Femeia in Biserica ortodoxa (merita ea mai mult?)

Am ascultat astazi o idee a parintelui Tanase Nicolae, rostita intr-o predica, legata de acest subiect. Spunea ca odata le-a spus la o conferinta cred credinciosilor ca e gresita formularea ca femeia reprezinta sexul slab; femeia este sexul fin, iar barbatul este sexul slab! Apoi a spus ca s-a starnit oarece neliniste evident din partea 'barbatilor adevarati' prezenti, dar a inceput sa le explice ce trebuia sa se inteleaga si anume ca femeia nu are voie sa faca diverse lucruri in Biserica tocmai pentru ca barbatii sunt slabi!

De exemplu daca o femeie ar canta in Biserica [ si presupunem ca ar canta frumos ] aceasta poate fi pricina pentru a cadea in pacat pentru unii, carora le zboara mintea la diverse lucruri. La fel si cu tinuta... mai ales ca legat de acoperirea parului exista si interpretarea cum ca in vremea Sf Apostol Pavel singurele femei cu capul descoperit erau 'preotesele', adica mai clar spus pentru cine nu stie, prostituatele vremii. De aici poate si interdictia foarte puternica cu privire la 'a vorbi' femeia in Biserica. In Corint erau 'biserici' cu 'preotese' care de fapt erau bordeluri si aceste preotese erau chele. Si chiar facand abstractie de asta, repet tot din slabiciunea barbatului, femeia nu vorbeste in Biserica; pentru ca el mai curand ar ajunge cu minte la alte lucruri decat la ceea ce predica. Sper ca reusesc sa explic cat de cat ideea, si ca nu am gresit cu ceva din invatatura ascultata [ sa nu fi spus altceva decat era intentinonat acolo :) ]

Evident ca vremurile s-au schimbat, evident ca acum o fata cu parul despletit si frumoasa nu mai inseamna o prostituata ca atunci, cand repet toate femeile cinstite aveau parul acoperit. Dar daca vremurile se schimba, asta putin conteaza; nimeni dintre noi nu are dreptul sa isi impuna ideile despre ce si cum trebuie sa mearga in Biserica. Biserica nu este a patriarhului, a vreunui sfant, a vreunui credincios, ci in fruntea ei este insusi Mantuitorul. Prin urmare, bine este sa se mearga inainte fix asa cum este acum, fara sa ne punem probleme cine ce merita mai mult.

Si sunt unii si unele in Biserica care isi gasesc un colt la Liturghie, si stau plecati la pamant pana la 1. Si nu isi pun problema ca ar 'merita' mai mult decat smerenie adevarata.

[Rodica50]

dATI-MI MAME BUNE SI VOI SCHIMBA FATA LUMII...

[eodor nastasa]

Femeia in Biserica ortodoxa (merita ea mai mult?)

Da ce, in biserica ii democratie, unde va treziti ? A ? La un show botezatu ? Ei, comedie ?

[deja-vu]

În prealabil postat de sophia

Am gasit astazi pe prima pagina a acestui site un articol superb, parca scris de mine (...) pe aceasta tema

hmmmmm..... noh, daca e superb, atunci e musai sa fie ca si scris de tine (sau invers)... :)
Scuze pt. sarcasm, dar m-am gandit sa-ti retez ("ajustez" suna mai elegant?) un pic aripile mandriei, ca nu face bine feminitatii
(mai ales cuiva care si-a ales un nume plin de intelepciune)... ok, sa trecem la subiect - care dealtfel ar merita un thread al lui, dar cine-l deschide ar trebui sa raspunda la comentarii - asa ca las pe altcineva care se incumeta si are timp la dispozitie sa o faca.

Auzim uneori remarci destul de acide la adresa "feminismului", poate un pic nedrepte insa utile ca avertisment pt. femeia care vrea sa se apropie de ortodoxie dar are idei mai mult sau mai putin neortodoxe, pardon... neo-ortodoxe (ca tot traim intr-o lume protestanta). Iata cateva, sa le spunem... "clasice":
"Femeia moderna, impodobita cu diplome universitare, e o caricatura a feminitatii; vrand sa fie tare, ea e tare de cap"
"O femeie te uraste cu adevarat doar atunci cand ii refuzi trupul" (Pompiliu Constantinescu)

Din cate stiu sau mi s-a aratat, in esenta femeia si barbatul sunt totuna, dar dupa fire sau inclinatie sunt diferiti. Barbatul are o chemare (sau o fire) mai duhovniceasca, natura femeii e mai trupeasca. Asta inseamna ca si lucrarile lor in lumea aceasta sunt diferite, dar in viata viitoare (cand vor fi ca ingerii din cer) nu va exista nici o deosebire intre ei.

