Botezul in caz de necesitate

[anita]

În prealabil postat de penticostalul

Da, este corect.
Si eu folosesc "Scriptura spune ca".
Oridecateori vorbesc despre Biblie eu spun ceea ce cred eu ca vrea sa zica.
Adica emit pareri personale despre ce scrie in Scriptura.

In afara cazurilor cand citez versete din Scriptura.

Pai asa cred eu ca spune Scriptura: credinciosul poate sti ca este acum mantuit. Ca este acum un copil al lui Dumnezeu. Nu dupa moarte va deveni un copil al lui Dumnezeu. Ci azi. In seara asta. Acum.

Eu am avut un moment al convertirii in viata mea. Am regretat pacatele mele si le-am parasit. Am crezut in Jertfa rascumparatoare a lui Hristos. Am fost botezat in apa si cu Duhul Sfant. Am incercat sa fac multe fapte bune. Inca pacatuiesc dar imi pare rau si ma pocaiesc. Ce mai, cred ca sunt un copil al lui Dumnezeu.
Daca nu ma voi lepada de credinta voi fi cu Hristos in Rai.

Adica vrei tu sa-mi spui ca sunt un copil al lui Dumnezeu...nemantuit?
Sau, hai sa nu ma dau pe mine exemplu. Vrei tu sa spui ca esti un bun ortodox, ca est copilul lui Dumnezeu dar esti... nemantuit?

Asta-i certitudinea mantuirii in care cred eu si o multime de alti (neo)protestanti - scrierile Apostolilor:

"Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este." 1 Ioan 3:1,2

Observa certitudinea pe care o are apostolul. De opt ori spune "stim" doar in prima lui epistola. Nu vorbeste doar de certitudinea mantuirii lui. Apostolul vorbeste la plural. El si destinatarii epistolei.
El si crestinii adevarati sunt copiii lui Dumnezeu. In prezent, nu dupa moarte.

Domnule ,noi ii ascultam pe sfintii parinti.
Sfantul Lavrentie de Cernigov a carui viata o puteti citi ,este o carte pe scribd ,spune ca sectantii nu se matuiesc.
Mai grav este pentru cei care au lepadat botezul ortodox.
Si Hristos vorbeste despre sectanti ,spune ca sunt lupi in haine de oaie si sa ne ferim de ei.
In Evanghelie Hristos spune ca cei care beau singele lui ,adica se impartasesc vor ajunge in Imparatia Cerurilor.
Remuscarile si pocainta pentru pacate nu sunt suficiente daca nu le spunem lui Hristos care este de fata cand preotul marturiseste.
Deci trebuie sa traim in biserica ortodoxa cu ale ei taine ca sa ne mantuim.
O conditie de baza asta este.
Ma iertati daca am fost prea directa ,dar un tanar care citeste ce ati scris poate sa se boteze la sectanti si sa isi piarda sufletul ,daca s-ar lua dupa ce spuneti d-voastra.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Sigur ca poti, dar celalalt nefiind preot nu-ti poate da dezlegarea.
Ramane de vazut abia la judeata cat de sincera si fundamentata a fost pocainta..

În fiecare dintre cei botezaţi zace latentă capacitatea de a săvîrşi orice taină, inclusiv Taina Preoţiei. Aceasta nu se activează decît prin hirotonisire, dar aici avem de-a face cu cazul-limită al unui suflet care e pe moarte. Dacă un om mi se va spovedi, vom face împreună o scurtă rugăciune de iertare şi am credinţa că Domnul îl va ierta.

Era undeva scrisă o istorie de genul acesta. Pe o corabie ce urma să se scufunde, oamenii erau disperaţi în aşteptarea morţii iminente. Cineva le-a propus să se spovedească unii altora şi aşa au făcut. La scurt timp corabia s-a scufundat şi toţi au murit, mai puţin unul care s-a agăţat de o scîndură. Acela a văzut cum sufletele celorlalţi s-au înălţat împreună către Cer în chip de porumbei albi.

Nu reţin dacă în Patericul Egiptean este scrisă această povestire sau în altă parte.

[Carmen FUNIERU]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Iată un topic demn de toată lauda!

Este bine de ştiut şi că ne putem spovedi unii altora în caz că moartea este aproape, în lipsa preotului.

Pruncul nu are o conştiinţă a sa, şi nici puterea de a se boteza singur. El are nevoie de ajutor, de un naş care să îl ducă la biserică pentru Botez. Sau, în cazuri de urgenţă, să fie botezat de un creştin, după cum bine s-a precizat.

Însă de la vârsta când devine conştient de păcatele lui, omul poate singur să caute un preot şi să le mărturisească. Astfel îşi va înnoi haina botezului, sufletul devenind din nou curat.

Păcatele pe care ni le-a mărturisit o persoană muribundă, pot primi uşurare dacă noi le spunem unui preot. Preotul se poate ruga pentru sufletul celui adormit, pentru iertare. Nu ştim însă în ce măsură Dumnezeu le iartă. Nu este acelaşi lucru cu Taina Spovedaniei.

