![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Citat:
Eu cred ceea ce am spus mai sus, desi are un substrat mult mai profund decat l-ai inteles dumneata. Dumneata crezi ceea ce ai scris mai sus, sau mai bine spus, infaptuiesti ceea ce ai scris mai sus, inclusiv cu gandul, cugetul si toata fiinta ta ? Ca, de, oameni suntem, iar la cuvinte spicuite in mod formal din cartile religioase toti ne pricepem, faptele, insa, NE OMOARA !...nu faptele, ci omenia din noi.
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti " |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Citat:
In legatura cu intrebarea pe care mi-ati pus-o, raspunsul este afirmativ, e un punct la care am ajuns in timp prin intelegere si am constatat ca Dumnezeu a facut totul spre binele omului si ca legile Lui sunt drepte. Cam atat am de spus. Imi cer iertare ca v-am lezat. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Am intalnit oameni cazuti prada depresiei severe si, intr-adevar, caile de iesire par a fi tot mai ascunse, atat pentru persoana in cauza, cat si pentru cei de langa ea. Dar asta nu este decat prima impresie, asupra careia diavolul isi doreste sa si ramanem. Ne vrea dezarmati, ne vrea infranti inainte de vreme.
In starea de depresie omul cade prada propriilor sale ganduri. In fond, lupta nu este purtata "cu depresia", ci cu noi insine. De aceea, este cu atat mai grea. Dar aceasta lupta, uneori de lunga durata, nu poate fi traita decat in stare de jertfa. O stare in care trebuie sa redescoperim intru noi puterea de a iubi, de a ne deschide lui Dumnezeu si semenilor, caci numai prin ei putem scapa de aceasta stare nefericita. Depresia, ca boala a omul singur, a omului rupt de sine si de ceilalti, poate fi vindecata numai prin comuniune, ca una ce ne descopera un sens in celalalt partener de dialog, si totodata sensul profund al relatiilor mele cu acesta, altfel spus, sensul lui "a fi". |
|
#4
|
||||
|
||||
|
Citat:
1). multa activitate fizica si sportiva, mersul cu bicicleta pe distante lungi, sofatul (pentru iubitorii de masini ) pe distante lungi ! 2).mersul in excursii si iesiriele in natura, padure, munte iarba verde 3).petrecerea timpului liber in compania unor animale simpatice, pisici,caini, caii sau magarii, o turma de oi...etc... toate aceste activitati, pe langa ca sunt frumoase, si distrag atentia omului de la problemele sale personale, facandu-=l sa le uite,...si uite asa si depresia dispare ca un fum !!! |
|
#5
|
||||
|
||||
|
Citat:
__________________
Sa invatam de la ingerul nostru pazitor...http://www.youtube.com/watch?v=pG52f...&feature=share |
|
#6
|
|||
|
|||
|
Totul pleaca din felul de a gandi , de aceea trebuie sa gandim intodeauna pozitiv , iar aceasta "emotie" pleaca din mintea noastra de aceea trebuie sa o eliminam . Nu ai sa poti imediat dar cu timpul se pierde printre gandurile pozitive . Si eu am avut aceasta hiba , nu te sfatuiesc sa folosesti medicatia prescrisa de medic , sant adevarate droguri legale , eu am scapat greu de ele .Am mers la biserica si am inercat sa gandesc pozitiv , am facut schimbari in modul de viata . Daca ai intrebari poate voi fi de folos . Succes !
|
|
#7
|
|||
|
|||
|
Buna Florina si celorlalti,
Din pacate cred ca stiu foarte bine ce simti. Si eu ma confrunt cu asa ceva. Si eu incerc sa gasesc solutii. Nu stiu ce sa zic. Am observat ca la mine e si o cauza fizica. In ultimii ani am avut un serviciu foarte stresant si m-am implicat prea mult, cred ca am ajuns la o epuizare nervoasa, care merge mana in mana cu depresia. Incerc o alimentatie sanatoasa, si cam atat, pentru ca celelalte lucruri (sport, activitati sociale, etc) mi se par prea obositoare. Ma gandesc totusi ca ar trebui sa merg la un psiholog, devine din ce in ce ai greu. Zicea cineva mai sus de schimabrea gandirii. Bine, dar cum sa fac asta? Pt mine e asa de normal sa-mi plang de mila, sa simt ca eu sunt vinovata pentru toate lucrurie care nu merg bine incat nu stiu cum as putea sa imi schimb gandirea acum. |
|
#8
|
|||
|
|||
|
da, sunt momente cand cadem in depresie...ce sa zic, mai schimbati...eu fac sport, ies cu bicla, un film de actiune...o prajitura bune...si uit...trebuie sa luptam...ca traim vremuri grele....Dumnezeu sa ne intareasca!
|
|
#9
|
|||
|
|||
|
Să luptăm cu depresiile... cum? Satisfăcându-le?.. păi așa ne învață froid și școala șerpilor desfrânării... și nu e bine.