Diferenta de lucrare dupa Sf.Ioan Gura de Aur e urmatoarea: femeii i-a fost incredintata nasterea de copii (nastere trupeasca), iar barbatului preotia (adica nasterea duhovniceasca). Unul are lucrarea trupeasca, celalalt lucrarea duhovniceasca (dar duhul trebuie sa conduca trupul si nu invers)

Ce vrea sa insemne asta: barbatul e chemat sa aiba grija in primul rand de viata duhovniceasca, sa cerceteze Scripturile, sa se sfatuiasca cu fratii duhovnici, sa imparta si altora cuvantul si invatatura primita, sa ajute la savarsirea Sf.Liturghii (citirea Psalmilor, cantarile, implinirea ritualului in jurul altarului, rostirea cuvantului din Apostol) iar cei alesi pentru preotie, curati si vrednici de o asemenea lucrare sa intre cu teama in Sf.Altar pentru a aduce jertfa cea de-a pururea, frangerea painii si invocarea Duhului Sfant.

Femeia in schimb e chemata sa faca lucrarea trupeasca, fara de care cea duhovniceasca nu e posibila: pregatirea si impodobirea bisericii pentru Sf.Liturghie, cresterea in dreapta credinta a copiilor, grija de cele ale casei (probleme de zi cu zi) si mai presus de toate nasterea de copii. Aceasta din urma e o lucrare tot atat de mare si de grea ca si preotia, cu diferenta ca majoritatea femeilor sunt chemate la ea (in timp ce preotia e doar pt. cei alesi dintre barbati).

E adevarat ca dintre femei unele aleg calea monahala, dar asta inseamna viata ingereasca iar asa ele ajung (duhovniceste) precum barbatii si pot primi cununa muceniciei propriu-zise (nasterea de copii si insasi casatoria sunt o mucenicie cand persoana isi incredinteaza complet voia Tatalui Ceresc, cum a facut Maica Domnului). Cu toate astea, cata vreme femeia e inca in trup, ea nu poate si nu trebuie sa-si renege sau sa-si schimbe firea, incercand sa arate precum barbatii sau sa ia locul barbatului in Biserica (si chiar in societate).

Asa-zisa emancipare a femeii e distrugerea feminitatii si a sensibilitatii, inhamarea femeii la treburi care o intineaza si o indeparteaza de menirea ei, iar in final chiar de mantuire. Pr.Arsenie Boca zicea ca e mai grav ca femeia sa vina in pantaloni la biserica decat sa aiba capul descoperit, iar alt sfant parinte zicea ca femeile care poarta pantaloni vor fi luate la oaste atunci cand va veni razboiul mondial si vremea Antihristului. Sfintitul Nicodim Mandita a trecut ca pacat in Indrumarul de Spovada sulemenirea femeii (tunsoarea scurta, asemanatoare barbatilor), iar unor mari sfinti cu darul profetiei le-a aratat Dumnezeu ca semn al vremilor de pe urma faptul ca femeile se vor imbraca si vor arata precum barbatii si invers (in prezent majoritatea mirenilor sau chiar preoti isi leapada barba ca sa placa lumii sau femeilor, altii au parul prins in coada, cercei in tot felul de locuri... ba chiar de un fost prim-ministru se zice ca a fost parasit de logodnica dupa ce cumnatul l-a surprins admirandu-se in fustita in fata oglinzii). Ce sa mai zicem de proliferarea homosexualitatii la barbati si femei sau de anumite ritualuri necurate unde barbatii poarta sortulete si manusi (de dama?)

Preotii, diaconii si monahii poarta vesmintele ingeresti, lungi pana la pamant; la fel si monahiile, ca semn al vietii ingeresti pe care au ales sa o duca inca din lumea asta. Aceste randuieli au fost stabilite inca de la Moise si Aaron, s-au pastrat intocmai la israeliti sub Legea Veche si sunt purtate mai departe si desavarsite prin Legea Harului in Biserica Ortodoxa (cea care continua traditia israelita).

