Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

[cristiboss56]

În prealabil postat de dobrin7m

Probabil ca m-ai inteles gresit. Nu am spus ca ar trebui interzisa sau ca nu avem voie sa o citim. Nu asta am spus. O citim de evlavie asa cum citim orice care religioasa ortodoxa. Dar la rang de psalm - rugaciune, ramane Scriptura cu Psalmii lui David.

Noi ortodocsii , avem pe langa Sfanta Scriptura cu Psalmii lui David , si Acatiste , Paraclise si Psaltira Maicii Domnului , si multe cantari - rugaciuni pe care bine le cunosti , si care sunt un adevarat balsam pentru suflet . Toate cele care au binecuvantare scrisa de Biserica Noastra Ortodoxa , sunt de folos noua , inclusiv Psaltira Maicii Domnului !

[cristiboss56]

Icoana "Galactotrofusa" Maica Domnului care Alaptează!



Icoana numită "Galaktotrofusa" este o reprezentare a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, în care Pruncul se hrăneşte de la sânul Maicii Domnului. Această icoana, foarte rară, şi-a făcut loc în evlavia poporului mai mult în Grecia, Serbia şi Rusia.
"Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt!" (Luca 11, 27) "Cum să-ţi deschid eu izvorul laptelui, Ţie, o, Izvorule?! Cum să Te hrănesc eu pe Tine, Cel ce hrăneşti toate de la masa Ta? Cum să mă apropii de scutecele Tale, care eşti înfăşat în raze?", rosteşte Maica Domnului într-o rugăciune-imn la Naşterea Domnului scrisă de Sfântul Efrem Sirul.
Icoana cu Maica Domnului care alaptează este prăznuită de două ori pe an: în data de 2 iulie şi în data de 12 ianuarie. Mulţi închinători consideră această icoană a Maicii Domnului drept ajutătoare în dobândirea de prunci, mai ales în familiile care nu pot avea copii.
Primele reprezentări ale acesteia se pierd în negura vremii, unele dintre ele găsindu-se chiar şi în catacombele romane. Un astfel de loc este "Catacomba Priscillei" , aşezată în apropierea Romei. De asemenea, multe vechi manuscrise mai strecoară căte o miniatură cu o asemenea compoziţie rară, originală sau bine cunoscută.



