Sunt singura!

[Lucian008]

În prealabil postat de Ana Tr.

Eu vad oamenii care nu trec niciodata pe la Biserica, nici macar de Pasti sau de Craciun si au casnicii trainice, frumoase. Sau barbati buni casatoriti cu femei de o moralitate indoielnica. Cum se explica asta? De ce daca eu sunt buna si cuminte nu am noroc?

Nu am sa fac nici un comentariu. Nu vreau sa se spuna dupa ca se putea transmite acelasi lucru si intr-o maniera mai diplomata, nu vreau sa se spuna ca sunt rau si agresiv, nu vreau sa spuna ca judec pe cineva. Asa ca "Il las" pe Hristos sa raspunda si dupa poate oricine sa spuna ca nu am dreptate cand spun ca solutia este sa ii trimitem pe cei care cer sfaturi duhovnicesti la duhovnic si ca nu suntem noi in masura sa incercam sa dam sfaturi. Credeti ca cineva este interesat in a primi sfaturi duhovnicesti sau cauta o "cale magica"de rezolvare a unei probleme si nu constientizeaza situatia reala in care se afla?
Ps: Nu ma refer absolut deloc la situatia pentru care s-a cerut sfat, nu spun ca nu este greu, nu spun absolut nimic despre dificultatea in care se gaseste.

„Doi oameni s-au suit la templu să se roage; unul fariseu şi celălalt vameş.
Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş;
postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
Iar vameşul, departe stând, nici ochii nu voia să şi-i ridice spre cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Vă spun Eu vouă: Acesta s-a coborât la casa sa mai îndreptăţit a decât acela. Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa“.

În prealabil postat de Lucian008

Nu am sa fac nici un comentariu. Nu vreau sa se spuna dupa ca se putea transmite acelasi lucru si intr-o maniera mai diplomata, nu vreau sa se spuna ca sunt rau si agresiv, nu vreau sa spuna ca judec pe cineva. Asa ca "Il las" pe Hristos sa raspunda si dupa poate oricine sa spuna ca nu am dreptate cand spun ca solutia este sa ii trimitem pe cei care cer sfaturi duhovnicesti la duhovnic si ca nu suntem noi in masura sa incercam sa dam sfaturi. Credeti ca cineva este interesat in a primi sfaturi duhovnicesti sau cauta o "cale magica"de rezolvare a unei probleme si nu constientizeaza situatia reala in care se afla?
Ps: Nu ma refer absolut deloc la situatia pentru care s-a cerut sfat, nu spun ca nu este greu, nu spun absolut nimic despre dificultatea in care se gaseste.

„Doi oameni s-au suit la templu să se roage; unul fariseu şi celălalt vameş.
Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş;
postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
Iar vameşul, departe stând, nici ochii nu voia să şi-i ridice spre cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Vă spun Eu vouă: Acesta s-a coborât la casa sa mai îndreptăţit a decât acela. Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa“.

Da, ma asteptam si stiam sigur ca cineva, sa spun direct va considera ca ceea ce am scris eu a fost ca si cum as fi judecat: "De ce X are si eu nu am?" Ceva de genu. Da, stiu asa este. Si mi s-a parut fireasca intrebarea. Nu fumez, nu beau, nu frecventez discoteci, doar biblioteci, nu am anturaj nepotrivit, nu sunt nici rupta din Soare dar nu sunt nici urata, nu am nici-un defect fizic (eu cred ca oamenii ce prezinta infirmitati fizice sunt mai iubiti decat cei care nu le au, e mai greu insa atunci cand iti lipseste ceva sufleteste, oamenii nu pot intelege asta de regula) Am cunoscut multi oameni care ori ma certau cand expuneam ce ma doare pe mine ori imi incepeau sa imi spuna problemele lor care evident le evidentiau ca fiind mult mai mari decat ale mele. Deci, in principal lumea ma cearta...

[Lucian008]

În prealabil postat de Ana Tr.

Da, ma asteptam si stiam sigur ca cineva, sa spun direct va considera ca ceea ce am scris eu a fost ca si cum as fi judecat:

Si nu asta ai facut?

În prealabil postat de Ana Tr.

Deci, in principal lumea ma cearta...

Daca cineva iti spune ca gresesti nu inseamna ca te cearta. Daca cineva iti spune ca gresesti poate greseste el. Dar poate nu. Totusi ar trebui sa te intrebi daca nu are cumva dreptate.
Si daca te cearta cineva nu inseamna neaparat ca gresete. Am devenit foarte sensibili in ultimul timp cu toti. Hristos nu era diplomat sau tolerant. Hristos spunea pe fata adevarul si atragea atentia cand cineva gresea.

