alunga diavolul, daca este prezent si a-L primi pe Domnul. Pentru ca Domnului Ii place smerenia, diavolului nu....

[Doriana]

În prealabil postat de lacrimi

Doamne ajuta, Doriana,

in ce mod vrea Dumnezeu sa lucreze atunci cand Iti da un asemenea "dar"? Ce responsabilitate ai tu daca ai primit acest dar? Si de ce sa nu poti ridica glasul sa strigi "Doamne, nu sunt vrednic"? Asta ar trebui sa faceti voi: la orice primire de "dar" sau aratare a vointei Domnului, sa strigati "Doamne, nu suntem vrednici". Asta e smerenie, Doriana... Asta inseamna a alunga diavolul, daca este prezent si a-L primi pe Domnul. Pentru ca Domnului Ii place smerenia, diavolului nu....

Nice to see you again, lacrimioara...

Este absolut adevarat ca nu suntem vrednici de darurile lui Dumnezeu si a recunoaste asta inseamna smerenie. Insa exista o smerenie mai mare decat asta: desi stiu ca nu sunt vrednic, nu ma mai uit la mine, caci eu voi fi prea mic in ochii mei. Ma uit la El , care e vrednic , si primesc orice imi da fara sa ma contrazic cu El pe motiv ca nu sunt vrednic. De dragul Lui calc si pe frica de a nu face fata unui dar sau unei slujbe si merg inainte cu incredere in El. E bine sa ne vedem nevrednicia, dar sa nu insistam prea mult asupra ei, admirand-o; tinta noastra trebuie sa fie Hristos.

Darul vorbirii in limbi e cel mai mic dintre daruri; de aceea era atat de des intalnit in Biserica primara. Nu am idee la ce s-a gandit Dumnezeu cand l-a dat, dar stiu ce efecte a avut. Ucenicii se rugau in camera de sus si deodata s-au coborat asuora lor niste limbi ca de foc si au inceput sa vorbeasca in limbi. Apoi s-au adunat oamenii. Multi au inteles ce se vorbea si au fost evanghelizati. Dar , dupa cum spune Sf Ap Pavel, de multe ori vorbirea nu era inteleasa de nimeni si avea efectul unei rugaciuni.
Omul care vorbeste in limbi trebuie sa fie atent ca sa-si pastreze inima curata pentru a nu face loc unor vorbiri neinspirate si de a se ruga atunci cand ii da Duhul sa se roage sau sa vorbeasca. Mai ales in cazul in care darul este folosit pentru evanghelizare omul trebuie sa fie foarte curat, altfel risca sa distorsioneze mesajul.

Mai greu este cu darul proorociei sau vindecarii, sau minunilor, care sunt niste daruri foarte greu de purtat, iar cel care le are este atacat in permanenta de vrajmas tocmai pentru a-l descuraja cu scopul sa nu le mai practice. Si, dupa cum se vede in ziua de azi, vrajmasului i-a iesit planul chiar foarte bine. Exista multi oameni cu daruri deosebite, dar care au renuntat sa le mai foloseasca de frica de a nu mai fi loviti. Si cum ar mai lucra Dumnezeu prin ei daca ar alunga frica si s-ar rededica Domnului...

În prealabil postat de Doriana

Intr-adevar, ceea ce conteaza cel mai mult este dragostea. Cum am mai spus, darurile Duhului Sfant nu sunt obligatorii, mai ales pentru cei ce nu le doresc.

Acestea le spui fratia ta si iata ce spuneam si eu intr-un post anterior:
In concluzie, darurile duhovnicesti, deci si vorbirea in limbi, sunt daruri nu necesitati esentiale;[...]

Dar in continuare spuneam si repet si acum: nu poti cladi Biserica lui Hristos, Cel care este esential si necesar prin excelenta, pe lucruri neesentiale.