Una dintre cele mai vechi astfel de reprezentări a Maicii Domnul se află în Sfântul Munte Athos, în Tipiconul din Careia, în partea dreaptă a iconostasului, acolo unde, de obicei, se aşează icoana Mântuitorului Iisus Hristos. Această icoană, aflată iniţial în Lavra Sfântul Sava cel Sfinţit, de lângă Ierusalim, a fost dăruită mai apoi Mănăstirii Hilandar.
Sfântul Sava cel Sfinţit, ctitorul acestei măreţe Lavre, a lăsat un minunat testament, în ceea ce priveşte toiagul său de stareţ şi icoana cu Maica Domnului care alaptează. El a zis că următorul călugar cu acest nume - Sava - care va ajunge să se închine în mănăstire, să le moştenească.
În jurul secolului al XIII-lea, Arhiepiscopul Sava al Serbiei a vizitat Lavra de lângă Ierusalim, fără a şti nimic despre testamentul Sfântului Sava, ori despre icoană. În momentul în care s-a închinat la Moaştele Sfântului Sava, toiagul acestuia i-a căzut la picioare. Făcând cercetare fraţii în legătură cu închinătorul, au identificat în acesta pe cel căruia se adresase cu mulţi ani în urmă stareţul lor.
Arhiepiscopul a primit odoarele cu multă emoţie. Icoana a dus-o imediat în Sfântul Munte Athos, în Mănăstirea Hilandar. Aceasta a fost aşezată însă într-un metoc al mănăstirii, închinat chiar Sfântului Sava, în Careia. Un lucru unic poate in lumea ortodoxă este acela că icoana se află aşezată în catapeteasmă, în partea dreaptă a uşilor împărăteşti, în locul în care, în toate celelalte biserici ortodoxe, se află icoana Mantuitorului.
De ce a apărut această icoană? Ce a determinat pe zugrav să o înfăţişeze astfel pe Maica Domnului cu Pruncul? Motivele şi scopul acesteia nu sunt întocmai cunoscute, însă multe păreri au fost rostite în legătură cu aceasta. Cea mai importantă rămâne însă una de ordin dogmatic, anume ca icoana înfăţişează natura deplin umană a Mântuitorului, fără a o trece cu vederea pe cea dumnezeiască.
Aceste imagini apar foarte de timpuriu în arta creştină. Se regăsesc la copţi, în Mănăstirea lui Ieremia de la Sakkara şi în bisericile şi capelele din Bauit. În Egipt a fost înfăţişată pentru prima oară Maica Domnului alaptând Pruncul, sub influenta cultului lui Isis, care era încă foarte prezent la sfârşitul secolului al V-lea. Caracterul prea naturalist şi prea uman a făcut ca acest tip de icoane să fie dat uitarii. Cu toate acestea, tema a fost reluată în secolul al XVI-lea şi o regăsim în Grecia şi în Rusia. În Apus, în special pictura italiană, umanizand istoria mantuirii, a preluat tema Maicii Domnului alaptandu-si Pruncul, aceasta devenind una din temele preferate ale iconografiei mariale.
Trupul Maicii Domnului este şi el îndumnezeit, natura firească nu arată cum arată a noastra, este curată întru toate, este deplin fecioară, este deplin cuviincioasă. Elementul aparte al acestei icoane este şi el unul cuviincios. "Sânul" la care a fost alăptat Mântuitorul este unul minunat, iar nu unul carnal, unul trupesc. Vedem cum sânul Maicii Domnului nu este în locul lui natural, ci într-un loc aparte, aproape de umar. Aceasta nu este o eroare de pictare, ci un element esenţial.
Zugravul acestei icoane biruieşte şi el "rânduiala firii", împreună cu Maica Domnului, lucrând împreună cu harul dumnezeiesc. Astfel, lucrarea divino-umană reuşeşte să înfăţişeze altfel trupul Maicii Domnului, tocmai pentru a nu sminti cu nimic mintea începătoare şi slabă a omului.
Această icoană merită să fie luată în seamă, cu toate că îi lipseşte un istoric mai clar, înfăţişând mai ales motivele apariţiei acesteia. Cu toate acestea, icoana se bucură de mare cinste acolo unde a fost păstrată de Tradiţia creştină. Chiar dacă în evlavia poporului nostru icoana nu şi-a găsit un loc bine determinat, aceasta nu trebuie trecută cu vederea ca una necanonică. Icoana este rară, însă rămâne canonică şi nu atinge cu nimic dreapta credinţă.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Icoana "Galactotrofusa" Maica Domnului care Alaptează!



Icoana numită "Galaktotrofusa" este o reprezentare a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, în care Pruncul se hrăneşte de la sânul Maicii Domnului. Această icoana, foarte rară, şi-a făcut loc în evlavia poporului mai mult în Grecia, Serbia şi Rusia.
"Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt!" (Luca 11, 27) "Cum să-ţi deschid eu izvorul laptelui, Ţie, o, Izvorule?! Cum să Te hrănesc eu pe Tine, Cel ce hrăneşti toate de la masa Ta? Cum să mă apropii de scutecele Tale, care eşti înfăşat în raze?", rosteşte Maica Domnului într-o rugăciune-imn la Naşterea Domnului scrisă de Sfântul Efrem Sirul.
Icoana cu Maica Domnului care alaptează este prăznuită de două ori pe an: în data de 2 iulie şi în data de 12 ianuarie. Mulţi închinători consideră această icoană a Maicii Domnului drept ajutătoare în dobândirea de prunci, mai ales în familiile care nu pot avea copii.
Primele reprezentări ale acesteia se pierd în negura vremii, unele dintre ele găsindu-se chiar şi în catacombele romane. Un astfel de loc este "Catacomba Priscillei" , aşezată în apropierea Romei. De asemenea, multe vechi manuscrise mai strecoară căte o miniatură cu o asemenea compoziţie rară, originală sau bine cunoscută.