Referitor la semnatura:

"Dacă Dumnezeu este ţinta ta, atunci ai noroc; pentru că Dumnezeu este atât de mare încât nu se poate să nu nimereşti."

-Neale Donald Walsch-

Asta spune Hristos. Alea sunt cuvinte mestesugite ale oamenilor. Intelepciunea oamenilor frumos impachetata nu rivalizeaza cu cea a lui Dumnezeu.
"Intraţi pe poarta cea strâmtă; că largă este poarta – şi lat este drumul ce duce la pieire şi mulţi sunt cei ce intră prin el;
şi strâmtă este poarta – şi îngust este drumul ce duce la viaţă şi puţini sunt cei ce îl află."

[catalin2]

În prealabil postat de Ana Tr.

Daca exista niste rugaciuni, acatiste ajutatoare, va rog sa imi spune-ti, va rog sa ma ajutati cumva....

Exista o rugaciune ortodoxa, dar se intampla ce vrea Dumnezeu, nu neaparat ce cerem in rugaciuni.

"Într-o noapte, pe când dormeam", povesteşte părintele Gherontie, stareţul mânăstirii Caraiman – o mânăstire din Buşteni, judeţul Prahova, "m-am trezit cu un bileţel în mână. N-am ştiut niciodată cine l-a scris şi cum a ajuns la mine. Era dintr-o hârtie obişnuită, dar scrisul nu era desluşit; de-abia am putut să-l descifrez, de parcă erau litere chinezeşti. Si după ce l-am desluşit, am găsit în el scrisă o rugăciune. Aceasta:

"Doamne, întoarce-i la bunătate şi la rugăciune pe toţi vrăjmaşii mei". AMIN!

Şi mai scria acolo că trebuie spusă, cu credinţă, de 30 de ori pe zi, vreme de 40 de zile, şi că îndeplineşte orice dorinţă a celui ce o rosteşte.

Şi aşa s-a întâmplat! Aşa că de-atunci, am tras biletul cu rugăciunea asta, la xerox, şi l-am dat la toată lumea. Iar aceluia sau aceleia care are ceartă ori scandal în casă cu soţia sau cu soţul, le dau rugăciunea aşa:

"Doamne, întoarce-o pe soţia mea (sau întoarce-l pe soţul meu) la bunătate şi la rugăciune, asupra mea".

Şi care m-au ascultat şi s-au rugat, s-au împăcat şi au venit la mine zâmbind de la poartă, de mână. Au venit perechi de tineri şi mi-au spus că au făcut rugăciunea şi nu s-au mai certat...
sursa: Cinstitul Parinte Gherontie Puiu, staretul Manastirii Caraiman.

[Bianca1994]

În prealabil postat de Ana Tr.