Femeia, conform Genezei, a cazut datorita poftei (simturilor), a neinfranarii si mai ales a diavolului mandriei:
4. Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!
5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".
6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.

De aceea mantuirea ei sta in infranare, ascultare si smerire - antidotul caderii pe care a avut-o odinioara si in care aluneca si acum daca nu are foarte mare grija. Barbatul a cazut si el prin neascultare, de aceea Dumnezeu a randuit ca fiecare om sa asculte de parintii dupa trup, iar cand e matur de parintele duhovnicesc si in primul rand de Hristos.

Atentie, Dumnezeu a dat porunca de a nu manca fructul oprit si femeii si barbatului, deci femeia e datoare sa asculte intai de Dumnezeu, apoi de barbat (iar ea stie poruncile pe care le primesc amandoi in fata altarului la cununie). Dar daca cei doi au cazut (cum se intampla tot mai des acum, cand atatia cad in desfranare sau "concubinaj" inainte de sfanta taina a casatoriei, intinand cinstita masa) trebuie sa iasa impreuna din faradelege.

Impreuna au cazut, impreuna trebuie sa se ridice. Iar Hristos ii asteapta sa vina impreuna la scaunul de spovada.

N-a ingaduit Dumnezeu dupa voia lui Adam, sa-i dea alta femeie pt. ca chipurile datorita Evei a cazut, ci impreuna au fost trimisi la ispasire. Odata ce un baiat a pacatuit trupeste cu o fata, legatura s-a si facut (in chip nevazut) iar vietile lor sunt legate in cer (pana la moartea unuia din ei), indiferent ca se vor desparti sau recasatori, ori ii va "dezlega" statul: "Ceea ce Dumnezeu a legat, omul sa nu dezlege". Barbatul care s-a unit trupeste cu o fata si apoi o lasa, face din ea o desfranata si va da socoteala de asta.

16. Iar femeii i-a zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni".
17. Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
18. Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!
19. În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce".

Deci femeia e incercata prin ispite grele in perioada sarcinii, apoi trece prin durerile nasterii iar prin biruinta asupra tuturor acestora si prin supunere, ascultare si dragoste fata de sotul ei se mantuie si chiar se sfinteste. Dupa dreptate, cu cat ispitele si incercarile sunt mai mari, cu atat mai mare va fi harul primit de femeie si de copilul ei (nici un har n-a primit copilul Iisus fara dreptate, cercetati si vedeti prin cate a trecut Maica Domnului, inainte si dupa nasterea Lui).

Toate aceste suferinte si umiliri sunt spre purificare si desavarsire, cum ii raspunde Dumnezeu sfantului Pavel:
8. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine;
9. Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.
10. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.

Asa si femeia, daca intelege ca slabiciunea si firea ei mai plapanda reprezinta harul si grija deosebita a lui Dumnezeu, deci sansa de a se sfinti si a sfinti pe altii (incepand cu sotul si familia ei), atunci se afla pe calea desavarsita:
44. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. (Marcu, 10)
4. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor. (Matei, 18)

Mai spune Hristos:
1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.
2. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă.

Asadar, ce va face Dumnezeu cu femeia care are relatii trupesti si nu vrea sa aduca roadă?

Iar curatirea e ca si purificarea prin foc a aurului si argintului, se face la femeie prin suferintele nasterii, umiliri (o umilire are loc in mod firesc la fiecare luna prin scurgerea de sange). Umilirile micsoreaza duhul propriu pentru a face loc Duhului Sfant (nu se poate turna vin intr-un vas plin); acesta e sensul cuvintelor: "Fericiti cei saraci cu duhul" (adica cu duhul propriu - al sinelui, nu cu Duh Sfant - astfel Acela poate sa vina si sa umple vasul eliberat).

[Rodica50]

Femeia, ca sa nu greseasca, sa ia exemplu pe MAICA DOMNULUI, iar barbatul pe HRISTOS.Atunci cu adevarat va fi utila celor din jur.