Una dintre cele mai vechi astfel de reprezentări a Maicii Domnul se află în Sfântul Munte Athos, în Tipiconul din Careia, în partea dreaptă a iconostasului, acolo unde, de obicei, se aşează icoana Mântuitorului Iisus Hristos. Această icoană, aflată iniţial în Lavra Sfântul Sava cel Sfinţit, de lângă Ierusalim, a fost dăruită mai apoi Mănăstirii Hilandar.
Sfântul Sava cel Sfinţit, ctitorul acestei măreţe Lavre, a lăsat un minunat testament, în ceea ce priveşte toiagul său de stareţ şi icoana cu Maica Domnului care alaptează. El a zis că următorul călugar cu acest nume - Sava - care va ajunge să se închine în mănăstire, să le moştenească.
În jurul secolului al XIII-lea, Arhiepiscopul Sava al Serbiei a vizitat Lavra de lângă Ierusalim, fără a şti nimic despre testamentul Sfântului Sava, ori despre icoană. În momentul în care s-a închinat la Moaştele Sfântului Sava, toiagul acestuia i-a căzut la picioare. Făcând cercetare fraţii în legătură cu închinătorul, au identificat în acesta pe cel căruia se adresase cu mulţi ani în urmă stareţul lor.
Arhiepiscopul a primit odoarele cu multă emoţie. Icoana a dus-o imediat în Sfântul Munte Athos, în Mănăstirea Hilandar. Aceasta a fost aşezată însă într-un metoc al mănăstirii, închinat chiar Sfântului Sava, în Careia. Un lucru unic poate in lumea ortodoxă este acela că icoana se află aşezată în catapeteasmă, în partea dreaptă a uşilor împărăteşti, în locul în care, în toate celelalte biserici ortodoxe, se află icoana Mantuitorului.
De ce a apărut această icoană? Ce a determinat pe zugrav să o înfăţişeze astfel pe Maica Domnului cu Pruncul? Motivele şi scopul acesteia nu sunt întocmai cunoscute, însă multe păreri au fost rostite în legătură cu aceasta. Cea mai importantă rămâne însă una de ordin dogmatic, anume ca icoana înfăţişează natura deplin umană a Mântuitorului, fără a o trece cu vederea pe cea dumnezeiască.
Aceste imagini apar foarte de timpuriu în arta creştină. Se regăsesc la copţi, în Mănăstirea lui Ieremia de la Sakkara şi în bisericile şi capelele din Bauit. În Egipt a fost înfăţişată pentru prima oară Maica Domnului alaptând Pruncul, sub influenta cultului lui Isis, care era încă foarte prezent la sfârşitul secolului al V-lea. Caracterul prea naturalist şi prea uman a făcut ca acest tip de icoane să fie dat uitarii. Cu toate acestea, tema a fost reluată în secolul al XVI-lea şi o regăsim în Grecia şi în Rusia. În Apus, în special pictura italiană, umanizand istoria mantuirii, a preluat tema Maicii Domnului alaptandu-si Pruncul, aceasta devenind una din temele preferate ale iconografiei mariale.
Trupul Maicii Domnului este şi el îndumnezeit, natura firească nu arată cum arată a noastra, este curată întru toate, este deplin fecioară, este deplin cuviincioasă. Elementul aparte al acestei icoane este şi el unul cuviincios. "Sânul" la care a fost alăptat Mântuitorul este unul minunat, iar nu unul carnal, unul trupesc. Vedem cum sânul Maicii Domnului nu este în locul lui natural, ci într-un loc aparte, aproape de umar. Aceasta nu este o eroare de pictare, ci un element esenţial.
Zugravul acestei icoane biruieşte şi el "rânduiala firii", împreună cu Maica Domnului, lucrând împreună cu harul dumnezeiesc. Astfel, lucrarea divino-umană reuşeşte să înfăţişeze altfel trupul Maicii Domnului, tocmai pentru a nu sminti cu nimic mintea începătoare şi slabă a omului.
Această icoană merită să fie luată în seamă, cu toate că îi lipseşte un istoric mai clar, înfăţişând mai ales motivele apariţiei acesteia. Cu toate acestea, icoana se bucură de mare cinste acolo unde a fost păstrată de Tradiţia creştină. Chiar dacă în evlavia poporului nostru icoana nu şi-a găsit un loc bine determinat, aceasta nu trebuie trecută cu vederea ca una necanonică. Icoana este rară, însă rămâne canonică şi nu atinge cu nimic dreapta credinţă.