In primul rand stiu ca subiectul pe care urmeaza sa il expun este unul despre care s-a mai dicutat pe forum, insa eu as vrea sa vorbesc despre ceea ce ma framanta pe mine ca sa pot sa primesc sfaturi particulare si nu generalitati. Asa cum am si ales titlul, sunt singura... adica nu am pe nimeni, in sensul de iubit. Niciodata nu am avut si am 25 de ani. Si imi doresc foarte mult. De 3 ani in fiecare an de ziua mea aceasta este dorinta pe care mi-o pun: ca la anul sa fie cineva langa mine si doar atat sa imi spuna La multi ani si sa imi ofere o imbratisare. Dar cand se implineste anul tot nu este nimeni, ceea ce ma face sa plang de fiecare data. Sufar foarte mult din cauza asta si de multe ori adorm foarte tarziu, dupa ora 1, 2 noaptea... tot asa plangand si rugandu-ma din tot sufletul sa imi dea si mie Dumnezeu pe cineva, un om bun, credincios si milos. Si nu apare nimeni. As vrea sa stiu ca exista undeva cineva caruia ii lipsesc atat de mult cum imi lipseste el mie si ca ma cauta cum il caut si eu...
Dar cateodata cred ca nu o sa vina niciodata.... ceea ce ma sfasie... Acesta este singurul lucru care mi-l doresc pe lume, inafara de sanatatea si viata lunga a parintilor mei.
Acum 2 ani (in 2012) am cunoscut un baiat pe internet, prin intermediul unui prieten comun, el i-a povestit lui despre mine. Si am inceput sa ne cunoastem, el era student la farmacie in an terminal si chiar in vara aceea isi daduse licenta. Totul parea sa duca spre ceva frumos, vorbeam la telefon, mai conversam pe internet, la un moment dat s-a intalnit cu prietenul comun si i-a spus ca este foarte foarte incantat de mine, considera ca sunt o fata cuminte, credincioasa si ca ii place eleganta mea. Intr-o zi el mi-a marturist ca si-ar fi dorit foarte mult sa urmeze cursurile facultatii de Teologie, la vremea aceea nu stiam ca este vorba despre Teologie Greco-Catolica, dar ca parintii lui nefiind prea religiosi i-au interzis sub orice forma, lucru care l-a afectat teribil. In perioada aceea el imi spunea mereu ca merge la Biserica noaptea de la ora 22:00. Am vorbit prima data pe 18 iulie 2012 iar undeva la inceputul lui septembrie lucrurile s-au stricat. Trebuie sa precizez ca in luna august mi-a dat de inteles ca ar vrea sa ne intalnim, am discutat si am fost de acord doar ca a inceput sa gaseasca pretexte ca la inceputul lui august sa se arate chiar nemultumit de mine. Eu am foste mereu grijulie cu el, ii trimiteam mesaje afectuoase si ii spuneam ca sunt mandra de el. L-a un moment dat l-am intrebat de bunica lui si mai ales daca o mai ajuta la diverse treburi iar lucrul acesta la iritat. Am uitat sa precizez ca eu sunt de conditie modesta, poate putin mai putin decat modesta si desi imi spunea ca si el este modest a tinut totusi sa imi spuna ca a avut o iubita a carei mama a lucrat la Universitate, si ca a fost singura pe care a adus-o acasa... lucru care pe mine m-a facut sa ma simt inferioara. Apoi a continuat sa imi spuna niste lucruri care ma defavorizau. Povestea mereu ca el prefera nu stiu ce sortiment de vin foarte scump, ca se intalneste cu prietenii in localuri foarte scumpe... iar eu nu sunt genul care sa imi placa opulenta, eu sunt mai degaba genul care este orientat spre nevoile celorlalti si daca detin o anumita suma de bani ajut un copil, un batran, lucruri caruia lui nu-i prea conveneau. In perioada aceea eram proaspat absolventa de facultate si nu aveam un loc de munca, dar totusi se intrezarea o minima sansa sa lucrez intr-un domeniu public, a fost foarte incantat la auzul aceste vesti pentru ca atunci cand i-am spus ca nu am reusit sa se poarte foarte zeflemitor cu mine si sa ma jigneasca chiar. La sfarsitul lui septembrie inceputul lui august a fost apogeul si mi-am dat seama ca este un om care cauta doar foloase materiale si nu iubire adevarata. Ca sa nu mai spun ca in tot acest timp prefera o alta fata, o fata cu situatie materiala buna, fata pe care de alfel am visat-o o data ca era cu el, iar el atunci mi-a spus ca visul meu este o prostie. Cert este ca aceasta incercare m-a facut sa sufar enorm timp de un an de zile, mi-am facut atatea iluzii si mi-am pus toate sperantele in el. Am vrut doar sa ne iubim, sa ne respectam, nimic mai mult, nu i-as fi cerut niciodata nimic material, dar el m-a ranit si nici macar nu a vrut sa mai auda de mine, toate acestea pentru ca nu eram bogata. Si gand ma gandeam ca dorea sa fie Teolog, sau Preot Greco-Catolic... care sunt cunoscuti pentru modestia si bunatatea oferitacelor necajiti.

In prezent cu toata experienta acesta neplacuta simt manifest o usoara depresie, atat de mult ma framant pentru ca nu am pe cineva. Ma doare mai ales pentru ca cei din jurul meu ma condamna oarecum ca nu am pe cineva ( Chiar o ruda de gr.I mi-a spus: "Imediat o sa ai 30 de ani si n-ai barbat si copii" si asta este ca o rana care sangereaza ori de cate ori imi aduc aminte. Mi se pare foarte crud! Nu vreau sa ajung la 30 de ani singura, nu as vrea sa mai traiesc!

Daca exista niste rugaciuni, acatiste ajutatoare, va rog sa imi spune-ti, va rog sa ma ajutati cumva....

