Are nevoie crestinul de astazi de blog-uri si forumuri ?

[WhiteChakra]

Mie imi suna a indoctrinare totala, crede si nu cerceta. Nu sunt de acord.

[Kronos]

În prealabil postat de Daniel_7

Cred ca crestinul de astazi are cea mai mare nevoie de izolare dee televizor, de internet, chiar de cititul excesiv al cartilor religioase, de intalnirile cu prietenii etc..

Cel mai bun lucru pe care il poate face cineva care vrea sa inainteze in viata duhovniceasca este sa-si inchida urechile,ochii si gura,si sa isi vada exclusiv de viata duhovniceasca.

Deci să moară și capra vecinului...
Cred că tu nu ai suficiente resurse să te adaptezi progresului tehnologic și vrei ca toți să fie așa pentru liniștea ta sufletească că nu sunt alții mai capabili decât tine în a se adapta la condițiile mediului în care trăiesc. Eu am ajuns să cred, și prin atitudinea ta de aspirant la statutul de „creștin adevărat” îmi întărești părerea, că închinarea la dumnezei prin dedicarea și organizarea întregii noastre existențe după un set de principii stricte este doar răspunsul nostru la eșecul de-a ne putea ridica la cerințele societății. Dumnezeu, pentru foarte mulți dintre credincioși, este doar un refugiu, roata de rezervă care ne ajută să mergem mai departe și să depășim insuccesul pe plan social. Ne îndreptăm ochii spre Dumnezeu pentru că El este puterea care ne lipsește (că dacă am avea puterea să ne vindecăm singuri de boli, să le răsplătim celor care ne fac rău gratuit nu am mai avea nevoie de Dumnezeu), El e promisiunea unei vieți mai bune (fericirea veșnică), a unei societăți lipsite de umbrele răului (Raiului) și, cel mai important, noi suntem cei ALEȘI. Și-atunci ce nevoie mai avem de societate, de cei din jurul nostru, de televizor, de internet când ALEȘII nu trebuie să se înjosească privind spre astfel de „nimicuri”. Oare câți dintre voi, credincioși „veritabili” de pe forum, ați fi în stare să mai credeți și să-L iubiți cu atâta ardoare pe Dumnezeu dacă nu v-ar oferi ceva în schimb (răspuns la diferite rugăciuni)? Dacă ați înceta din cauză că nu ați găsit răspuns, nu înseamnă că într-adevăr pentru voi Dumnezeu n-a fost decât un refugiu?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Daniel_7

Raspunsul meu este ca nu...

Cred ca crestinul de astazi are cea mai mare nevoie de izolare.De televizor,de internet,chiar de cititul excesiv al cartilor religioase,de intalnirile cu prietenii etc..

Cel mai bun lucru pe care il poate face cineva care vrea sa inainteze in viata duhovniceasca este sa-si inchida urechile,ochii si gura,si sa isi vada exclusiv de viata duhovniceasca.Altfel exista riscul disiparii in sute si mii de lucru marunte,care indeparteaza de la adevarata traire.

Crestinul astazi,mai mult decat oricand(dar este si mai greu decat altadata) trebuie sa se rupa de placerile lumii acesteia,sa-si jertfeasca trupul si sufletul,ca sa poata fi un crestin adevarat,un viitor locuitor(dar inca de pe acum ) al cerului.

Trebuie sa aratam ca noi ,crestinii,suntem interesati doar de viata de dincolo!

Daniel, eu cred ca ai in mare masura dreptate, insa vremurile de acum sunt foarte diferite de vremurile sfintilor parinti.

Ai dreptate, pt. ca in liniste, putem adanci intelegerea legii Lui Dumnezeu.

De exemplu, daca spunem in gand "dragoste de Dumnezeu", in vacarm pierdem relevarea nuantelor tot mai fine si inflacarate.

De aceea, Sfintii Parinti se inchideau in piatra ca sa poata sa arda.

Pe forum putem citi de 100 de ori, cuvantul dragoste, dar simtirea va pluti superficial fara a se adanci in abis.

De aceea este nevoie de retragere si reflectie solitara.

Insa pentru cei de astazi, Dumnezeu a descoperit "cum poate fi biruita lumea",

fiind in lume, fiind in mijlocul zgomotelor.

In Pateric am citit undeva, ca cei din vremurile din urma vor fi foarte stramtorati,
pentru ca nu vor mai avea unde sa se retraga, dar Dumnezeu nu-i va lasa ci le va arata cum sa se retraga in "pustia mintii".

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Daniel_7

Raspunsul meu este ca nu...

Cred ca crestinul de astazi are cea mai mare nevoie de izolare.De televizor,de internet,chiar de cititul excesiv al cartilor religioase,de intalnirile cu prietenii etc..

Cel mai bun lucru pe care il poate face cineva care vrea sa inainteze in viata duhovniceasca este sa-si inchida urechile,ochii si gura,si sa isi vada exclusiv de viata duhovniceasca.Altfel exista riscul disiparii in sute si mii de lucru marunte,care indeparteaza de la adevarata traire.