Primeste Stapana, Nascatoare de Dumnezeu, lacrimile rugaciunii robilor Tai care alearga la tine. Vedem chipul tau de pe icoana, cum tii in brate si hranesti pe Fiul Tau si Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, ceea ce fara durere L-ai nascut, ceea ce auzi necazurile mamelor si neputintele fiilor si ale ficelor.
Pentru aceasta cadem in fata coanei tale facatoare de minuni si cu umilinta te rugam, Stapana mult-milostiva: iarta-ne pe noi pacatosii, cei ce suntem condamnati sa nastem in durere si in necazuri sa alaptam pruncii nostri, si apara pruncii acestia si izabaveste-i de toata boala si durerea. Daruieste-ne noua sanatate si tarie ca sa creasca in putere si sa se umple cu bucurie si mangaiere, ca prin ocrotirea ta sa-ti aduca lauda.
O, Maica lui Dumnezeu, milostiveste-te de mamele fiilor neamului omenesc si de oamenii neputinciosi, vindeca-ne de orice boala, alina-ne necazurile si durerile ce ne chinuie si nu nesocoti lacrimile si suspinele robilor tai. Auzi-ne pe noi in ziua necazului si in ziua bucuriei si izbavirii noastre primeste lauda inimilor noastre. Du rugaciunile noastre in fata Tronului Fiului Tau si Dumnezeului nostru, sa se milostiveasca de pacatele si de neputintele noastre, ca sa Te slavim impreuna cu pruncii nostri, aparatoarea noastra milostiva si nadejdea neamului omenesc, in vecii vecilor, Amin.

[dobrin7m]

În prealabil postat de cristiboss56

Imi pare extrem de rau , dar nu ai dreptate , caci ea asa este socotita , si-ti redau doar cele lasate de Parintele Cleopa , care avea o mare dragoste si evlavie fata de Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu !
Iata doar un mic fragment :
"Ea este a patra fata duhovniceasca din ceruri. Intai este Tatal, Fiul si Duhul Sfant, adica Sfanta Treime, apoi a patra este Maica Domnului.

Auziti cum canta Biserica : Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii... Ati auzit ? De ce ? Ea a purtat in pantecele ei pe cel ce a zidit serafimii si heruvimii din nefiinta. Ea n-a purtat un sfant in pantecele ei; ci pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel ce a facut heruvimii si serafimii numai cu gandirea, pe care L-a purtat in pantecele ei. Si ea n-are impartasire de Dumnezeu cu participare, cum au heruvimii sau serafimii sau preafericitele tronuri.

Dumnezeu se odihneste pe tronuri cu darul, nu cu fiinta. Iar in preacuratele sangiuri, adica in pantecele Maicii Domnului si in bratele ei preasfinte, Dumnezeu nu se odihneste cu darul, ci cu fiinta. Toata dumnezeirea S-a unit cu toata omenirea din preacuratele sangiuri ale Maicii Domnului !

Pentru ca Cel ce era in bratele ei nu era numai om, era Dumnezeu desavarsit si Om desavarsit. De aceea Biserica intelege ca " ...pantecele tau s-a facut mai desfatat decat toate cerurile". Dumnezeu nu incape in toate cerurile, ca nu-L cuprinde nici o fiinta dar a incaput in pantecele Preacuratei Fecioare.

Stiti voi cine-i Maica Domnului ?

Ea este Imparateasa Heruvimilor, imparateasa a toata faptura; camara intruparii lui Dumnezeu Cuvantul ! Usa Luminii, ca lumina cea neapropiata ganditoare prin ea a venit in lume. Usa vietii, ca Viata Hristos prin ea a intrat ! Poarta cea incuiata prin care n-a trecut nimeni decat Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel ( cap. 44, 2 ).

Scara catre cer, pod catre cer; porumbita care a incetat pierderea sau potopul pacatelor, precum porumbila lui Noe a adeverit incetarea potopului. Cadelnita dumnezeiasca, ca a primit focul dumnezeirii si Biserica a Preasfantului Duh.

