Iuda a fost predestinat sa-L vanda pe Hristos?

[mihailt]

Satana a cerut lui Dumnezeu Iisus Hristos sa ii dea voie sa lupte duhovniceste pe Sfintii Apostoli.
Asa se explica si faptul ca Iuda l-a vandut pe Dumnezeu Iisus Hristos si a pierdut plata apostolatului,dar nu zice nimeni ca nu a fost si el mantuit,iar Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de Dumnezeu Iisus Hristos,dar apoi pocaindu-se a fost reprimit ca Sfant Apostol.
Vedeti ca zice Dumnezeu Iisus Hristos:
"31.Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu;
32.Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi. "
Iuda nu era deloc predestinat sa il vanda pe Dumnezeu Iisus Hristos si nici macar prestiut asa ci dimpotriva prestiut ca Sfant Apostol.
"29.Şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu,
30.Ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel."
Scrie si in alta parte in Sfanta Evanghelie:
"27.Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi?
28.Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. "
Erau doisprezece Sfinti Apostoli,cate unul pentru fiecare din cele douasprezece neamuri ale lui Israel.

[AlinB]

Adica, dupa tine, Iuda ramane unul din cei 12 Apostoli care mai mult chiar, vor judeca cele 12 semintii ale lui Israel?

Nu, nu zice nicaieri ca n-a fost mantuit, dar ce zice invatura de credinta despre sinucigasi?

[mihailt]

Pai si unde auzise Iuda ca cine se sinucide ajunge in Iad?
Nu auzise.
De ajuns a ajuns in Iad,ca asa au ajuns toti care au murit inainte de pogorarea cu sufletul la Iad a lui Dumnezeu Iisus Hristos.
Dar Satana l-a pus de s-a spanzurat (pe Iuda) inainte de pogorarea lui Dumnezeu Iisus Hristos cu sufletul la Iad.
Nu stim care a fost raspunsul sufletului lui Iuda fata de Dumnezeu Iisus Hristos in Iad.
Apostolia si-a pierdut-o ca in loc lui a fost ales precum vedem la faptele Sfintilor Apostoli,Matia.
(primul capitol de la faptele Sfintilor Apostoli).

[Yasmina]

În prealabil postat de AlinB

Adica, dupa tine, Iuda ramane unul din cei 12 Apostoli care mai mult chiar, vor judeca cele 12 semintii ale lui Israel?

Nu, nu zice nicaieri ca n-a fost mantuit, dar ce zice invatura de credinta despre sinucigasi?

Exact,nu zice nicaieri deoarece este prea putin probabil sa se fi intamplat.Avem 2 exemple de slaba credinta:Petru si Iuda,primului i-a fost dat sa se mantuiasca deoarece in ultima instanta,s-a cait si a plans amar pt necredinta sa;ultimul nu a putut ajunge la acea stare a constiintei,probabil din mandrie si alege ce este mai rau:deznadejdea si sinuciderea!Este momentul definitoriu in existenta de dupa moarte,sinuciderea fiind o alta forma de rasvratire cat si o dorinta de control absolut a propriului destin(probleme de mandrie).

[AlinB]

În prealabil postat de mihailt

Pai si unde auzise Iuda ca cine se sinucide ajunge in Iad?
Nu auzise.
De ajuns a ajuns in Iad,ca asa au ajuns toti care au murit inainte de pogorarea cu sufletul la Iad a lui Dumnezeu Iisus Hristos.
Dar Satana l-a pus de s-a spanzurat (pe Iuda) inainte de pogorarea lui Dumnezeu Iisus Hristos cu sufletul la Iad.
Nu stim care a fost raspunsul sufletului lui Iuda fata de Dumnezeu Iisus Hristos in Iad.
Apostolia si-a pierdut-o ca in loc lui a fost ales precum vedem la faptele Sfintilor Apostoli,Matia.
(primul capitol de la faptele Sfintilor Apostoli).

Raspunsul lui Iuda in Iad, ar fi fost acelasi ca cel de pe Pamant, asta este problema.
A luat darul vietii care l-a primit de la Dumnezeu si l-a calcat in picioare.
Crezi ca degeaba Biserica nu face slube pentru sinucigasi?
Poate n-au nevoie ca sunt prea aproape de mantuire, mai stii?

Poate traiesti cu impresia ca talharul cel rau care l-a batjocurat pe Hristos cand erau pe cruce, in Iad si-a cerut de fapt iertare.
Si toti cei care erau atunci in Iad au primit toti mantuirea.

