Întrebare pentru susţinătorii ideii de ascultare necondiţionată

Da, asa e. Mor cind citesc ce scrie uneori Laura, cum ca "bisericile trebuie sa se uneasca", un irenism de creier-spalat-in-mod-corect-politic. Aici, la fel, manipuleaza amintirea glorioasa a unui Sfint, pentru a baga o sopirla, daca se poate.
Alin greseste. O sa revin mai incolo cu precizari si nuantari.

[catehumen]

" Cautati libertatea si veti deveni sclavii propriilor placeri. Cautati disciplina si veti gasi libertatea "
Frank Herbert

În prealabil postat de catehumen

" Cautati libertatea si veti deveni sclavii propriilor placeri. Cautati disciplina si veti gasi libertatea "
Frank Herbert

Cprect, catehumen, dar depinde ce libertate. In acest fir e vorba de libertatea de a crede. Si eu am mai citat acest aforism. E superb.

[ioanna]

În prealabil postat de laurastifter

Acest monah...
O ţine una şi bună:
că el Îl mărturiseşte pe Hristos.

Consideraţi că acest monah ar merita... excomunicat?

Asa au spus toti intemeietorii de culte desprinse din Biserica, ca ei il marturisesc pe Hristos, iar ceilalti gresesc. Cred ca nu e suficient sa-l marturiseasca pe Hristos, trebuie sa fie purtatori de Hristos, caci doar atunci nu provoca dezbinari in comunitate ci coeziune. Noi stim ca oamenii nu sunt infailibili, insa Duhul Sfant nu permite ca greseala sa persiste, ci ea va fi corijata in cadrul Bisericii, la momentul oportun, de aceea, un om purtator de Hristos va avea intelepciunea sa ramana in Biserica si rabdare sa ajute la indreptarea greselilor semenilor sai.

Intotdeauna cand ma gandesc la neascultare imi vine in minte Luther. El a avut perfecta dreptate cand a criticat bulele papale ce concedeau episcopilor indulgente plenare sau cand a semnalat abuzuri ale papalitatii, insa n-a avut intelepciunea de a comunica cu Papa si a sfarsit prin a fi excomunicat din biserica Romana si odata instrainat a cazut cu totul in mandrie ce alunga harul.

Cred ca monahul ar trebuie sa fie la fel de capabil sa taca pe cat e de capabil sa vorbeasca, caci pe Hristos nu-l marturisesti pentru a trai drama divizarii multiple. In cazul pe care l-ai expus,n-as alege excomunicarea, pentru ca din descriere, monahul pare un mic Luther combinat cu un "papa infailibil" ( e grav ) deci in cazul sau excomunicarea nu si-ar mai implini scopul terapeutic.

În prealabil postat de ioanna

Asa au spus toti intemeietorii de culte desprinse din Biserica, ca ei il marturisesc pe Hristos, iar ceilalti gresesc. Cred ca nu e suficient sa-l marturiseasca pe Hristos, trebuie sa fie purtatori de Hristos, caci doar atunci nu provoca dezbinari in comunitate ci coeziune. Noi stim ca oamenii nu sunt infailibili, insa Duhul Sfant nu permite ca greseala sa persiste, ci ea va fi corijata in cadrul Bisericii, la momentul oportun, de aceea, un om purtator de Hristos va avea intelepciunea sa ramana in Biserica si rabdare sa ajute la indreptarea greselilor semenilor sai.

Intotdeauna cand ma gandesc la neascultare imi vine in minte Luther. El a avut perfecta dreptate cand a criticat bulele papale ce concedeau episcopilor indulgente plenare sau cand a semnalat abuzuri ale papalitatii, insa n-a avut intelepciunea de a comunica cu Papa si a sfarsit prin a fi excomunicat din biserica Romana si odata instrainat a cazut cu totul in mandrie ce alunga harul.

Cred ca monahul ar trebuie sa fie la fel de capabil sa taca pe cat e de capabil sa vorbeasca, caci pe Hristos nu-l marturisesti pentru a trai drama divizarii multiple. In cazul pe care l-ai expus, in niciun caz n-as alege excomunicarea, pentru ca din descriere, monahul pare un mic Luther combinat cu un "papa infailibil" ( e grav ) deci in cazul sau excomunicarea nu si-ar mai implini scopul terapeutic.

ioanna, daca ai vedea ca sa zicem, o erezie (nu din cele "clasice" deja condamnate explicit) ajungind "la putere" in Biserica, stiind ca de credinta corecta depinde mantuirea, ce faci, taci si te supui? Va reamintesc, tie si lui Alin, ce a zis cindva, cineva, care L-a vazut in trup pe Domnul: "Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decit de oameni!".

[ioanna]

În prealabil postat de Barsaumas

ioanna, daca ai vedea ca sa zicem, o erezie (nu din cele "clasice" deja condamnate explicit) ajungind "la putere" in Biserica, stiind ca de credinta corecta depinde mantuirea, ce faci, taci si te supui? Va reamintesc, tie si lui Alin, ce a zis cindva, cineva, care L-a vazut in trup pe Domnul: "Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decit de oameni!".

Daca nu e erezie din cele "clasice", deja condamnate, ma indoiesc ca am sa o vad. Mi-e greu sa-ti raspund la intrebare, pentru ca vorbesti la modul ipotetic nu despre un caz concret. Cred ca uneori poti renunta la unele convingeri personale in favoarea comuniunii, ascultand de constiinta, ce e de altfel si prima lege data de Dumnezeu noua.Mantuirea nu poate fi desprinsa de nevoia realizarii comuniunii intre credinciosi.

Inca nu-mi dau seama ce ar putea fi atat de grav, iar eu sa constiintizez ca e grav, insa sa accept. In orice caz, nu abolesc ce exista, insa pot depasi prin comportament.

[ioanna]

În prealabil postat de laurastifter

Este un disident, un nonconformist... poate că şi nebun (deşi nu pare, dar chiar atâta încăpăţânare?...)
Consideraţi că acest monah ar merita... excomunicat?

Nu conteaza daca merita sau nu, conteaza ce e mai bine pentru el, iar dupa mine nu trebuie exomunicat, mai bine sa ramana "oaia neagra" printre multe altele gri, caci, asa cum spuneam anterior, excomunicarea nu si-ar implini scopul terapeutic in cazul sau, ci din contra, omul va ajunge sa se creada "Hristos pe cruce"