Poezii preferate...

[pacatoasa]

În prealabil postat de cristiboss56

Bună ! ! ! Sper să o citească şi Topcat , ce scrie în semnătura să că-i "văr bun cu maimuţa . . ."

M-ai facut sa rad.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de glykys

Foarte frumos, doamna la Petite Moc, una din putinele poezii ale lui T. Arghezi unde nu exista razvratire impotriva lui Dumnezeu. Are acest poet o durere ca nu il poate cuprinde pe Dumnezeu si niste accente de apostasiere...

Toti cei 15 Psalmi ai lui Arghezi sunt imn de lauda la adresa lui Dumnezeu. Si mai sunt "Psalmul de Taina" (dedicat tainei casatoriei) si "Duhovniceasca". De asemenea , trebuie citit si romanul "Cimitirul Buna Vestire".
Nicaieri in opera lui Arghezi nu este razvratire impotriva lui Dumnezeu, ci doar o dorinta incrancenata de a i se dezvalui in insusi talentul sau!

Dumnezeu sa-l odihneasca pe Arghezi in pace, alaturi de dreptii Sai!

[pacatoasa]

A XI-a poruncă
Ion Minulescu

Ascultă, priveşte şi taci!...
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte -
Când simţi că păcatul te paşte!...

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge -
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti -
Aceeaşi piatră de moară -
Când braţele-ncep să te doară!...

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...



Drum crucial
Ion Minulescu

Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu -
Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea,
Iar El urca surâzător spre ea!...

Şi ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării
Săgeţile perechilor de ochi ca de-obicei -
Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei!

Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu -
El cobora solemn din conştiinţa mea,
Iar Eu urcam surâzător spre ea!...

[glykys]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Toti cei 15 Psalmi ai lui Arghezi sunt imn de lauda la adresa lui Dumnezeu. Si mai sunt "Psalmul de Taina" (dedicat tainei casatoriei) si "Duhovniceasca". De asemenea , trebuie citit si romanul "Cimitirul Buna Vestire".
Nicaieri in opera lui Arghezi nu este razvratire impotriva lui Dumnezeu, ci doar o dorinta incrancenata de a i se dezvalui in insusi talentul sau!

Dumnezeu sa-l odihneasca pe Arghezi in pace, alaturi de dreptii Sai!

Doamna la Petite Moc, nu voi polemiza cu Dvs asupra intentiilor argheziene. La urma urmei, fiecare intelege ce doreste dintr-o poezie, insa sa ma iertati daca aceste versuri vi se par a fi dedicate tainei casatoriei:

Tu te-ai pierdut din drumul lumii
ca o sageata fara tinta
Si frumusetea ta facuta
pare-a fi fost ca sa ma minta.
Dar fiindca n-ai putut rapune
destinul ce-ti pandi faptura
Si n-ai stiut a-i scoate-n cale
si-a-l pravali de moarte, ura;
Ridica-ti din pamant urechea
in ora noptii cand te chem,
Ca sa auzi, o! neuitata,
neiertatorul meu blestem

Sa nu uitam, totusi, biografia lui Arghezi! Dumnezeu sa-l ierte!

[windorin]

Doamne, e timpul. Vara a fost lungă.
Asterne-ţi umbrele peste solare ceasuri,
iar peste câmp, vântoasele ţi-alunga.

Poruncă pentru pârgă dă poamelor târzii,
mai dăruie-le două zile calde,
grăbeşte împlinirea, să se scalde
o ultimă dulceaţă în vinul greu din vii.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de glykys

Doamna la Petite Moc, nu voi polemiza cu Dvs asupra intentiilor argheziene. La urma urmei, fiecare intelege ce doreste dintr-o poezie, insa sa ma iertati daca aceste versuri vi se par a fi dedicate tainei casatoriei:

Tu te-ai pierdut din drumul lumii
ca o sageata fara tinta
Si frumusetea ta facuta
pare-a fi fost ca sa ma minta.
Dar fiindca n-ai putut rapune
destinul ce-ti pandi faptura
Si n-ai stiut a-i scoate-n cale
si-a-l pravali de moarte, ura;
Ridica-ti din pamant urechea
in ora noptii cand te chem,
Ca sa auzi, o! neuitata,
neiertatorul meu blestem

Sa nu uitam, totusi, biografia lui Arghezi! Dumnezeu sa-l ierte!

Ati selectat un fragment din "Psalmul de Taina". Poemul trebuie inteles in intregul sau, doar astfel se desprinde clar mesajul.
Lectura poeziei se face in contextul unui cod poetic, cuvintele nu au sensul lor de dictionar, ci devin purtatoarele unui cod. Insa aceasta este o alta istorie, mult mai complicata.
In ceea ce priveste biografia argheziana, nu este nimic compromitator in ea. 10 ani de calugarie nu inseamna ca s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu, ci ca L-a cautat!
Multi s-au straduit sa descopere pete negre in moralitatea lui Arghezi, si nu prea au avut de ce se lega. Putini poeti au ramas fideli toata viata unei singure femei asa cum a fost Arghezi.

Dumnezeu sa-l ierte!

