Pastorala Sfantului Sinod - Hristos a devenit o persoana omeneasca ???

[Capy]

În prealabil postat de bogdan81

Matsoukas este un evolutionist teist si incearca sa impace evolutia darwiniana cu principiile antropologiei crestine.

Este posibil, însă eu personal nu am găsit aşa ceva în scrierile lui Nikolaos Matsoukas. Când aduci acuze la adresa cuiva este bine să vii cu argumente reale. Aşa se procedează şi în mediul academic.

[bogdan81]

Citat din Matsoukas :

Umanitatea apare ca „depunere seminală” (termen nedefinit) „plantată” de divinitate în creaţie, anterior omului istoric. N. A. Matsoukas enunţă, totodată, „datoria” îmbinării elementelor revelate cu teoriile ştiinţifice: În ceea ce priveşte tema cum a avut loc actul creaţiei, Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Grigorie al Nyssei prezintă opinii remarcabile, care după analogie prezintă asemănări cu poziţiile contemporane ale teoriei evolutioniste.
În cunoscutele faze ale creaţiei, diferitele specii nu au fost create de la început cu forma lor de astăzi, ci au provenit din depunerile seminale pe care lucrarea creatoare a lui Dumnezeu [nota de subsol 146] le-a depus în pământ.
Prin urmare, la acest punct Sfântul Vasile cel Mare introduce teoriile ştiinţifice ale epocii lui şi le altoieşte funcţional cu relatările Genezei.
Consecvent liniei sale că acel cum al creaţiei se lărgeşte prin cercetare şi nu aparţine cunoaşterii harismatice a inspiraţiei, completează într-un mod foarte interesant informaţiile pe care le ia din Sfânta Scriptură. Această îmbinare are datoria să fie făcută de către orice teologie contemporană şi să nu se grăbească să condamne teoriile oamenilor de ştiinţă. (N. A. Matsoukas, Teologie dogmatică şi simbolică, vol. II, Expunerea credinţei ortodoxe, trad. N. Deciu, Ed. Bizantină, 2006, p. 127-128).
Teologia dogmatica si simbolica. Volumul II - Expunerea credintei ortodoxe - Nikolaos Matsoukas

[bogdan81]

Ma rog, citatul are inserate si mici comentarii dar eu am citit cu ochii mei aceste pasaje in cartea lui Matsoukas. De altfel, cred ca pot fi gasite si pe internet referinte.

[Capy]

În prealabil postat de bogdan81

Ma rog, citatul are inserate si mici comentarii dar eu am citit cu ochii mei aceste pasaje in cartea lui Matsoukas. De altfel, cred ca pot fi gasite si pe internet referinte.

Din câte se pare, acea expunere este preluată de aici: https://www.scribd.com/doc/130990655...tievolutionism
Rămâne de văzut dacă e vorba despre evolutionism teist. Oricum, voi cerceta trimiterile la paginile respective când o sa am mai mult timp.

[bogdan81]

Crezi ca Zizioulas sta mai bine? Are si el aceleasi pareri. Mai sustine si primatul papal. Si se pare ca e si nitel pro-gay.

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...icilor-rusiei/

[delia31]

În prealabil postat de catalin2

De fapt nu era nicio filosofie, om inseamna si persoana umana.

Desi am batut cate un apropo in treacat, m-am tot abtinut sa comentez intelesul pe care am vazut ca-l dai persoanei (adica simplul fapt ca cineva apartine firii umane, l-ar face automat sa se numeasca si persoana umana), gandindu-ma ca vrei sa simplifici discutia de pe topic.

Dar...desi subiectul ma depaseste, fiindca persoana tine de taina, iar despre taina se vorbeste doar in graiul ingerilor, adica uimindu-ne, incerc sa zic ceva de primprejurul subiectului.

Cand ne referim la persoana, ma gandeam ca macar in mediul ortodox sa depasim definitiile de dex ori wikipedia, care “pironesc taina in text”, dupa cum inspirat zicea Ioan Cezar intr-un context asemanator.

In inteles duhovnicesc, persoana nu e acelasi lucru cu persoana fizica in inteles civil.

In general, in limbaj profan, se considera ca persoana e sinonim cu individ, prin urmare orice ins /individ apartinand speciei umane, avand insusiri fizice si psihice care-l fac unic, e considerat a fi persoana.

