Sunt singura!

În prealabil postat de stefan florin

pentru ce incerci sa fortezi "mana lui Dumnezeu"? Crezi ca EL nu stie de acesta dorinta a ta de a avea pe cineva alaturi de tine si ati intemeia o familie? Ai rabdare, roaga-te, si bunul Dumnezeu iti va scoate in cale baiatul cu care vei fi fericita toata viata. Din cate am inteles ai doar 25 de ani. Multi inainte! Ai toata viata inainte. Te vei casatori (cu un baiat bun) atunci cand Dumnezeu va hotari ca e timpul (Dumnezeu nu greseste niciodata). Graba de a te casatori si neincrederea in judecata divina (asta dovedeste afirmatia ta: eu sunt buna si cum se face ca nu am noroc?) va duce numai la esecuri. Scuza-ma daca am fost putin aspru, dar o spun cu toata dragostea.
ps: apropos, eu m-am casatorit la 36 ani, si sunt FOARTE fericit alaturi de sotia mea. Daca m-as fi grabit (si eram pe punctul de a o face)...viata mea ar fi fost un iad. Ai rabdare si incredere in Dumnezeu, si nu vei regreta. Doamne ajuta!

Nu vad nici-o problema in a ma casatorii la 36 de ani. Insa mi-as dori sa fiu mireasa si nu stiu daca o sa se mai cada la varsta aceea sa port rochie alba. (Cred ca numai d-soarele ar trebui sa poarte rochie alba de mireasa, daca intelegeti ce vreau sa spun...) Doar ca la 36 de ani vor creste si pretentiile nu credeti? Si din partea mea si din partea unui posibil sot. Si apoi se pune problema ce am agonisit pana la varsta aceea. Nu stiu cum sa va spun dar in ziua de astazi barbatii vor de la o femeie sa aiba casa ei proprietate personala pe cand mai demult era tocmai invers, sau tot felul de pretentii de natura materiala. Sa te casatoresti la 36 de ani si pana atunci sa nu ai nici-un iubit, nu mi se para incurajator in cazul meu :D Ce o sa creada el despre mine? Sau ce as putea crede eu daca el ar fi in situatia asta? Cred ca la 36 de ani nu vor mai exista prea multi barbati singuri, cel mult divortati, iar eu nu mi-as dori ca prima casatorie sa o am cu un divortat. Doi oameni divortati este altceva. Nu mai spun ca la 36 de ani trebuie sa te grabesti sa faci repede un copil, ori poate tu vrei sa te mai cunosti, si apoi nu e bine numai unul, ideal ar fi doi. Deci faci unul la 38 si urmatorul la 40. Problema e ca la varsta aceasta nu mai ai rabdare, in plus copilul se poate naste cu probleme sau mama sa aiba probleme, nu ma zic ca la 58 de ani tu trebuie sa porti copii in facultate, ori esti aproape de pensie si din pensie in Romania chiar nu iti permiti. Zic toate acestea nu din dorinta de a contrazice pe cineva, de a exagera, de a ma arata prea grijulie sau obsedata de anumite lucruri insa eu m-am nascut cu o problema de sanatate tocmai pentru ca mama a avut o varsta inaintata si drept urmare o sarcina la 36 de ani ar fi cu risc si pentru mine si pentru copil. Ori, nu stiu daca ma va accepta cineva asa sau eventual sa nu avem copii. Insa o sa mai fac pe viitor niste investigatii medicale in acest sens. Uneori ma gandesc ca ar fi mai bine sa nu am copii... insa stiu ca lumea ma va judeca.

[Lucian008]

În prealabil postat de Ana Tr.

Cred ca numai d-soarele ar trebui sa poarte rochie alba de mireasa, daca intelegeti ce vreau sa spun...

Bineinteles ca intelegem. Intelegem ca invataturile Bisericii au pentru tine un rol orientativ. Intelegem ca Dumnezeu trebuie sa ne dea tot ce credem noi ca avem nevoie, dar ca noi urmam invataturile dupa cum ni se pare noua ca acestea raspund nevoilor noastre.

În prealabil postat de Ana Tr.

Nu stiu cum sa va spun dar in ziua de astazi barbatii vor de la o femeie sa aiba casa ei proprietate personala

Faci afirmatii nefondate bazate pe pareri personale. Intrebarea este cu ce le sustii. Cati barbati stii ca asteapta ca femeia sa aiba casa ei?

În prealabil postat de Ana Tr.

pe cand mai demult era tocmai invers,

Si lasi impresia ca asa era bine. Cum sa ceri altora sa renunte la idei preconcepute cand tu le ai pe ale tale?

În prealabil postat de Ana Tr.

Uneori ma gandesc ca ar fi mai bine sa nu am copii... insa stiu ca lumea ma va judeca.

Mai bine te-ai gandi cum te va judeca Dumnezeu.

Asa ca eu revin obsesiv la parerea mea: mergi si discuta cu un duhovnic. Si asculta de el, nu fi revoltata si sa faci ca tine pentru ca nu ti-a spus ceea ce vroia tu sa auzi.

În prealabil postat de Lucian008

Bineinteles ca intelegem. Intelegem ca invataturile Bisericii au pentru tine un rol orientativ. Intelegem ca Dumnezeu trebuie sa ne dea tot ce credem noi ca avem nevoie, dar ca noi urmam invataturile dupa cum ni se pare noua ca acestea raspund nevoilor noastre.