Cine este Maica Domnului ?

Este Mireasa Tatalui, Maica Cuvantului, si Biserica Duhului Sfant."

Exemplele pot continua din Sfintii Parinti , dar sunt sigur ca le cunosti !
Deci :
Este Mireasa Tatalui, Maica Cuvantului, si Biserica Duhului Sfant.

Deci afirmatia ta :"Niciun sfant parinte , nici un sfant al bisericii noastre ortodoxe nu a spus despre Maica Domnului ca ar fi Mireasa Tatalui si ca este Imparateasa in ceruri alaturi de Sfanta Treime" , este complet eronata si chiar m-a surprins !

Se pare ca nu vreti sa ma intelegeti. Eu am spus un Sfant parinte sau sfant al Bisericii ortodoxe. Parintele Cleopa nu este un sfant al Bisericii ortodoxe romane.
In al doilea rand dvs nu ma contraziceti pe mine ci contraziceti pe Parintele Teofil Paraian a carei parere despre Maica Domnului o impartasesc intru totul. Dansul a spus: "Nu stim unde este locul Maicii Domnului, dar fata de noi stim ca locul Maicii Domnului este mai presus de ceea ce putem noi gandi. E indata dupa Domnul Hristos, asta-i invatatura Bisericii noastre." Parintele Teofil Paraian

Deci asta cred si eu, sau dvs contestati cele spuse de Parintele Teofil Paraian?

Si acum doresc sa va supun atentiei cuvintele Sf. Ioan Maximovici care totusi este un sfant al Bisericii ortodoxe. Atentie nu sunt cuvintele mele ci ale sfantului , si sunt in legatura cu tendinta de zeificare a Maicii Domnului.

"Pe aceasta cale merg si anumiti ganditori din timpurile noastre apartinand Bisericii ortodoxe, dar care isi cladesc un nou sistem teologic avand drept fundament dogmatic invatatura despre Sofia - care este Intelepciunea, ca o energie deosebita ce uneste pe Dumnezeu cu creatia. Asemeni celorlalti (latini) si ei dezvoltand invatatura despre demnitatea Maicii Domnului vor sa vada in ea o Esenta, asezata intr-un anume fel la mijlocul distantei intre Dumnezeu si om. In anumite privinte sunt mult mai moderati decat teologii latini, dar in altele, daca va vine sa credeti i-au lasat de mult in urma. Caci in timp ce neaga Imaculata Conceptie si lipsa pacatului stramosesc la Maica Domnului acestia invata ca a fost slobota de orice pacat personal, vazand in ea o mijlocitoare intre om si Dumnezeu, asemeni lui Hristos: in persoana lui Hristos a venit printre oameni a doua Persoana a Sfintei Treimi, Cuvantul mai dinainte de veci, Fiul lui Dumnezeu, pe cand in Fecioara este aratat Duhul Sfant.

Dar putem sa le raspundem acestora cu cuvintele Sf. Epifanie al Ciprului: "in amandoua aceste erezii salasluieste aceeasi vatamatura: atunci cand oamenii nesocotesc cinstirea Maicii Domnului si dimpotriva o slavesc mai mult decat ii este cuvenit in chip propriu". Acest sfant parinte ii cearta pe aceia care aproape ca ii aduc Pururea Fecioarei Maria inchinare ca lui Dumnezeu. " Sa fie cinstita Maica Domnului dar doar lui Dumnezeu sa i se aduca inchinare". "Desi Maria a fost vas ales al lui Dumnezeu totusi ea a fost femeie prin fire, cu nimic deosebita de ceilalti. Si chiar daca in viata Maicii Domnului si in Sfanta Traditie ni se istoriseste ca i-a fost spus tatalui sau Ioachim in pustie: "Femeia ta a zamislit", totusi aceasta zamislire nu a putut fi fara unire conjugala si fara samanta barbateasca. Nu trebuie a adora ceea ce le este propriu Sfintilor din ceruri, ci trebuie adorat Stapanul lor. Maria nu este Dumnezeu si nu a primit un trup ceresc ci unul iesit din unirea unui barbat cu o femeie., iar potrivit fagaduintei, asemeni lui Isaac, a fost gatita spre a intra in iconomia dumnezeiasca". (Sfantul Epifanie)" Cinstirea Maicii Domnului in traditia ortodoxa