[LapetiteMoc]

Psalmul de Taina


O, tu aceea de-altadata,
ce te-ai pierdut din drumul lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea
si-ai luat intr-insul locul mumii,
Femeie raspandita-n mine
ca o mireasma-ntr-o padure,
Scrisa-n visare ca o slova,
infipta-n trunchiul meu: sacure.

Tu ce mi-ai prins de cantec viata
cu brate stranse de grumaji
Si mi-ai pornit ca sa mi-o caut
la tine-n palme si-n obraji.

Pe care te-am purtat bratara
la mana casnica-a gandirii.
Cu care-am nazuit alaturi
sa legan pruncul omenirii.
Pur trandafir, batut in cuie
de diamant, pe crucea mea
Si care-n fiece miscare
pierzi cu-o petala cate-o stea.

Camin al dorurilor mele,
fantana setii-nviersunate,
Pamant fagaduit de ceruri
cu turme, umbra si bucate.
Tu care mi-ai schimbat cararea
si mi-ai facut-o val de mare,
De-mi duce bolta-nsangerata
dintr-o valtoare-ntr-o valtoare
Si tarmii-mi cresc in jur cat noaptea,
pe cat talazul mi se-ntinde,
Si ai lasat sa rataceasca
undele mele suferinde;
Unde ti-s mainile sa-ntoarca
in aer caile luminii?

Unde sunt degetele tale
Sa-mi caute-n cununa spinii?
Si soldul tau culcat in iarba,
pe care plantele-l cuprind
Si-asculta-n sanul tau suspinul
iubirii, cucerit murind?
Tu ce-nfiori pe sesuri plopii
cand treci, din crestet la picioare,
Si prinzi de tot ce te-ntalneste
O plasa calda de racoare.
Tu ce scrutezi, scotandu-ti sanii
pe jumatate din vesminte
Ca sa-i sarute focul gurii,
cuprinsi de maini cu luare-aminte,
Pustia vremii, strabatuta
de soimi de scrum si de nisip,
Carora vantul le-mprumuta
o-nfatisare fara chip;
Tu te-ai pierdut din drumul lumii
ca o sageata fara tinta
Si frumusetea ta facuta
pare-a fi fost ca sa ma minta.
Dar fiindca n-ai putut rapune
destinul ce-ti pandi faptura
Si n-ai stiut a-i scoate-n cale
si-a-l pravalii de moarte, ura;
Ridica-ti din pamant urechea
in ora noptii cand te chem,
Ca sa auzi, o! neuitata,
neiertatorul meu blestem.

[glykys]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Ati selectat un fragment din "Psalmul de Taina". Poemul trebuie inteles in intregul sau, doar astfel se desprinde clar mesajul.
Lectura poeziei se face in contextul unui cod poetic, cuvintele nu au sensul lor de dictionar, ci devin purtatoarele unui cod. Insa aceasta este o alta istorie, mult mai complicata.
In ceea ce priveste biografia argheziana, nu este nimic compromitator in ea. 10 ani de calugarie nu inseamna ca s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu, ci ca L-a cautat!
Multi s-au straduit sa descopere pete negre in moralitatea lui Arghezi, si nu prea au avut de ce se lega. Putini poeti au ramas fideli toata viata unei singure femei asa cum a fost Arghezi.

Dumnezeu sa-l ierte!

Eu ma refeream la ce a urmat dupa cei zece ani de calugarie... dar numai Dumnezeu stie ce era in sufletul lui si pe cine a iubit. Asadar, Dumnezeu sa-l ierte! :)

[LapetiteMoc]

Un poem drag mie pe care multi dintre dumneavoastra il veti fi cunoscand din anii de liceu.

În grădina Ghetsemani

Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul...
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.

O mâna nendurată, ţinând grozava cupă,
Se cobora-mbiindu-l şi i-o ducea la gură...
Şi-o sete uriaşă sta sufletul să-i rupă...
Dar nu voia s-atingă infama băutură.

În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă...
Dar fălcile-nclestându-şi, cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă!

Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii,
Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă...
Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii
Şi uliii de seară dau roate dupa pradă.

[mara2008]

Nu-i a mea aceasta poezie dar imi alina sufletul
De poti zambi, in zile reci si intunecate
Caldura aducand in jurul tau;
De poti sa fii tu insuti in fiecare zi
Si nu la bal mascat sa crezi ca esti
Lin, frumos, tu o sa treci prin viata
Va fi chiar mai bine ca-n povesti.
De poti zambi din suflet, ca te bucuri
Nu zambet in batjocura;
De poti sa-ti ajuti fratele la orice pas
Far' a te gandi: mie ce mi-a mai ramas?
Bogat vei fi intotdeauna
Mai mult chiar, decat regii din povesti.
De poti patrunde-n suflet amarat
Sa simti ce simte El
Si sa-i aduci o raza de lumina
Rau nu va fi defel
De poti, atunci cand toti te cred nebun
Sa rabzi jignirile-ti aduse,
Far' a te impotrivi
Cu zambetul pe buze, tu te vei retrage
Si-n gand o rugaciune, vei rosti.
Multumesc inca odata acelui suflet cald ce mi-a dat-o,si ii doresc multa sanatate si o viata binecuvantata.
Doamne ajuta!