[deja-vu]

Sf.Pavel aseamana crestinul unui vas (mai de cinste sau mai de ocara) si precum in vasul plin nu poti turna vin, nici in omul plin de sine nu mai e loc pt. Sfantul Duh. Acest Duh Sfant e Apa Vietii, el da viata si sanatate copilului ce se naste, dar preaplinul Lui se revarsa si peste femeia care asa devine mai sanatoasa si sporeste in har (cazul Elisabetei cand a saltat Ioan in pantece si ea s-a umplut de Duh Sfant, ajungand sa prooroceasca)- exact cum preotul slujind in altar se umple de Duh Sfant in momentul epiclezei, cand se deschid cerurile si se jertfeste Iisus in chip nevazut. Stiu un preot vazator in duh care dupa diagnosticul medicului trebuia sa fie mort demult sau macar orb (din cauza diabetului pe care-l duce din tinerete) dar la fiecare Sf.Liturghie simte ca se incarca de viata si prinde putere in mod minunat. Si femeia si preotul au lucrarea lor specifica, dar amandoi primesc acelasi dar al Duhului Sfant daca o implinesc cu vrednicie.

Dragostea (care e harul suprem) se naste in smerenie si sporeste prin castitate; iar femeia trebuie sa dea viata, de aceea ea are aproape mereu mai multa dragoste decat barbatul. Dar barbatul e cel care a botezat-o, el avand sacerdotiul, preotia (iar ea are viata): 20."Si a pus Adam femeii sale numele Eva, adica viata, pentru ca ea era sa fie mama tuturor celor vii."

Aici e taina Maicii Domnului, a mironositelor si a Mariei Magdalena, care au stat langa cruce la rastignirea lui Hristos (aproape toti apostolii se temeau si priveau de departe), apoi au fost primele care au primit vestea invierii ori chiar L-au vazut. Doar Sf.Apostol Ioan - pe drept numit Apostolul dragostei si Teologul- a avut aceasta masura a dragostei si smereniei (pt. ca de fapt teologie nu inseamna lectura de texte religioase, adica a citi sau auzi despre Dumnezeu ci a-L cunoaste, ceea ce e cu totul altceva! Iar Dumnezeu e dragoste, "agape" cum spune Sf.Apostol Ioan, asa ca femeia are prima sansa de a se apropia si a-L cunoaste pe Dumnezeu, atata vreme cat nu-si reneaga feminitatea si nu incearca sa para altceva decat e).

Asta e si explicatia pt. care femeile au primit imediat Evanghelia si in biserici vedem mai multe femei decat barbati; fara ele bisericile s-ar paragini, n-ar mai fi cine sa aduca flori, sa puna lumanari, sa faca parastase pentru cei adormiti, sa spele vesmintele preotesti si covoarele din Biserica, sa pregateasca si sa duca apa la botezuri, sa-i invete pe copii Tatal Nostru si sa-i aduca la impartasanie, etc). In timp ce imparatii Romei torturau si masacrau crestinii, sotiile sau fiicele lor il urmau pe Hristos (Sf.Drosida- fata imparatului Traian, Sf.Ecaterina- fata guvernatorului Costus, Sf.Augusta- sotia imparatului Maximin, Sf.Alexandra- sotia lui Diocletian, Sf.Claudia Procula- sotia lui Pontiu Pilat, etc) http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ina-73044.html

Pe vremea aceea femeia il sfintea pe barbat, acum il sminteste. Odinioara crimele le faceau barbatii (uneori in goana dupa femei) iar acum femeia nu mai vrea sa fie femeie si-si ucide proprii copii: aproape 20 milioane de prunci facuti bucati in Romania "ortodoxa", de zece ori genocidul comunist (si uneori face asta "de dragul" barbatului). Pacatul primordial, al neascultarii (de parinti, de duhovnic si de Dumnezeu) duce la pierderea castitatii, deci caderea din har (din dragoste), apoi refuzul jertfei de sine care e nasterea de prunci sau chiar casatoria, si in final crima suprema impotriva iubirii (uciderea propriului copil, un prunc fara aparare)

Atentie mare, barbatul a cazut pentru ca a ascultat de femeie mai mult decat de Dumnezeu:
17. Iar lui Adam i-a zis: "Pentru ca ai ascultat vorba femeii tale si ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit: "Sa nu manânci", blestemat va fi pamântul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el în toate zilele vietii tale! (Facerea,3)