Hristos a inviat ,Ana ! Chiar daca experienta mea de viata limitata nu imi permite sa iti dau sfaturi ,mizez pe faptul ca suntem relativ apropiate ca varsta si iti dau cateva indemnuri :
1.Nu deznadajdui .Incearca sa alungi starea depresiva ,inca de la primele ganduri de melaoncolie care iti vin .Stiu ca e foarte greu ,dar spune-le ce ai pe suflet celor apropiati tie pe care sa ii simti aproape ,caci in mediul virtual,in majoritatea cazurilor nu vei gasi consolare .Incearca sa te supui voii Domnului ,caci asa cum un parinte vrea ce e mai bun pentru copilul sau ,asa si Domnul are grija de noi .Adesea ,voia noastra nu e conforma cu voia Domnului .Stii cum spunea Pr.Cleopa ”Rabdare ,rabdare,rabdare ,iar cand simti ca s-a gatat mai pune putintica rabdare ” :D
2.Incearca sa fii mai receptiva la critici .D-l Alin B,daca nu ma insel ,in mare majoritate ,are dreptate ,chiar daca te-a cam ”repezit ” (deh,ce sa -i faci ,asa sunt barbatii ,nu sunt prea delicati cu vorbele :)) si retine ca am precizat in marea majoritate ,nu in intregime )
3.In cateva cazuri pe care le-ai descris tu pare ca te lauzi .Sa nu ma intelegi gresit ,nu ma pripesc in a-ti spune ca esti o persoana mandra ,dar ,chiar daca ai facut lucruri bune ,nici macar nu drebuie sa te gandesti la ele,caci de aici porneste mandria ,chair daca foarte subtil .
4.Nu-ti mai complica viata facand diverse scenarii .Nu incerca sa creezi o imagine a ”barbatului ideal ” ,ci da slava lui Dumnezeu daca gasesti persoana care sa corespunda macar 50 % criteriilor tale .Am vazut ca iti faci probleme ca nu vei putea face copii la o varsta de 35-40 de ani ,caci acestia se vor naste cu malformatii .Permite-mi sa te intreb :”De unde stii?” Eu cred ca rugaciunea poate face minuni,iar copiii sunt o binecuvantare de la Dumnezeu,indiferent la ce varsta vin .
Si in ultimul rand ,nu povesti visele tale tuturor ,caci uite ,poti parea cu capul in nori .Pastreaza-le pentru ”fondul tau afectiv ” ,sau scrie ceva ,cine stie ,poate voi citi o carte scrisa de tine !Multa sanatate iti doresc si mai ales liniste in suflet !(de restul ,ce mai ai tu nevoie ,stie Domnul ! :)) )

[ioana5760]

[quote=Ana Tr.;558235]In primul rand stiu ca subiectul pe care urmeaza sa il expun este unul despre care s-a mai dicutat pe forum, insa eu as vrea sa vorbesc despre ceea ce ma framanta pe mine ca sa pot sa primesc sfaturi particulare si nu generalitati. Asa cum am si ales titlul, sunt singura... adica nu am pe nimeni, in sensul de iubit. Niciodata nu am avut si am 25 de ani. Si imi doresc foarte mult. De 3 ani in fiecare an de ziua mea aceasta este dorinta pe care mi-o pun: ca la anul sa fie cineva langa mine si doar atat sa imi spuna La multi ani si sa imi ofere o imbratisare.

( Chiar o ruda de gr.I mi-a spus: "Imediat o sa ai 30 de ani si n-ai barbat si copii" si asta este ca o rana care sangereaza ori de cate ori imi aduc aminte. Mi se pare foarte crud! Nu vreau sa ajung la 30 de ani singura, nu as vrea sa mai traiesc!
QUOTE]

Eu zic ca te stresezi degeaba! Nu ai decat 25 ani. Nu are sens sa-ti intristezi zilele cu astfel de ganduri negative pentru ca oricum nu schimbi nimic. Nu te mai gandi la asta si lasa viata sa curga inainte, sa-ti aranjeze Dumnezeu viitorul cu va vrea. Si eu la 20 de ani credeam ca lumea se sfarseste la 30 ani daca am bifat nu stiu cate realizari.

Ce sa mai zic eu la 39 ani! Din experienta proprie, iti spun ca cel mai bine sa nu-ti mai plangi de mila si sa incerci sa iti folosesti timpul in alta directie decat casatoria, adica a te dezvolta pe tine, a invata ceva pt a inainta profesional, a citi carti duhovnicesti sau/si altele care iti plac, pelerinaje etc. Privind in urma la anii de asa zisa singuratate as putea spune sa am realizat foarte multe lucruri pe care nu le-as fi putut realiza daca eram casatorita si cu copii.

Sfaturi rautacioase de la cei din jur am auzit si eu destule si nu-mi pasa de lume, dar sunt si vorbe spuse din invidie pt ce am facut in toti acesti ani.

Poate ai inca alte lucruri de facut pana la casatorie!