Acum, Cristi tu ma indemni sa nu cred in cuvintele acestui sfant? si sa cred intocmai cuvintele duhovnicilor care uneori mai pot si gresi? Deci sa dau la o parte cuvintele sfintilor?
de aceea am spus ca nici un sfant parinte sau sfant ortodox nu a asezat pe Maica Domnului alaturi de Sfanta Treime ca Mireasa, imparatiind impreuna in ceruri.

Parerea mea este, ca trebuie sa credem cuvintele sfintilor si sa acceptam ca unii duhovnici ai nostri mai pot si gresi ca sunt oameni, pe cand sfintii nu, ca de aceea sunt sfinti. Si de asemenea cred ca in multe tendinte astazi se regaseste influenta ecumenica. Asa cum este si cu psalmul 109 din Psaltirea Maicii Domnului, in care este o singura fraza care marturiseste Conceptia Imaculatei. Aceasta este: "Zis-a Domnul Doamnei noastre: stai, iubita mea Maica, de-a dreapta mea, sfintenia si bunatatea ta Imi este placuta Mie. Drept aceea sa imparatesti cu MIne in veci."

Sfantul Ioan Maximovici spune clar: "Sub trei aspecte ca , Fiica, Mama si Aleasa lui Dumnezeu , Fecioara Maria este inaltata la o anumita egalitate cu Tatal, la o anumita superioritate asupra Fiului, la o anumita apropriere de Spiritul Sfant. (Imaculata Conceptie - Malou Episcopul de Bourges)."

Si in final, asta spuneam si eu, avem acatiste minunate, avem doua paraclise ale Maicii Domnului pe care sa le rostim. Insa nimeni nu ma poate face sa cred in Conceptia Imaculata fie ea si mascata sub aceasta forma de fata ortodoxa.

Nu de alta, dar intai sa inoculam in ortodocsi ideea conceptiei imaculata si apoi e simplu: pai vedeti ca voi credeti ca si noi? suntem la fel, degeaba respingeti ecumenismul. Nu sunt radicala, insa deocamdata ma rezum sa cred in cuvintele sfintilor nostri legat de cinstirea Maicii Domnului si nu indraznesc sa merg mai departe de atat.

[dobrin7m]

As dori sa spun ca am citit pe Parintele Cleopa, si intradevar spune multe lucuri adevarate si minunate. Am cateva din cartile sale, si il dau exemplu mereu.
In citatul dat de tine Cristi, al Parintelui Cleopa, spune lucruri minunate, singurul cuvant care , dupa mine, contrazice pe Sfantul Ioan Maximovici este "Mireasa Tatalui" care ne duce aproape de Conceptia Imaculatei. Eu acu, nu stiu, ma gandesc ca e bine sa nu mai contrazic pe nimeni, fiecare sa creada cum vrea. Sa ne rugam la Dumnezeu sa ne lumineze mintile!

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

[cristiboss56]

În prealabil postat de dobrin7m

As dori sa spun ca am citit pe Parintele Cleopa, si intradevar spune multe lucuri adevarate si minunate. Am cateva din cartile sale, si il dau exemplu mereu.
In citatul dat de tine Cristi, al Parintelui Cleopa, spune lucruri minunate, singurul cuvant care , dupa mine, contrazice pe Sfantul Ioan Maximovici este "Mireasa Tatalui" care ne duce aproape de Conceptia Imaculatei. Eu acu, nu stiu, ma gandesc ca e bine sa nu mai contrazic pe nimeni, fiecare sa creada cum vrea. Sa ne rugam la Dumnezeu sa ne lumineze mintile!

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Amin , amin , amin !

[cristiboss56]

http://ro.scribd.com/doc/83544854/AC...AICII-DOMNULUI

[dobrin7m]

În prealabil postat de cristiboss56

http://ro.scribd.com/doc/83544854/AC...AICII-DOMNULUI

Mie imi este foarte drag Acatistul Maicii Domnului Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra.