Crestinul astazi,mai mult decat oricand(dar este si mai greu decat altadata) trebuie sa se rupa de placerile lumii acesteia,sa-si jertfeasca trupul si sufletul,ca sa poata fi un crestin adevarat,un viitor locuitor(dar inca de pe acum ) al cerului.

Trebuie sa aratam ca noi ,crestinii,suntem interesati doar de viata de dincolo!

Daniel sunt multe paradigme de corectat.

Pentru ca viata de dincolo trebuie unita cu viata de aici.

"Iata Imparatia Lui Dumnezeu este in mijlocul vostru."

Daca nu unim trecutul cu prezentul si viitorul,
ne putem trezi ca alergam dupa cununa lumeste iar nu duhovniceste.

Si in loc de bucurie generam suferinta in noi si in ceilalti.

Sa evitam caderea in extrema himerei "vanatorii mistretului cu colt de argint."

[fallen]

Si eu m-am gandit deunazi ca forumul (-urile)si internetul in general pot crea o dependenta care nu e buna. Dar asta se intampla intr-un moment de disperare pentru ca mi se facuse propunerea de a lucra intr-un loc mai izolat, fara internet si pc, si cu un program mai lung, si incercam sa ma obisnuiesc cu ideea. In acele conditii ar fi trebuit de asemeni sa scap si de "dependenta" de a mai trece pe la biserica, pentru ca nu-mi permitea programul, si ma gandeam ca o sa-mi fie foarte greu sa ma intorc la acest mod de viata si ca ar trebui sa nu ma mai gandesc de loc la Dumnezeu ca sa nu mai sufar de indepartarea de El. Stiu ca El ar trebui sa fie in sufletul nostru oriunde si oricand, dar indepartandu-ne de locurile si persoanele care ne-au facut sa ne apropiem, e dureros. N-ati observat, cand suntem pe strada, departe de casa, sau in alt oras, si trecem pe langa o biserica, straina, nu ni se face putin dor de biserica unde mergem de obicei? E ca si cum am merge singuri in locul unde am fost candva cu iubitul/iubita. E drept ca, cu timpul, Dumnezeu ne scoate in cale alte locuri/oameni prin care sa ne apropiem din nou de El. Acum realizez ca poate si acest forum a fost pentru mine un loc in care am incercat sa-L caut pe Dumnezeu si sa ma apropii de El, alta explicatie nu e de pentru faptul ca inca mai intru si mai caut sa ma bag in seama. Nu stiu daca e locul potrivit sau daca voi gasi ceea ce caut, de multe ori ies fara sa fii gasit ceva demn de luat in seama, alteori ma amuz copios, fac "caterinca", alteori gasesc de cuviinta sa-mi dau cu parerea, e oarecum ca la scara blocului, adica lejer, fara constrangeri prea mari, doar de bun simt.
Desigur, daca esti deprimat, vrei sa te izolezi, sa nu mai auzi de nimeni si de nimic. Ieri imi venise in cap ca poate n-ar trebui nici sa mai reparam masina, daca am fost atat de prosti si am lovit-o, ca poate o lovim din nou daca nu stim conduce. Ca sa nu mai zic de frica incomensurabila care m-a cuprins cand am fost chemata la interviu, daca ar fi fost dupa mine, nu m-as mai angaja niciodata, m-as duce mai degraba in creierii muntilor, la o manastire. (De lume m-as desparti mai usor, decat de Dumnezeu).
Poate n-ar fi o idee asa de rea ca fiecare dintre noi sa petrecem un timp in izolare, undeva la o manastire sau chiar aiurea, cu cortul pe munti. Asa cu siguranta ne-am simti mai aproape de Dumnezeu. Nu cred ca asta e cel mai greu; cred ca cel mai greu e sa ne castigam existenta si sa traim in societatea in care traim, printre oameni (care majoritatea din pacate n-au Dumnezeu, sau daca au, au o viziune "proprie" asupra Lui). Aici la noi e un mic nucleu de "rezistenta" unde ne gasim refugiul. Un altul ar (mai putea) fi la bisericile unde mai mergem, dar acolo nu ajungem zi de zi.
In conditiile astea, eu cred ca, una peste alta, pe internet poti gasi si lucruri bune, dar atentie la trolling!

[fallen]

Mi-am amintit sa mai adaug ceva, relevant cred. Chiar daca Dumnezeu e omniprezent, chiar El a spus-o cand a fost printre noi ca "acolo unde o sa fiti 2 sau 3 adunati in numele Meu, acolo voi fi si Eu". Deci, in concluzie, e mai bine sa ne adunam mai multi la un loc, fie el si in padure, pe vremuri evreii ziceau ca e pacat sa te rogi in alta parte decat in cortul intalnirii sau ulterior in templu, dar primii crestini, pana sa isi construiasca locurile actuale de inchinare, s-au rugat pe unde au putut.