Faci afirmatii nefondate bazate pe pareri personale. Intrebarea este cu ce le sustii. Cati barbati stii ca asteapta ca femeia sa aiba casa ei?




Si lasi impresia ca asa era bine. Cum sa ceri altora sa renunte la idei preconcepute cand tu le ai pe ale tale?



Mai bine te-ai gandi cum te va judeca Dumnezeu.

Asa ca eu revin obsesiv la parerea mea: mergi si discuta cu un duhovnic. Si asculta de el, nu fi revoltata si sa faci ca tine pentru ca nu ti-a spus ceea ce vroia tu sa auzi.

In primul rand eu caut raspunsuri la Dumnezeu si nu la oameni. Stiu ca Dumnezeu lucreaza prin oamenii dar unii il lasa pe Dumnezeu si prefera sa fie rautaciosi si uneori chiar mai mult decat atat! Ceea ce am exprimat eu este o traducere a ceea ce isi doresc sa inteleaga barbatii prin egalitatea intre sexe, ori zic eu nu exista nimic pe lume care sa inlocuiasca faptul ca femeia face copii, orice ar face un barbat nimic nu va fi mai presus de asta, ori fie si numai din acest considerent un barbat ar trebui sa se comporte cu o femeie ca si cu o regina. Eu nu stiu ce varsta ai tu Lucian, de nu stii ce isi doresc tinerii din ziua de astazi insa iti propun la modul cel mai serios sa ii chestionezi. Stiu ca duhovniceste este sa NU ne uitam la bani atunci cand ne alegem partenerul si sa construim ceva impreuna daca putem dar uite ca nu toata lumea gandeste asa. Ba chiar mai mult nu sunt putini barbatii care luandu-si o sotie cu o situatie materiala mai prejos decat a lor, o trateaza precum o slujnica, reamintidu-i mereu ca se afla in casa LUI. Cat despre cum ma va judeca Dumnezeu, nu ar fi mai bine sa o lasam la, latitudinea Lui?! In deinitiv Dumnezeu nu este atat de rau cum vor unii oameni sa para. Eu cred ca oamenii judeca mai aspru decat El.

[lili13]

Nu vad nici-o problema in a ma casatorii la 36 de ani. Insa mi-as dori sa fiu mireasa si nu stiu daca o sa se mai cada la varsta aceea sa port rochie alba. (Cred ca numai d-soarele ar trebui sa poarte rochie alba de mireasa, daca intelegeti ce vreau sa spun...) Doar ca la 36 de ani vor creste si pretentiile nu credeti? Si din partea mea si din partea unui posibil sot. Si apoi se pune problema ce am agonisit pana la varsta aceea. Nu stiu cum sa va spun dar in ziua de astazi barbatii vor de la o femeie sa aiba casa ei proprietate personala pe cand mai demult era tocmai invers, sau tot felul de pretentii de natura materiala. Sa te casatoresti la 36 de ani si pana atunci sa nu ai nici-un iubit, nu mi se para incurajator in cazul meu :D Ce o sa creada el despre mine? Sau ce as putea crede eu daca el ar fi in situatia asta? Cred ca la 36 de ani nu vor mai exista prea multi barbati singuri, cel mult divortati, iar eu nu mi-as dori ca prima casatorie sa o am cu un divortat. Doi oameni divortati este altceva. Nu mai spun ca la 36 de ani trebuie sa te grabesti sa faci repede un copil, ori poate tu vrei sa te mai cunosti, si apoi nu e bine numai unul, ideal ar fi doi. Deci faci unul la 38 si urmatorul la 40. Problema e ca la varsta aceasta nu mai ai rabdare, in plus copilul se poate naste cu probleme sau mama sa aiba probleme, nu ma zic ca la 58 de ani tu trebuie sa porti copii in facultate, ori esti aproape de pensie si din pensie in Romania chiar nu iti permiti. Zic toate acestea nu din dorinta de a contrazice pe cineva, de a exagera, de a ma arata prea grijulie sau obsedata de anumite lucruri insa eu m-am nascut cu o problema de sanatate tocmai pentru ca mama a avut o varsta inaintata si drept urmare o sarcina la 36 de ani ar fi cu risc si pentru mine si pentru copil. Ori, nu stiu daca ma va accepta cineva asa sau eventual sa nu avem copii. Insa o sa mai fac pe viitor niste investigatii medicale in acest sens. Uneori ma gandesc ca ar fi mai bine sa nu am copii... insa stiu ca lumea ma va judeca.

In legatura cu aceasta postare nu pot sa ti spun decat *lasa ne...lasa ne*.Intrebarea mea este cu duhovnicul tau ai vorbit despre tot ce ne ai postat noua in topicul deschis?Daca raspunsul este nu,fa o,asculta l si indeplineste sfaturile pe care ti le da.

In legatura cu aceasta postare nu pot sa ti spun decat *lasa ne...lasa ne*.Intrebarea mea este cu duhovnicul tau ai vorbit despre tot ce ne ai postat noua in topicul deschis?Daca raspunsul este nu,fa o,asculta l si indeplineste sfaturile pe care ti le da.

" lasa ne... lasa ne " - Foarte... duhovniceste! As fi preferat in primul rand sa folosesti ceea ce se numeste cratima, virgula si apoi sa te adresezi cu pronumele personal propriu-zis la pers. I sg. Multumesc!