Deci barbatul e ispitit sa lase calea placuta lui Dumnezeu pentru a fi pe placul femeii si asa ajunge cu totul trupesc desi el din fire e mai duhovnicesc: se impopotoneaza cu haine, bratari, isi leapada podoaba barbateasca, aduna averi, masini, case, etc. Femeia e orientata in mod natural spre acestea, ea se gandeste instinctiv la ziua de maine, la intemeierea unui camin, se intreaba cum va hrani, imbraca si ingriji copiii, etc (desi de toate are grija Dumnezeu cand omul are credinta si e ravnitor) si isi alege de multe ori sotul dupa aceste criterii, in locul celor duhovnicesti.

Trup spre trup tinde, iar duhul spre duh: cei trupesti aleg cu ochiul si dupa pofta trupului, dar cei duhovnicesti aleg o inima curata si dupa frumusetea sufleteasca (de aceea sunt fericiti in casatorie). Insasi firea ne arata ca duhul e cel care trebuie sa conduca si nu trupul, pt. ca duhul e nemuritor pe cand trupul e pieritor... mai mult, cei trupesti vor suporta foarte rau imbatranirea (a lor si a persoanei iubite) si in final vor cauta din nou pe cineva mai tanar, mai atragator fizic (numai pofta nu le imbatraneste).

Ca sa atraga si sa pastreze femeia, barbatul se face pe placul ei, dar atunci nu mai e barbat ci muiere in pantaloni (in ziua de azi nu mai gasim barbati ci un fel de masculi castrati: alunecosi, perfizi si ipocriti, conform expresiei din vechime - "eunucii cei vicleni"). Duhul se stinge nu prin casatorie (cum cred unii smintiti) ci prin supunerea lui trupului, adica inversarea ordinii Universale (caci de la Satana vine asta)- de exemplu cand femeia conduce barbatul iar el se sinucide spiritual vrand sa placa acesteia (cazul lui Irod cu Irodiada, etc).

Casatoria e binecuvantata pt. ca e lucrarea dragostei iar implinirea iubirii e in copii. Copiii nascuti dintr-o mare dragoste sunt perpetuarea, expresia vie a acelei iubiri si au cele mai mari haruri pt. ca unde e dragoste si unde sunt copii, este si Duhul Sfant. Daca baiatul vrea sa se mantuiasca pe el si pe fata iubita, sa nu se duca dupa poftele si smintelile ei ci sa tina de principiile ortodoxe, de sfatul parintilor si al duhovnicului (chiar cu riscul de a o pierde); dar cu rugaciune fierbinte la Dumnezeu, n-o va pierde ci chiar o va scoate din gura vrajmasului ce incearca prin ea sa-i distruga pe amandoi (cum a facut si cu Eva). Vai de capul condus de picioare sau de barbatul care alearga dupa femeie si e condus de ea, amandoi ajung in prapastie. Exact asa ajung niste ratati copiii rasfatati, carora parintii li se supun si le fac toate poftele, crezand ca asta e iubirea.

Femeia (mai ales cea care traieste in castitate) are iubire, intuitie si instincte corecte insa ca si copiii nu are destul discernamant si e f.vulnerabila la mandrie. O fecioara e deasupra tuturor puterilor intunericului: in ea salasluieste Duhul Sfant, de aceea in simplitatea si intuitiile ei e aproape infailibila. Doar cugetul mandriei care o incolteste vazandu-se impodobita cu atatea daruri si baietii manati de patimi care ii cad la picioare o pot face sa cada din ceruri, precum Lucifer odinioara. Intr-o asemenea situatie, prabusirea ei e fulgeratoare si teribila. De aceea in cazul unei fete neascultarea de parinti e si mai periculoasa decat pt. un baiat, ba chiar as zice ca e catastrofala. Cine tine la o fata nu-i incurajeaza nicicum mandria si parerea de sine pt. ca acolo a fost si este prabusirea ei; dar cei vicleni, care cu vorbe dulci o flateaza si ii incanta auzul, fac lucrarea diavolului - caruia ii devin ucenici. Sf.Pavel spune sa fim precum copiii in nevinovatie, nu in lipsa de discernamant (caci amagitori sunt multi).