Am vazut ca ai postat Cristi aici http://www.crestinortodox.ro/forum/s...d.php?p=440565 acatistul si povestea icoanei Maicii Domnului Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra.

[cristiboss56]

În prealabil postat de dobrin7m

Mie imi este foarte drag Acatistul Maicii Domnului Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra.

Am vazut ca ai postat Cristi aici http://www.crestinortodox.ro/forum/s...d.php?p=440565 acatistul si povestea icoanei Maicii Domnului Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra.

Da , este meritul lui Adriana , despre postarea la care faci referire !

[cristiboss56]

Icoana Maicii Domnului Esfagmeni (Înjunghiata) - 21 ianuarie



Icoana facatoare de minuni Esfagmeni (“Injunghiata”) dateaza din secolul al XIV-lea si se afla in pronaosul paraclisului Sfantului Dumitru, din Biserica cea Mare a Manastirii Vatopedi, de pe Sfantul Munte Athos. Istorisirea despre aceasta icoana se afla intr-un manuscris din secolul al XVII-lea, intitulat “Proschinitar al Manastirii Vatopedi”, la capitolul “Despre Sfanta Icoana si minunea sa uimitoare”.



Un ierodiacon care se ingrijea pe atunci de biserica, intr-una din zile fiind ostenit dupa o priveghere de toata noaptea, dupa ce-si termina ascultarea, merse la trapezar si ii ceru putina paine, spre a-si potoli foamea, care il chinuia grozav. Acesta, manios pentru cererea nepotrivita, caci nu era vremea mesei, il alunga, ocarandu-l ca pe un nesatios si rob al pantecelui. Atunci, ierodiaconul se manie la randul lui si, neputandu-si face singur dreptate, s-a intors furios in biserica, tinand un cutit in mana si spunand: “In desert ma obosesc slujind si ostenindu-ma in fiecare zi ca sa ingrijesc biserica aceasta, caci nici macar putina paine nu-mi dai, spre a-mi potoli foamea”. Si, impins de diavol, veni in fata icoanei Maicii Domnului si, ridicand cutitul cu mana nelegiuita si plina de cutezanta, lovi in obrazul drept, aproape de ochi, al Maicii din icoana. “Si indata, prin minunile ei, Prealaudata Stapana, se deschise rana si tasni ca dintr-un trup viu, sange din belsug.”

De atunci, icoana aceasta s-a numit “Injunghiata”. Sangele care a tasnit din rana l-a stropit in ochi, orbindu-l cu desavarsire pe faptas. Acesta, vazand minunea nemaipomenita, a cazut plin de durere inaintea icoanei si, plangandu-si nelegiuirea, tanguindu-se si lovindu-si capul de marmura, se numea pe sine ucigas si nelegiuit si vrednic de a fi dat mortii.
Dupa putina vreme, toti parintii si fratii din manastire au aflat despre aceasta intamplare si au vazut cu totii rana de cutit, sangele care mai curgea din icoana, cutitul insangerat si pe ierodiacon zacand la pamant, ocarandu-se pe sine si zbuciumandu-se precum lunaticii, vorbind fara noima, ca un indracit, iar chipul Sfintei Icoane schimbat la fata si palid, precum al unui om fara de viata. Toti se cutremurara, incremeniti de teama. Atunci, egumenul facu impreuna cu intreaga obste priveghere de toata noaptea, cantand si rugand-o pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa-Si inceteze mania asupra vinovatului si sa Se milostiveasca si sa ierte nelegiuirea plina de indrazneala ce o savarsise nenorocitul acela.
Nu dupa multe zile se arata Nascatoarea de Dumnezeu in vedenie egumenului, zicandu-i ca pacatul nefericitului s-a iertat si ca acesta va fi tamaduit de duhul lunatic care il muncea.
Ierodiaconul isi facu insa o strana inaintea icoanei, unde a stat numai in picioare, timp de trei ani incheiati, tanguindu-se pentru marea nelegiuire, pana cand a auzit dinspre milostiva icoana (care ii darui iarasi lumina ochilor) aceste cuvinte: “Ti s-a iertat pacatul, insa mana ta cea indrazneata sa ramana uscata in vremea vietii tale, iar dupa moarte – nedestramata”. Si asa a fost. Dupa moartea lui, tot trupul i s-a destramat, numai mana nu. Aceasta se afla si astazi asezata intr-o racla sub acea icoana, marturisind vadit minunea savarsita. Iar rana din care a curs sange se vede si astazi.
Si ard dinaintea acestei icoane candela vesnica si lumanare nestinsa.