[ioana5760]

Scuze. Corectez:

Si eu la 20 de ani credeam ca lumea se sfarseste la 30 ani daca NU am bifat nu stiu cate realizari.

[Mandea77]

În prealabil postat de ioana5760

Ce sa mai zic eu la 39 ani! Din experienta proprie, iti spun ca cel mai bine sa nu-ti mai plangi de mila si sa incerci sa iti folosesti timpul in alta directie decat casatoria, adica a te dezvolta pe tine, a invata ceva pt a inainta profesional, a citi carti duhovnicesti sau/si altele care iti plac, pelerinaje etc. Privind in urma la anii de asa zisa singuratate as putea spune sa am realizat foarte multe lucruri pe care nu le-as fi putut realiza daca eram casatorita si cu copii... Poate ai inca alte lucruri de facut pana la casatorie!

Ioana scopul casatoriei nu este neaparat sa faci copii. Faptul ca te-ai resemnat cu "singuratatea" la 39 de ani nu este tocmai un lucru bun. Din pacate cunosc persoane de genul tau care au ajuns la 49 de ani si au ramas tot singure, evident aceste persoane neavand prea multe optiuni au ales sa se orienteze pe profesie si carti duhovnicesti.

Problema singuratatii este foarte raspandita iar tratarea acestui efect fara cunoasterea prejudecatilor care au stat la baza cauzelor reale care au generat "singuratatea" este un lucru gresit.

Cauza cea mai frecventa a singuratatii la persoanele trecute de 30 de ani si active social este lipsa timpului si stresul cotidian. Ele avand un program foarte incarcat: serviciu, drumul pana la serviciu si inapoi, oboseala acumulata, stresul, etc ... nu mai au nici timpul si nici dispozitia si ingaduinta necesara pentru a socializa.

Pentru acest tip de persoane, masturbarea reprezinta nu doar o necesitate fiziologica ci si o metoda rapida de a scapa de stres, avand efecte imediate. Dar desi aparent se rezolva punctual o situatie, se genereaza pe termen lung o stare de autosuficienta cu efect toxic asupra relatiilor interumane. Aceste persoane se afla intr-un cerc vicios din care singure nu pot iesi, dovada fiind varsta inaintata pe care o au si lipsa unui "prieten" intim.

Sfatul meu este sa mergi la un psiholog, acesta avand acces la mult mai multe informatii despre tine, te poate ajuta. Psihologul ajuta persoanele sa scape nu doar de inhibitii ci si de false prejudecati. In acelasi timp mersul la psiholog nu exclude sfaturile unui duhovnic, solutiile acestora fiind complementare.

[ioana5760]

În prealabil postat de Mandea77

Ioana scopul casatoriei nu este neaparat sa faci copii. Faptul ca te-ai resemnat cu "singuratatea" la 39 de ani nu este tocmai un lucru bun. .

Fals! Nu am spus ca m-am resemnat cu singuratatea si ca nu mai sunt deschisa unui drum spre casatorie. Anei i-am sugerat sa incerce sa-si canalizeze energia spre alte lucruri si o sa vina si casatoria la timpul ei daca e sa fie.

În prealabil postat de Mandea77

Cauza cea mai frecventa a singuratatii la persoanele trecute de 30 de ani si active social este lipsa timpului si stresul cotidian. Ele avand un program foarte incarcat: serviciu, drumul pana la serviciu si inapoi, oboseala acumulata, stresul, etc ... nu mai au nici timpul si nici dispozitia si ingaduinta necesara pentru a socializa. .

Poate fi si asta una din cauze. Depinde de caz. Mai sunt si weekend-rui, vacante etc.

În prealabil postat de Mandea77

Pentru acest tip de persoane, masturbarea reprezinta nu doar o necesitate fiziologica ci si o metoda rapida de a scapa de stres .

Fals din nou! Omul redus la mascul si femela procedeaza asa la stresul sexual acumulat! Aici ar fi multe de spus de ce anume priveste, cum se controleaza.

În prealabil postat de Mandea77

Sfatul meu este sa mergi la un psiholog, acesta avand acces la mult mai multe informatii despre tine, te poate ajuta. Psihologul ajuta persoanele sa scape nu doar de inhibitii ci si de false prejudecati. In acelasi timp mersul la psiholog nu exclude sfaturile unui duhovnic, solutiile acestora fiind complementare.

:)) acum toate care sunt singure si necasatorite trebuie dupa tine sa mearga la psiholog....

[CosteaN]

În prealabil postat de ioana5760

:)) acum toate care sunt singure si necasatorite trebuie dupa tine sa mearga la psiholog....

E ceva rau in asta ? De ce nu ?