Ce a ramas din lucrarea adventistilor cand, parca prin 1843-1844, si-au vazut proorocirile dovedite ca mincinoase? Teoretic nimic am spune, dar iata ca ei exista si azi si chiar au pretentia si afirma sus si tare ca Maica Domnului este, de departe, mai putin importanta ca Hellen White in ceea ce priveste rolul in istoria mantuirii oamenilor!
Ce ar mai ramane din toata lucrarea fratilor penticostali daca s-ar convinge ca de maine vorbirea in limbi a incetat cu desavarsire? Ar face ceea ce fac si astazi cei mai multi dintre ei, ar continua sa ceara ceva ce nu este necesar. Spune-mi, te rog (poate ma insel eu, nu stiu), daca vorbirea in limbi nu este obligatorie spre mantuire cum se poate sprijini pe aceast dar Biserica lui Dumnezeu? Nu cumva este pierdere de timp sa cauti ceva ce nu este obligatoriu pentru mantuirea ta? Este absolut sigur ca o astfel de cautare iti va consuma din timp, din energie si poate chiar in acele momente nu faci ceea ce este strict necesar! La fel este si cu "proorocirea" prin calcule a datei exacte a sfarsitului acestei lumi.

Cu siguranta, Biserica lui Hristos se sprijina pe porunca Iubirii nu pe cautarea darurilor, fie ele si minunate... si iar ma intreb: ce te face sa pastrezi ca tel in viata aceasta, dorinta de a primi daruri? Daca nu pentru asta esti penticostala, atunci pentru ce altceva? De ce se face un roman, ce are in maini comoara sfinteniei autentice si vesnice, cautator de lucruri vremelnice si fara valoare? Nu exista oare in Biserica ortodoxa loc de a face orice lucrare duhovniceasca ar dori un crestin lucrator, chiar sa primeasca daruri duhovnicesti? Daca exista loc (si exista, cu siguranta!), de ce are romanul nevoie de catehizare noua "de peste ocean"? Poate fiindca romanul ortodox, in dogma credintei lui, este apostat, sau eretic, sau blasfemiator, sau inchinator la idoli sau hulitor de cele sfinte? Spune-mi, este? Daca nu este, cu ce inima se batjocoreste, chiar aici in casa ortodoxiei, intreaga istorie a neamului acesta. Biserica este pentru roman ca o mama. De ce pleaca fratele meu din casa parinteasca si arunca cu pietre in mama noastra? Doar ca sa primeasca daruri? Cine-i va da daruri unui astfel de suflet? Te rog sa privesti la esenta adanca a acestor cuvinte, stiu ca ai capacitatea sa o faci! Sa nu aduci impotriva Bisericii ortodoxe acele argumente puerile ale neoprotestantismului privitor la icoana din perete, la suficienta preotiei universale pentru mantuire, sau stiu eu ce altceva a mai scornit diavolul in mintea unor oameni mici la suflet. Astfel, daca Biserica ortodoxa este in Duhul lui Dumnezeu pentru ce fugi de ea? Daca crezi ca nu este in Duhul, de ce sa mai vorbim? Dar daca nu vom mai vorbi, fratia dintre noi va deveni ca cea a lui Abel si Cain. Sa nu fie!

În prealabil postat de Doriana

[...]iti dai seama cat de mic esti...atat de mic incat nici macar nu mai poti ridica glasul sa spui "Doamne, nu sunt vrednic". Taci, accepti tot ceea ce iti da El si te inchini...

Cand te stii mic si nevrednic fie ridici glasul inspre pocainta (ca Petru, sau ca talharul de pe cruce, sau ca toti sfintii Bisericii), fie fugi si apoi deznadajduiesti si te pierzi (ca Iuda, sau ca Arie, sau ca toti ratacitii de la porunca iubirii de Domnul). Sa taci doar...? Nu am auzit nici macar de un singur caz in care un crestin ce s-a simtit, prin Duhul, mic, mic de tot, sa taca! Dar cei care striga cu lacrimi "Doamne nu sunt vrednic ca sa intri in casa mea, spune numai cu cuvantul..." sunt multimi nenumarate; si toti s-au sfintit!

Domnul sa ne apere!

[Doriana]

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

si iar ma intreb: ce te face sa pastrezi ca tel in viata aceasta, dorinta de a primi daruri?

Daca intrebarea mi se asdreseaza, ei bine, nu-mi amintesc sa fi spus ca umblu dupa daruri. Cum am spus, ele presupun o mare responsabilitate. Iar eu nu am venit la Domnul pentru daruri, ci ca sa am viata. Insa nu voi sta in calea lui Dumnezeu daca El vrea sa-mi dea ceva. Daca declaram ca suntem ai Lui trebuie sa ascultam de El in toate lucrurile, chiar si in cele care ni se par greu de purtat.

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

De ce pleaca fratele meu din casa parinteasca si arunca cu pietre in mama noastra? Doar ca sa primeasca daruri?