[Daniel_7]

Din pacate ,in ziua de azi,nici intalnirile directe dintre crestini ,nu mai rezolva mare lucru.
Intalnirea virtuala ,oricum este slaba,si nu are darul sa te ajute cu ceva consistent,dar astazi,chiar si doi crestini practicanti daca se intalnesc nu au puncte comune.

Se vede pe acest forum cat suntem de diferiti,si cum fiecare are o parere personala,diferita de a celorlalti.

Explicatia care imi vine acum in minte,pentru aceasta lipsa de comunicare,este faptul ca crestinul amesteca credinta cu intelesuri proprii,unele ale lui,altele luate din afara,si rezultanta este o supa diluata de crestinism.

Unii se amagesc ca au citit ca crestinii din urma vor fi foarte mari,si ei trebuie sa-si pastreze doar credinta dreapta,fiind mai putina nevoie de fapte.

Nu cred ca e asa,cred doar ca omul de azi nu poate sa renunte atat de usor la placerile facile oferite de civilizatia moderna;iar aceste placeri ii aduc un crestinism comod.

Scriem problemele noastre la tastatura,mergem cu masina la Biserica sau manastire,ne uitam la tv,ne imbracam bine,mancam bine,nu prea muncim fizic etc..

Toate acestea denatureaza pe om,si face ca profunzimea sa scada,si nevoia si spiritul de jertfa..

[fallen]

Intr-adevar, cand ne intalnim fata in fata, chiar crestini practicanti fiind, mai rar vorbim efectiv despre crestinism si cele aferente. Chiar si la biserica intalnindu-ne, mai degraba vorbim de treburi lumesti; chiar si cand mergem la spovedanie, ii spunem preotului tot problemele noastre din viata de zi cu zi. Dar poate ca asta este crestinismul zilelor noastre; ce era de vorbit s-a vorbit, se stie, sau ar trebui sa se stie, acum trebuie sa-l extrapolam in viata noastra de azi, sa-l adaptam la modul de viata al secolului in care traim, lucru care multi cred ca nu se poate. Ceea ce nu se poate insa este sa dam timpul inapoi, sa traim ca pe vremea romanilor, cum au trait primii crestini. Mai sunt o comunitate, acei "amish", care mi se pare ca nu sunt crestini, care traiesc ca-n secolul trecut. Poate nu e o idee rea, daca vine vreun cataclism si ramanem fara energie electrica si fara telecomunicatii, ei o sa fie in avantaj, ca s-au readaptat. Dintre noi cei civilizati, poate ce unii nici n-au sa supravietuiasca.
Un lucru este cert : daca vrem ca invatatura crestina sa nu se piarda, trebuie sa facem toate eforturile sa o perpetuam , dar cu mijloacele zilelor noastre, ca daca o sa incercam metode prea drastice, nu vom face decat sa-i indepartam pe oameni de cele sfinte. E drept ca crestinismul cere un oarecare sacrificiu de sine, dar acesta trebuie sa fie voluntar, nu impus de cineva/ceva dinafara.

[Daniel_7]

Salvarea noastra,eu asa o vad,va veni atunci cand vom lasa deoparte placerile oferite de lumea aceasta,si ne vom intoarce la adevaratul sens al crestinismului.

Scriem aici pe forum,sau daca nu scriem ne credem crestini buni,dar problema este ca nu avem forta.Nu avem o traire autentica..

Nu mai postim cum trebuie,nu mai facem metanii,nu mai citim Evanghelia si Psaltirea,si facem acatiste doar la nevoie.

[guardian knight]

În prealabil postat de Daniel_7

Raspunsul meu este ca nu...

Cred ca crestinul de astazi are cea mai mare nevoie de izolare.De televizor,de internet,chiar de cititul excesiv al cartilor religioase,de intalnirile cu prietenii etc..

Cel mai bun lucru pe care il poate face cineva care vrea sa inainteze in viata duhovniceasca este sa-si inchida urechile,ochii si gura,si sa isi vada exclusiv de viata duhovniceasca.Altfel exista riscul disiparii in sute si mii de lucru marunte,care indeparteaza de la adevarata traire.

Crestinul astazi,mai mult decat oricand(dar este si mai greu decat altadata) trebuie sa se rupa de placerile lumii acesteia,sa-si jertfeasca trupul si sufletul,ca sa poata fi un crestin adevarat,un viitor locuitor(dar inca de pe acum ) al cerului.

Trebuie sa aratam ca noi ,crestinii,suntem interesati doar de viata de dincolo!

in general de acord, insa pt asta ar trebui sa-ti cumperi o casa in cel mai izolat sat de munte, eventual o casa de 100 de ani acoperita cu paie, in care sa nu ai curent electric,si sa stai la lampa de gaz !
apoi sa locuiesti complet singur,fara nimeni !
sa ai o vacuta,si niste animalute simpatice pe langa casa !

ce viata,super...insa asta inseamna sa fii deja un calugar....civil insa, si nu in uniforma neagra a cavelerilor lui Cristos !
poate imi vine o nebunie sa chiar fac asa ceva !