In plus, femeia fiind precum mana stanga, milostiva, nu prea are notiunea dreptatii (reprezentata de barbat, adica mana dreapta). Hristos e Adevarul si sabia Cuvantului, El sta de-a dreapta Tatalui si va judeca cu dreptate neamul omenesc. Maica Domnului, intru care e tot darul Duhului Sfant (Cel ce sta de-a stanga Tatalui) e milostiva si se roaga pt. noi, cei nevrednici a ridica ochii spre Hristos, ba chiar si pt. catolicii care o cinstesc... insa tot ce poate obtine pt. cei ce nu traiesc pe deplin in Adevar e un scurt ragaz si o serie de umiliri ca sa nu-i prinda cumva judecata in starea in se afla si sa-i intoarca la viata si marturisirea ortodoxa.

Intai vine dreptatea, abia apoi milostivirea: la judecata se face intai incadrarea juridica a faptei comise, abia apoi vine apararea cu circumstantele atenunate si e stabilita pedeapsa. Mare sminteala e "teza" milostivirii fara capatai si dincolo de dreptate, atat de draga celor care confunda indelunga rabdare a lui Dumnezeu cu ingaduinta!

Ca sa-l citez pe marele Tutea: acolo unde domneste faradelegea, milostivirea nu are ce cauta, pt. ca ar desavarsi distrugerea societatii (cum s-a intamplat la noi dupa comunism). A fost nevoie intai de Legea Veche si de severitate pt. starpirea uraciunilor si a faradelegii, abia apoi pe terenul destelenit s-a putut salaslui Legea Noua si Harul. Moartea dragostei e calcarea legii, faradelegea (spune Sf.Ioan Gura de Aur) si e o nebunie sa faci un compromis sau o fapta necurata "din dragoste", pt. ca tocmai asa vei ucide iubirea! De aceea Apostolul Ioan zice ca in vremurile de pe urma din cauza inmultirii faradelegii dragostea multora se va raci...

Noi ne rugam Maicii Domnului si pt. ca am cazut din vrednicie, nu mai cutezam a cere ceva lui Hristos dupa faptele noastre ticaloase. Vrednicia de a fi auzit de Hristos si a-I fi ucenic se primeste prin marturisire permanenta cu riscul vietii si lepadare completa de sine in mainile Domnului (cazul Pr.Iustin, al Pr.Adrian, etc)

Doamne ajuta-ne!

[deja-vu]

Gnosticii urau trupul si partea materiala, dar ortodoxia aduce un echilibru si pune lucrurile in ordinea fireasca: materia nu e malefica iar trupul nu e rau, ba chiar e templu al lui Dumnezeu (prin el trece Duhul vietii, iar cand Acesta ne paraseste devenim pamant; doar in moastele sfintilor el ramane si dupa moartea fizica, semn ca acel trup s-a sfintit deplin). Duhul trebuie sa conduca trupul, capul sa conduca picioarele, barbatul sa conduca femeia iar preotul pe credinciosi (regele e uns de omul lui Dumnezeu sau de patriarh si ii datoreaza ascultare, nu invers!) Scopul nevointelor sihastrilor nu e mortificarea trupului, ci supunerea lui pt. ca el e precum un catâr indaratnic, mut si surd, ce nu asculta de vorba buna ci doar de infometare si constrangere, cum bine zicea Pr.Arsenie Boca.

Barbatul se mantuieste si se sfinteste prin truda de zi cu zi pt. intretinerea familiei, prin sudoarea muncii campului (de care fugim cat vedem cu ochii in prezent) cum zice Biblia, iar barbatul care nu-si implineste datoria fata de femeia si copiii lui pe drept cuvant e blestemat. Desi casatoria e automat o inhamare la cele lumesti, iar cei duhovnicesti trebuie sa se gandeasca bine inainte de a face acest pas pentru a nu-si lega viata de o fata prea trupeasca sau preocupata de trivialitati; pe de alta parte castitatea (calugaria) e calea celor care au trecut cu brio proba ascultarii de parinti si au o chemare puternica spre rugaciune si viata spirituala, dar smintelile in manastiri au ajuns atat de mari incat tot mai multi vor trebui sa-si duca in lume calugaria, sub ascultare de un duhovnic incercat. Un mare parinte zicea ca e bun de calugar cel care ar fi bun si de sot (adica de insuratoare), deci are destula responsabilitate si maturitate incat sa intretina si sa conduca cu succes o familie.