Inteleg ca aveti o durere mare, parinte si imi pare rau ca e asa. Cei ce arunca cu pietre sunt peste tot, numai ca fiecare arunca in cel ce nu e ca el. Desi traiesc intre penticostali, nu tin minte sa fi vazut vreunul care sa vina la Hristos dupa daruri. Si asta pentru ca darurile nu se primesc usor, iar atunci cand te pocaiesti te vezi atat de mic si nenorocit incat nici nu te gandescti sa mai primesti si ceva. Cred ca sunt niste povestiri care circula printre ortodocsi, vis-a-vis de alte culte, dar multe nu sunt reale. Dincolo de uscaturile pe care le-ati intalnit si v-au necajit exista oameni normali, cu bune si rele, care Il cauta pe Dumnezeu cum pot si ei.

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Cand te stii mic si nevrednic fie ridici glasul inspre pocainta (ca Petru, sau ca talharul de pe cruce, sau ca toti sfintii Bisericii), fie fugi si apoi deznadajduiesti si te pierzi (ca Iuda, sau ca Arie, sau ca toti ratacitii de la porunca iubirii de Domnul). Sa taci doar...? Nu am auzit nici macar de un singur caz in care un crestin ce s-a simtit, prin Duhul, mic, mic de tot, sa taca! Dar cei care striga cu lacrimi "Doamne nu sunt vrednic ca sa intri in casa mea, spune numai cu cuvantul..." sunt multimi nenumarate; si toti s-au sfintit!

Eu imi dau seama ca nu pot intra in dispute teologice cu un preot. Nu as avea nici o sansa . :) Insa imi amintesc cum a fost cand am stat eu inaintea lui Dumnezeu si mi-am vazut pacatul si nevrednicia. Nu am mai avut glas sa spun ceva, doar sa Il ascult. Asa s-a intamplat in fata parintelui Arsenie si in alte randuri. De aceea am scris ceea ce am scris.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Doriana

Iar eu ti-am spus :



Se pare ca vorbim in paralel si ne intelegem separat. Desigur, e vina mea. Intr-un lucru ai dreptate: nu am suficienta dragoste crestineasca si nici nu am pretins ca as avea. Imi cunosc lipsa la acest capitol si tare as mai vrea sa se schimbe ceva...Dar nu stiu cum ai cataloga mesajele tale de pe ultimele pagini, in care te-ai straduit din greu sa scoti cat mai multe vorbe rele despre niste oameni ca si tine, cu bune si rele, cu necazuri si bucurii. Probabil asta este adevarata dragoste crestineasca , dar nu stiu de ce, pe mine nu ma inspira. Daca ceea ce faci te face fericita, continua si nu ma lua in seama. Si te rog sa ma ierti daca te-am suparat.

Nu m-ai suparat catusi de putin, adevarat vorbim in paralel. Dar eu stiu cu siguranta ca daca cineva rataceste in credinta ia si mustra-l, ca Biblia spre mustrare este si spre indreptare este, si spre mentinere pe calea cea buna a lui Dumnezeu este. Oare dragostea crestineasca ce este? sa aratam iubire celor de langa noi. Oare iubirea este doar zambet si bucurie? iubire este si pentru buni si pentru rai. Pentru rai iubire aste atunci cand ii arati ce sa faca si cum sa faca sa devina bun. Si pe cel rau il faci bun cu vorba buna mai intai, si cu mustrare mai apoi. Si totul din iubire. Cand nu exista dragoste crestineasca atunci stai deoparte , egoist, si taci.
Cum sa nu te iau in seama? oare esti tu o fiinta neinsemnata? Eu zic ca nu.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Doriana

Intr-adevar, ceea ce conteaza cel mai mult este dragostea. Cum am mai spus, darurile Duhului Sfant nu sunt obligatorii, mai ales pentru cei ce nu le doresc. Multi le primesc fara sa le ceara, pentru ca, pur si simplu, Dumnezeu vrea sa lucreze. Si El cauta oameni disponibili si dedicati.

``si EL cauta oameni disponibili si dedicati``
Oare asa face Dumnezeu? cauta oameni disponibili si dedicati? Oare de ce trebuie sa inversam rolurile? Nu noi trebui sa cautam pe Dumnezeu? iata aici ``adevarul`` penticostal: Un ``Dumnezeu`` care sta si cauta oameni disponibili si dedicati pentru a le da daruri.
Stii tu cine sta si cauta printre oameni , pe cei disponibili si dedicati?