Sunt rare cazurile când un om credincios nu găseşte un preot pentru a-şi putea mărturisi păcatele. Dumnezeu, în mila sa, îngăduie omului vreme de pocăinţă şi de mărturisire. Cel credincios nu amână spovedania până în ultima zi a vieţii sale, ci o face imediat cum un păcat îi mustră conştiinţa.

La Sfântă Liturghie ne rugăm pentru sfârşit creştinesc. Cred că aceste rugăciuni se vor împlini la timpul lor.

[nutucutu]

În prealabil postat de penticostalul

Asta-i certitudinea mantuirii in care cred eu si o multime de alti (neo)protestanti - scrierile Apostolilor:

"Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este." 1 Ioan 3:1,2

Observa certitudinea pe care o are apostolul. De opt ori spune "stim" doar in prima lui epistola. Nu vorbeste doar de certitudinea mantuirii lui. Apostolul vorbeste la plural. El si destinatarii epistolei.
El si crestinii adevarati sunt copiii lui Dumnezeu. In prezent, nu dupa moarte.

Aici trebuie facuta remarca urmatoare: sfintul Ioan se adresa unie comunitati convertite, iar primul lucru pe care il faceau cei care se converteau (asa cum mentioneaza faptele apostolilor) era botezul. Botezul, asa cum ne spune sfintul Petru, ne asigura posibilitatea primirii darurilor Duhului Sfint, si iata, asa devenim copii ai Lui Dumnezeu.

Asa ca, evident, a tine copiii departe de botez pentru ca ei nu au capacitatea de a alege, asa cum spun protestantii, este ca si cum am refuza sa administram medicamente unui copil bolnav pentru ca il privam de libertatea de a alege el insusi ce medicament i se potriveste. A tine copiii departe de botez e o inventie diavoleasca (dupa parerea mea), pe care, din pacate, neoprotestantii o practica.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Carmen FUNIERU

Păcatele pe care ni le-a mărturisit o persoană muribundă, pot primi uşurare dacă noi le spunem unui preot. Preotul se poate ruga pentru sufletul celui adormit, pentru iertare. Nu ştim însă în ce măsură Dumnezeu le iartă. Nu este acelaşi lucru cu Taina Spovedaniei.

Sunt rare cazurile când un om credincios nu găseşte un preot pentru a-şi putea mărturisi păcatele. Dumnezeu, în mila sa, îngăduie omului vreme de pocăinţă şi de mărturisire. Cel credincios nu amână spovedania până în ultima zi a vieţii sale, ci o face imediat cum un păcat îi mustră conştiinţa.

La Sfântă Liturghie ne rugăm pentru sfârşit creştinesc. Cred că aceste rugăciuni se vor împlini la timpul lor.

Carmen,

Aici discutăm tocmai despre aceste cazuri [deocamdată rare] de necesitate, cînd preotul lipseşte şi omul stă să moară. Există astfel de situaţii, este clar. Ce ai face de exemplu tu, dacă ai merge într-o călătorie cu vaporul şi, în mijlocul oceanului scufundarea ar fi iminentă? Preot ortodox nu e pe vas, ci doar familia ta, să zicem. Ţi-ai mărturisi păcatele în ultimele minute ale vieţii sau ai risca să le iei cu tine pe lumea cealaltă? Sînt sigur că ai face-o cînd moartea va bate la uşa ta şi judecata particulară va fi la cîteva momente distanţă.

Chiar dacă te-ai fi spovedit cu o săptămînă înainte, în răstimp ai comis sigur păcate, indiferent care ar fi acestea. Iată că Dumnezeu ne-a arătat o metodă de folosit numai şi numai în cazurile-limită, metodă care funcţionează, după exemplul pe care l-am dat undeva mai sus, luat din vreun Pateric, nu mai ştiu exact, dar nu din imaginaţia mea. Dacă îmi amintesc bine - şi mă bucur că mi-a venit acest gînd tocmai acum - uite ce scrie în Noul Testament:

Iacov 5, 16
Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.

Da, va fi nevoie în vremurile ce vor urma în viitorul apropiat să ştim aceste lucruri. De aceste simple acţiuni ale credinţei, de aceste manifestări ale dragostei poate depinde soarta veşnică a unui suflet. Şi bine ar fi să facem cum ne-a descoperit Domnul, pentru fratele nostru care poate fi salvat prin simpla recunoaştere a greşelilor şi a păcatelor proprii pentru că BUN ESTE DOMNUL.