Vezi tu, eu cred ca din toti care erau in Iad, doar cei care au trait pe Pamant incercand sa faca voia lui Dumnezeu, atat cat au cunoscut-o prin Lege sau vocea constiintei, au fost capabili sa-L recunoasca pe Hristos ca Mantuitor si sa-l urmeze afara din Iad.

La fel a fost si pe Pamant, pentru multi a fost un om obisnuit sau cel mult un profet oarecare ba chiar in rautatea lor extrema unii l-au crezut lucrator al diavolului.

Doar cei cu suflet cat de cat curat au intuit cine este de fapt si l-au urmat.
Asa a fost cat a fost in trup pe Pamant, asa este si acum si va fi pana la sfarsitul veacurilor.

[mihailt]

Nu scrie nicaieri ca Iuda a ramas in Iad,sau ca atunci cand s-a pogorat Dumnezeu Iisus Hristos cu sufletul la Iad sa propovaduiasca celor tinuti acolo,Iuda s-a pocait sau nu s-a pocait.
A se vedea prohodul lui Dumnezeu Iisus Hristos si puteti verifica ca asta e varianta veche,de sute de ani:
"Când a luat în pântec
A vieţii piatră,
Cel a toate răpitor,
Iadul, scoase-afar’
Pe toţi morţii ce din veacuri
I-a înghiţit."
(starea I,strofa 23).
Toti poate sa insemne si toti,poate sa insemne si majoritatea etc.
In Sfanta Scriptura zice ca lui Iuda i-a parut rau ca l-a vandut pe Dumnezeu Iisus Hristos.
"1.Iar făcându-se dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.
2.Şi, legându-L, L-au dus şi L-au predat dregătorului Ponţiu Pilat.
3.Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi,
4.Zicând: Am greşit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedea.
5.Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat. "
De unde sa stim noi care o fi fost raspunsul lui Iuda,cand a ajuns acolo in Iad?
Noi presupunem,da cine stie.

3. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. 4. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: 5. Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? 6. Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. (Ioan 12)

Iata deci, ca pana sa-L vanda pe Domnul, Iuda Iscarioteanul mai facea si altele...
Dupa moartea sa prin spanzurare a fost inlocuit si scos din randurile Apostolilor:

23. Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. 24. Şi, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales, 25. Ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. 26. Şi au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli. (Fapte 1)

[LapetiteMoc]

Incercam sa fac un profil psihologic al lui Iuda. Postarea ta a adaugat un element concludent - Iuda iubea banii, si mai mult chiar, era un fur (ipocrizie - lua din banii destinati scopurilor divine, creand impresia ca este cinstit si merita sa tina vistieria).

În prealabil postat de Florin-Ionut

Salut Melissa,

Îţi răspunde Părintele Galeriu în teza sa de doctorat, "Jertfă şi Răscumpărare", la pagina 167. Dacă vă interesează, vă pot trimite pe email cartea scanată, deoarece se găseşte foarte greu şi numai la anticariate. Eu am citit-o de două ori şi o voi reciti probabil.

Mulţumesc mult Ionuţ. Am să întreb pe cineva care ar trebui să o aibe, iar dacă nu o are, am sa te contactez pe privat, să te rog să mi-o trimiţi scanată.

Paşte fericit !

În prealabil postat de Eugen7

A fost decizia lui libera.

Oh, eu unul nu stiu ce este aceea "decizie libera"...

Decizia, ca proces (sau lucrare, intretesere vie de fapte ale vietii sufletesti si trupesti) se supune unui determinism foarte complex (context, insusiri psihice - "constructe" de personalitate, educatie, factori inconstienti de natura emotionala etc.) si nu e in nici un caz DOAR un act de vointa constienta si rationala, asa-zis liber.
Daca analizam cu "subtirime" orice act decizional personal vom vedea ca e dificil sa ii gasim ramificatiile si influentele decisive.
Sufletul omenesc nu e deloc simplu (simplitatea sfintilor nu e deloc simpla ci, dupa cum vad eu realitatea umana, e o constructie uluitoare desavarsita prin mari nevointe cu participarea minunata a Duhului Sfant), cum nu e simpla nici macar o picatura de apa...

Decizia e un lucru, hotarirea e alt lucru.

Hotarirea e abia ultimul pas al lucrarii deciziei. Eu cred ca nu decizia a fost libera la Iuda, ci hotarirea, dar aceasta era ea insasi deja contaminata de un proces decizional condus de influenta straina.