Iisus ne învață să luptăm cu patimile, și ele vin prin simțuri, prin pofte dezordonate, prin ochi, prin poftele ochiului de a vedea ceva și a mai revedea și tot așa, și rămâi undeva programat și apoi fără să știi abea aștepți să te delași pentru ca programările să se împlinească și tu să te satisfaci cu bucurie crezând că vei fi fericit dar defapt vei constata că nu ai fost fericit ci pârlit și că te-ai amăgit... prea tarziu îți dai seama fiindcă mereu bănuiești viceversa. ...iar bănuiala asta necredincioasă, sceptică, îndoielnică, fricoasă, lașă, mamonică și ''superioară''... te sperie, te sperie mereu și te flatează peste pismă și te bagă la experiențele înălțării... și te îndeamnă mereu să dovedești... să fii tu începutul și sfârșitul spunându-ți ei fără cuvinte că în mijloc te vor flata, te va lăuda ceva cu slavă deșartă și tu știi că te vei pierde, dar mergi mai departe căci vrei și așa intri mereu în ispită crezând că vei fi fericit dacă poți să faci ceea ce vrei tu, ce ai fost programat să dovedești... marea cu sarea. E trist dar asta ni se întâmplă zilnic, de mii de ori, și de aia trebuie să-ți păzești ochii și să nu te mai visezi și să nu visezi începutul și nici sfârșitul și nici mijlocul și să nu aștepți aplaze pentru poantă sau pentru înțelesul cel profund, căci tot viitorul, de frică, începutul și sfârșitul se unește la mijloc adunându-se într-un punct... și brusc tot ce ți-ai pregătit să spui face impozie și nu mai poți spune nimic... nu mai poți să-ți susții cu inimă liniștită discursul, căci nu mai există discurs, nu mai știi povestea, bancul, poanta, mustrarea cea blândă, nu mai poți și te faci de rușine la toți... căci pur și simplu ai un lapsus total și prea rușinos și ți se vede fața fricoasă și lașă și speriată și ți-e frică să ți-o arăți... cauți apoi să nu ți-o mai vadă nimeni... și gata, ești fățarnic față de porunci. Iar dacă știi că le strici imaginea ta de vedetă din mintea și sufletul lor, al celor ce te cunoșteau, e nasol, cazi în depresie groaznică... nu mai vrei să-i întâlnești pe stradă, fugi de toți prietenii și frații și de toate fetele. Dar este scris: ''Eu sunt punctul și virgula, și Eu îi voi face pe unii chiar în mijlocul cuvântărilor lor să moară căci sunt farisei și prooroci mincinoși care vorbesc gloatelor și nu sunt trimiși sau puși de Mine, fiindcă bobul de grâu curat e altceva dacă vorbește și alceva dacă grăiește ăla plin cu toate neghinele''... și poate fii chiar moarte fizică dar e vorba de mai mult de cea duhovnicească... și aia vine prin instalarea și primirea deasupra a slavei deșarte. Deci dacă porniți vre-un cuvânt, o propoziție, faceți-vă cu limba cruce în gură înainte de a deschide gura pentru disicurs și pe la mijloc dacă vă poticniți, și apoi la sfârșit drept mulțumire Domnului... și așa n-o să cădeți niciodată nici în depresie și nici în mândrie, căci nu o să mai căutați să vă slăviți pe voi înșivă cu înțelepciunea trăită și împlinită de alții după poruncă și Har. E simplu: pune-ți încrederea nu în tine ci în Dumnezeu atunci când vorbești maselor, publicului... și te laudă cu Românikaa, fiindcă toate vin de la Dumnezeu sau sunt lăsate de El ca să ne chinuie spre mântuirea noastră și a lor. Last edited by vsovivi; 04.10.2011 at 12:57:13. |
|
#10
|
||||
|
||||
|
Eu nu inteleg nimic din ce postati dvs. vsovivi....
Sa ma iertati va rog, dar, nu e prima data cand nu inteleg nimic din ce scrieti si ce vreti sa transmiteti. |
|
|