Dar sunt si oameni care in celibat isi pierd dragostea (pt. ca traiesc doar pt. ei), unii devin mizantropi (spaima eterna a elevilor: profesoara ramasa "fata batrana"), nu degeaba zice Biblia ca omul nu trebuie sa fie singur; deci impartind cu cineva totul inveti sa iubesti si cred ca asta e rostul principal al casatoriei, pe langa nasterea si cresterea copiilor. Nu e pt. oricine calugaria si mai ales nu e pt. cei cu rezerve mici de dragoste. Cand vad un calugar si mai ales ierarh incrancenat la adresa vreunui frate sau manios, imi zic: n-ar fi fost oare mai bine ca omul asta sa se insoare, sa aiba copii si sa invete iubirea, pornind de la ABC (de la cele trupesti) in loc sa se incumete la cele inalte, duhovnicesti?

Cu adevarat, caderea lui Adam n-ar fi fost deplina daca si-ar fi recunoscut barbateste greseala. Insa el si-a ascuns pacatul (fugind de marturisire, chipurile de teama sa nu fie vazut gol); ba mai mult, pierzandu-si nevinovatia dar dobandind tupeu si viclenie prin pomul cunoasterii, a indraznit sa-L acuze pe Insusi Dumnezeu ca datorita femeii pe care tocmai El i-a dat-o a cazut in pacat:
(Facere, 3:12) Zis-a Adam: "Femeia care mi-ai dat-o sa fie cu mine, aceea mi-a dat din pom si am mâncat".

Prin judecarea si acuzarea aproapelui (in locul propriei persoane) impreuna cu lipsa pocaintei s-a desavarsit caderea lui Adam, deci acolo sta primejdia duhovniceasca pt. barbat pana in ziua de azi. De aceea avem ca antidot porunca lui Hristos: "Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvântati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc", iar asta se aplica mai ales in dragoste si casatorie pt. ca are grija vrajmasul ca dragostea sa o transforme in ura, dusmani sa ni-i faca pe fratii si pe casnicii nostri, iar cele mai dureroase rani sa le primim de la persoana iubita.

In fine, ascultarea barbatului e fata de duhovnic si de Dumnezeu; in masura in care barbatul asculta de duhovnic, poate sa pretinda si el ascultare sotiei. Pe cat asculta ierarhii nostri de sfintii lor duhovnici si de Iisus, in aceeasi masura se cade sa ceara si ei ascultare. Nimeni nu e fara ascultare, deoarece fiecare are un duhovnic, cum zice Hristos: "Marturisiti-va pacatele unii altora".

Doamne ajuta-ne!

[Daniel777]

Prin ce virtuţi a întrecut Maica Domnului în strălucire ,toţi oamenii şi a ajuns mai înaltă decât toţi îngerii? Prin smerenie şi tăcere....Cunoaştem vieţile multor sfinţi,însă, datorită smereniei ei,viaţa MAICA DOMNULUI e mai puţin cunoscută.
Aşa încât ,vedem că smerenia şi tăcerea le înalţă cel mai mult pe femei.Însă sunt în ziua de azi,femei care vor să se înalţe prin multă părere de sine şi multă vorbire.Poate fi posibil acest lucru?!

[sophia]

@Deja-vu - se vede ca esti barbat, pentru ca la fiecare pas vorbesti de sus despre femeie si o umilesti.
M-ai ametit cu povestile tale.
Le stiu si eu. Ceea ce-mi doresc eu sunt lucruri practice, care se intampla in ziua de azi in mod efectiv.
Asemenea argumente va lipsesc voua. Noi argumente contra avem destule, pentru ca le simtim pe propria piele.

Si eu vorbesc aici pentru femei ca mine, care nu sunt nicidecum cu feminismul in cap, ci dimpotriva, moderate si cu credinta in Dumnezeu.