Ma duce gandul la Adam si Eva. A fost decizia lor libera, asa sa cred?... Chiar libera de tot?...

Ei bine, eu cred ca nici unul din personajele biblice (si nici un om, dealtfel) nu s-a aflat in postura ideala de a lua vreo "decizie libera". Asa ceva eu cred ca nu exista, pur si simplu.
Libertatea e un termen "umbrela" care ascunde o viata de determinari la care, eu unul, adaug voire din afara lumii. In vazduhuri (care au legatura directa cu sufletul nostru) sunt lupte mari, sa nu uitam, care in cel mai bun caz influenteaza asa-zisa libertate a deciziei, daca nu cumva o determina cu putere covarsitoare.

Nu, nu cred ca Iuda si Adam si Eva au luat o decizie libera. Supraestimam puterea omului!

Pur si simplu in ei era o "voire straina" (nu vointa - asta e psihologism, ci voire) care le-a orbit sufletul, mintea, deturnindu-le hotarirea finala.
Hristos intervine repetat pentru a-l elibera pe Iuda de influenta straina din el, dar Iuda e coplesit de limitele personale supuse voirii straine.
De aceea, cred ca Domnul a respectat (nu a fortat, cum nu face niciodata) nu decizia libera a lui Iuda ci STAREA FIINTEI LUI IUDA, asa roasa cum era de patima, STARE DIN CARE IUDA A LUAT HOTARIREA FINALA. In starea nenorocita in care ajunsese ca om, Iuda nu putea sa ia o alta hotarire.
Iuda era cazut deja, iar Domnul a lasat, cred eu, sa vedem ce iese din starile cazute ale fiintei umane: pacatul, crima, nelegiuirea.
Ar fi putut sa-i schimbe hotarirea (Domnul e ATOTPUTERNIC) dar a ingaduit, a lasat pe Iuda asa cum era. Poate ca sa se vadeasca si mai bine ce poate deveni omul, de-a lungul vietii, fara luare aminte, fara Dumnezeu in faptele vietii sale...

Nu a facut, in schimb, la fel, cu altii... A intervenit activ deoarece starea fiintei lor era alta. Erau curati, in ei se strinsese har peste har datorita curatiei lor. Viata lor de pana atunci era temeiul dreptatii si sfinteniei.
Si Iona a gresit, si David si altii...
Sfintenia Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu a fost temeiul suficient pentru hotarirea Ei finala. A ales sa Se supuna Domnului pentru ca facuse aceasta alegere in toata viata Ei sfanta!+ Aceasta alegere o gasesc expresia unei intregi existente de curatie si sfintenie.
Fecioara Maria, pana in clipa vestirii de catre Arhanghel, TRAISE DEJA CU DUMNEZEU, IN DUMNEZEU, IMPREUNA CU DOMNUL.

DECI NU DECIZIA E CRITERIUL, CI STAREA OMULUI, stare care decurge nu dintr-un proces de alegere ci dintr-o intreaga alcatuire a fiintei. A inimii in primul rind, nu neaparat a faptelor (care sunt uneori impotriva inimii proprii si sunt insotite de regret, de cainta sincera).

Fara a lua in considerare lucrarea vrasmasului in aceste evenimente cruciale nu cred ca raminem ortodocsi. Sa nu subestimam puterea vrasmasului asupra omului, mai ales ca Dumnezeu a ingaduit lucrarea celui rau.
Sa ne amintim si de Iov! Doar cand Dumnezeu intervine PERSONAL si il "lamureste" pe dreptul (de o viata!) Iov, acesta e in sfarsit "liber" sa cunoasca deplin si sa aleaga "in cunostinta de cauza", chinul lui savirsindu-se astfel.

Fara harul lui Dumnezeu, fara comuniune deplina cu Hristos, fara Duhul Adevarului (pe care Il rugam sa se salasluiasca intru noi) - nici o decizie umana nu e libera.
Libertatea e un atribut al conlucrarii (statornice!) omului cu Dumnezeu. Al sfinteniei.

Iuda nu a fost un om liber. Era legat, cel putin, de patima lui pentru arginti. Care nu e decizie libera, ci lucrarea statornica a vrasmasului in om.
Doar harul lui Dumnezeu poate despatimi un om, iar nu omul singur. De aceea si facem toate in Biserica, altfel ne-am fi "descurcat" (Doamne, fereste-ne!) singuri...


Pentru acest subiect, eu unul gasesc lamuritoare si ziditoare de suflet omilia Parintelui Rafail Noica (este pe Youtube).