Fapta îndrăzneaţă a celui nemulţumitor ai vădit-o prin pedeapsă,Dar milostivirea Ta de maică nu a lăsat pe cel căzut să se piardă,Pentru aceasta, pe noi cei ce dureri Îţi priicnuim prin a noastră răutate,Îndreptează-ne pe căile mântuirii, ca să-Ţi aducem roade de bune fapte.
O, Preacurată, cu evlavie şi credinţă ne închinăm înaintea chipului Tău celui strălucitor şi cerem acoperământul razelor rugăciunilor Tale ca să aflăm trecere netulburată prin deşertul patimilor noastre. Nu-Ţi întoarce preamilostivă faţa ta de la noi, nevrednicii, cei ce nu plinim nicidecum poruncile Fiului Tău şi suntem pururea gârboviţi de multe păcate.
Îndrăzneala călugărului ce slujea în sfânt lăcaşul Tău ai ruşinat, şi în braţele bolii ai lăsat pe cel ce cu mâna sa a îndrăznit să junghie chipul Tău zugrăvit în sfânta icoană. Dar milostivirea Ta de maică iubitoare faţă de toţi nu a lăsat până în sfârşit, pentru rugăciunile fraţilor, ca cel ce a îndrăznit unele ca acestea să fie osândit, ci l-ai ridicat din suferinţă şi păcatul i l-ai iertat. Iartă-ne şi pe noi, nevrednicii, care deşi nu înjunghiem sfântă icoana Ta cu păcatele noastre rănim inima Ta iubitoare de maică şi cu patimile noastre mai mari biciuiri aducem Fiului Tău Care a venit ca prin pătimirea Sa să ne slobozească din temniţa patimilor. De mânia cea cumplită şi noi suntem biruiţi şi chipul aproapelui zugrăvit în sufletele noastre îl junghiem cu ascuţişul gândurilor rele. Cu săgeţile cuvintelor rănim prin osândire pe cei ce ne greşesc şi inima noastră împietrită nu voieşte a ieşi la lărgimea iertării şi milostivirii. Deci, pe Tine Te rugăm: sădeşte în inimile noastre florile gândurilor iubitoare şi cu smerita cugetare păzeşte-ne pe noi, ca şi cu un zid nebiruit, de toate loviturile ispitelor, ca să aflăm izvoarele îndurările cele nesecate ale Ziditorului nostru.
Pe cel nemulţumitor pentru că nu primise hrană l-ai îndreptat prin pedeapsă, arătând că nu voieşti moartea păcătosului, ci prin pocăinţă să vină la Adevăr. Pe noi, cei ce nu ne hrănim nicidecum cu rugăciunea, ci cu paiele gândurilor rele, mai rău decât dobitoacele cele necuvntătoare, ne revarsă izvorul îndurărilor Tale, solind pentru noi iertare şi mare milă.
Mâna călugărului nemulţumitor a rămas ca mustrare şi pentru noi, ca să ne purtăm cu toată evlavia şi să cinstim sfintele Tale icoane. Dar noi, nepăsători fiind la cele duhovniceşti, suntem înghiţiţi de adâncul grijilor lumeşti. Ba încă am uitat a ne ruga, fiind cu totul trupeşti şi alergând numai între hotarele celor văzute, junghiind însuşi sufletul nostru cu răutatea şi tăind toate legăturile duhovniceşti ale rugăciunii.
Deci, pe noi, cei neîndreptaţi, ne povăţuieşte cu blândeţe în pământul umilinţei, ca făcând voile Fiului Tău să aflăm plata răbdării şi să Te mărim pe Tine neîncetat ca pe 0 Ocrotitoare nebiruită a vieţii noastre. Amin.