Intr-o fraza te-ai contrazis singur si ai scris de fapt esenta problemei: barbatii se duc la lupta si nu sunt asa credinciosi, iar sotiile lor (si surori, etc.) sunt cele care au grija de credinta si de Dumnezeu.
Tot tu citezi atatea chipuri feminine din istoria credintei: Maica Domnului, femeile mironosite.
Ele sunt primele si cele mai credincioase.
In fond Iisus a respectat femeile, legea lui cea noua le respecta (altfel decat legea veche). Si de aceea pe ele le-a lasat sa vina primele spre el. Ele l-au ingrijit si nu barbatii.
In schimb oamenii sunt cei care au schimbat totul, traditiile lor.
Ei (care s-au numit mai apoi biserica), au trecut peste Iisus si au inceput prigoana impotriva femeilor.
Iisus a lasat femeia aceea considerata de toti ne-curata sa se apropie si sa-l atinga si a vindecat-o.
Oamenii (multi dintre ei) tipa sa nu intre femeia acolo si acolo, mai ales cand este "ne-curata" si o indeparteaza de Dumnezeu.
Nicaieri nu a spus Iisus ceva impotriva femeii, sau ca nu are voie aia si aia si aia. EL nu, altii au spus-o si au facut asemenea legi.
Asta este problema.

Ai prins f.bine povestea cu Adam si Eva, ca au facut totul impreuna. Dar pana la urma de ce numai Eva a fost pedepsita?
Mai jos pe forum, la rubrica "Sf. Liturghie" am scris din predica proetului nostru la duminica Femeilor Mironosite, exact pornind de la Adam si Eva. Citeste te rog.

Problema mea, a celui care a scris articolul despre care am pomenit pe acest fir si a altora nu este de a cere ceva special, in plus pentru femeie, ci de a o repune la pozitia ei meritata si pe care Dumnezeu prin Fiul Sau i-a dat-o.
Nu sa fie preot neaparat si nici sa fie ceea ce rau a facut feminismul.
Ci sa nu mai fie prigonita in biserica, sa nu se mai spuna ca este "ne-curata", sa aibe voie sa intre si sa sada in biserica oriunde si oricand, sa fie respectata, etc.
Ca sa poata sa faca ceea ce spui tu, sa impodobeasca biserica, femeia trebuie sa poata intra fara teama in ea, sa cante, sa citeasca frumos, sa aranjeze peste tot (si in altar), sa ajute alte femei si copii. Aia inseamna sa fie mana dreapta sau stanga daca vrei tu (e acelasi lucru in fond) si ajutorul barbatului.

Tu insuti faci aceasta gresala mare: la fiecare pas vorbesti in mesajele tale impotriva femeii si nu este corect si nici crestin. Ca nu e dreapta, ca nu e curata, ca ispiteste barbatii, ca la ciclu nu gandeste normal si face rau, ca barbatul este cel destept etc.
Adica barabtul este de fapt perfectiunea intruchipata, iar femeia...o mizerie.
Cam asa spui.

Si ai uitat ceva, atunci cand tot spui de menirea femeii si mantuirea ei cu prunci si etc.: ce sa faca femeile care nu au prunci, care nu pot avea.
Alea nu se mai mantuiesc? Ele de ce au fost lasate asa de Dumnezeu?
Cine sunt ele?

Exista anumite secvente din scripturi care intr-adevar nu sunt clare:
- Petru care a fost luat de la sotie si familie
- Iisus necasatorit si fara familie
- Rolul Maicii Domnului la maturitatea si dupa moartea lui Iisus
- Femeile Mironosite si apostolii (circulau cu ei?)
- Maria Magdalena chiar se poate spune ca a fost apostolita a lui Iisus
- ca nu discuta Iisus cu ele,asa cum discuta cu apostolii, si nu au fost la cina cea de taina.
si ar mai fi...
Multe din acestea vorbesc pentru monahism. Credinta este incompatibila cu familia...
Chiar si faptul ca unii oameni se izoleaza voit de femeie (monahii, preotii), spune ceva impotriva femeii. Teama, dispret...

[sophia]

Multe femei din ziua de azi nu uita de smerenie, ci doar isi cauta locul si menirea si nu le gasesc.
Femeile din trecut, Maica Domnului, Mironositele etc. au avut o menire, un rol, un loc in credinta.
Dar noi, in ziua de azi? Numai maicile (calugaritele) au mai ramas...
Si smerenie? Si sfintele au fost in fond luptatoare pentru cauze considerate de ele bune.
N-au stat acasa cu mainile in san.
Cate sfinte au fost maritate si au avut copii?