[MariS_]

Actul I. Pe un vapor, in mijlocul oceanului, se gaseau si trei crestini. Furtuna mare, vaporul se apleaca si incepe sa ia apa. Panica si vanzoleala mare pe puntile vaporului. In timpul asta, doi dintre crestini, fata in fata, isi marturiseau unul altuia pacatele. Final tragic, vaporul se scufunda.
Actul II. La poarta Raiului stau trei suflete. Asteapta pe Sfantul Petru. In rastimp, unul dintre ei il intreaba pe altul: tu unde ai fost cand noi ne marturiseam pacatele? Pai, puneam copiii si femeile in barcile de salvare, raspunde linistit acesta. Intre timp vine si Sfantul Petru si le spune ca pe lista sa e un singur suflet. Pai, inseamna ca unul din noi doi a uitat sa marturiseasca vreun pacat, zise cel ce intrebase primul. Nu, zise Sfantul Petru, voi ati uitat de semeni!
Si nu uita, mama, sa fii bun!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de MariS_

Actul I. Pe un vapor, in mijlocul oceanului, se gaseau si trei crestini. Furtuna mare, vaporul se apleaca si incepe sa ia apa. Panica si vanzoleala mare pe puntile vaporului. In timpul asta, doi dintre crestini, fata in fata, isi marturiseau unul altuia pacatele. Final tragic, vaporul se scufunda.
Actul II. La poarta Raiului stau trei suflete. Asteapta pe Sfantul Petru. In rastimp, unul dintre ei il intreaba pe altul: tu unde ai fost cand noi ne marturiseam pacatele? Pai, puneam copiii si femeile in barcile de salvare, raspunde linistit acesta. Intre timp vine si Sfantul Petru si le spune ca pe lista sa e un singur suflet. Pai, inseamna ca unul din noi doi a uitat sa marturiseasca vreun pacat, zise cel ce intrebase primul. Nu, zise Sfantul Petru, voi ati uitat de semeni!
Si nu uita, mama, sa fii bun!
Har, smerenie si jertfa de sine.

În actul I se presupune că nu există bărci de salvare. Ca şi cum ai fi într-un avion în curs de coliziune cu solul... Acolo nu-ţi mai rămîne decît rugăciunea şi speranţa.

[IOLANDA]

Aici,chiar am zambit un pic....imi cer iertare ...dar asta e...ati fi buni de regizori....eu daca as fi intr-un avion ,in curs de prabusire nu voi incerca sa caut pe cineva sa-mi marturisesc ultimile pacate,ci imi voi ridica ochii spre cer si voi striga din adincul sufletului meu pacatos...."DOAMNE IARTA-MA "pe mine pacatoasa.....si sunt sigura ca Dumnezeu in marea Lui milostivire va avea grija de sufletul meu ...."un suspin ,poate fi o rugaciune"....asa spune marele nostru duhovnic Arsenie Papacioc.....si apoi sa ne gandim si la talharul de pe cruce.....nu????

În prealabil postat de MariS_

Actul I. Pe un vapor, in mijlocul oceanului, se gaseau si trei crestini. Furtuna mare, vaporul se apleaca si incepe sa ia apa. Panica si vanzoleala mare pe puntile vaporului. In timpul asta, doi dintre crestini, fata in fata, isi marturiseau unul altuia pacatele. Final tragic, vaporul se scufunda.
Actul II. La poarta Raiului stau trei suflete. Asteapta pe Sfantul Petru. In rastimp, unul dintre ei il intreaba pe altul: tu unde ai fost cand noi ne marturiseam pacatele? Pai, puneam copiii si femeile in barcile de salvare, raspunde linistit acesta. Intre timp vine si Sfantul Petru si le spune ca pe lista sa e un singur suflet. Pai, inseamna ca unul din noi doi a uitat sa marturiseasca vreun pacat, zise cel ce intrebase primul. Nu, zise Sfantul Petru, voi ati uitat de semeni!
Si nu uita, mama, sa fii bun!
Har, smerenie si jertfa de sine.

:-))) ce frumos!! Draga MariS esti inconfundabil!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de IOLANDA

Aici,chiar am zambit un pic....imi cer iertare ...dar asta e...ati fi buni de regizori....eu daca as fi intr-un avion ,in curs de prabusire nu voi incerca sa caut pe cineva sa-mi marturisesc ultimile pacate,ci imi voi ridica ochii spre cer si voi striga din adincul sufletului meu pacatos...."DOAMNE IARTA-MA "pe mine pacatoasa.....si sunt sigura ca Dumnezeu in marea Lui milostivire va avea grija de sufletul meu ...."un suspin ,poate fi o rugaciune"....asa spune marele nostru duhovnic Arsenie Papacioc.....si apoi sa ne gandim si la talharul de pe cruce.....nu????

Morala era să cauţi pe cineva şi să vă spovediţi reciproc. :) Asta după ce aţi spus şi celorlalţi să facă la fel, dacă se poate să le spuneţi.

Cum ar suna o spovedanie în grabă, full-duplex (ambii vorbesc şi ambii ascultă, în paralel), cînd mai sînt cîteva minute pînă la ciocnirea cu solul?

- M-am mîndrit, m-am mîniat.
- Am păcătuit cu lucrul, cu cuvîntul şi cu gîndul.
- Nu am iubit pe Dumnezeu şi pe aproapele.
- M-am lenevit la rugăciune.
- M-am împărtăşit cu nevrednicie.
- Am... BUF! Şi avionul se făcu scrum.

Bine aţi venit în Rai!