Or, in sens duhovnicesc, individul e ceva, iar persoana altceva. As zice ca sunt antonime.

Individul, dupa cum ii zice si numele e un ins atomizat, orientat in mod egoist spre el insusi, unul care nu se da, nu se impartaseste celorlalti, nu se imparte, nu se divide pe sine insusi de dragul celorlalti. Traieste, centrat prioritar pe propria viata de aici si acum. Si stim ca „acela care-şi iubeşte viaţa şi-o va pierde”. Fiindca n-a impartasit-o, n-a dat-o, renuntand la sine de dragul altora.

Nu pot sa fiu de acord ca un specimen apartinand firii umane, indobitocit in patimi animalice, agresiv, violent ori criminal, aflat inca departe de vreo intentie de metanoia, se poate numi persoana umana. E un individ, un om teribil de bolnav, dar nu persoana.

Iar persoana ce este? Imposibil de surprins in vreo definitie. Eventual o definitie prin contrast. Persoana nu e individ.

Poate intrebarea mai buna ar fi, nu ce este persoana, ci cum devine un om, persoana?
Pentru ca, parerea mea, omul nu e de la bun inceput persoana, ci urmeaza sa devina. Sau nu. Poate sa ramana simplu individ al speciei umane.

Are in el inceputul, mugurele persoanei, dar nu si sfarsitul, rodul copt. Aflat deocamdata intre chip si asemanare, omul e persoana umana doar ca potential inca neajuns la final, in sensul ca se afla intre „deja” si „nu inca”.

„Deja-ul” i-a fost sadit. Mugurele persoanei e omul cel tainic al inimii. Chipul ascuns in adancul nostru cel mai de taina, inca de la facerea lumii.

Omul devine persoana pe masura ce-n inima lui ia chip Persoana a doua a Treimii, „o kryptos tis kardias anthropos”, pe masura ce se da celorlalti de dragul lor, pe masura ce-si pierde/rateaza/sacrifica viata de dragul celorlalti, asa cum si-a pierdut-o Acela dupa al carui chip si asemanare a fost creat. „Caci cel ce-si pierde viata, pentru Mine si acestia mai mici, acela si-o va castiga”.

Fiindca omul nu e facut sa ramana om. Ci om-indumnezeit, microtheos, hristofor, persoana dupa modelul Persoanei care S-a facut om.
Ce inseamna a fi persoana, nu stiu daca poate fi spus, tine de taina relatiei cu Persoana divino-umana si cu ceilalti.
Paradoxal, persoana se exprima ne-exprimandu-se. Aratandu-se.

Interesant ca pe Cruce, cand Hristos de-abia mai putea fi recunoscut ca om, in halul in care era de desfigurat si batjocorit, tocmai atunci, cand nu mai arata nici macar a om, daramite a Creator al Universului, sutasul exclama: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta”!

Hristos n-a tinut discursuri savante despre persoana umana, ci a aratat ce este ea.

La final un gand de-al lui Blaga.

„Trebuie să fie foarte greu să fii om. Numai Dumnezeu o singură dată a izbutit să fie om desăvârsit”.

[bogdan81]

Delia, tu intotdeauna vorbesti foarte frumos si cu miez. Cred totusi ca nu a intentionat Catalin sa identifice nici persoana cu natura, nici persoana cu individul. Catalin cel mult a avut poate o eprimare putin inexacta, asa cum avem toti uneori.
Dar altceva vroiam sa spun. Si e bine ca putem sa exprimam niste pareri si sa invatam poate cate ceva unul de la altul.
Eu NU as vedea neaparat persoana si individul ca antonime. Desi exista si tendinta aceasta la unii teologi ortodocsi. Din putinul citit de mine la sfintii parinti, cred ca NU aceasta era conceptia lor. Ci mai degraba as spune, asa cum de fapt ai spus si tu putin mai incolo, ca individul ar fi mugurele, iar rodul persoana. Cu alte cuvinte, persoana nu se limiteaza la a fi individ. Asa as vedea mai degraba. Poate gresesc. E o parere personala.

În prealabil postat de bogdan81

Crezi ca Zizioulas sta mai bine? Are si el aceleasi pareri. Mai sustine si primatul papal. Si se pare ca e si nitel pro-gay.

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...icilor-rusiei/

Off-topic: Exact de ce ma temeam! Acum inteleg poate stimatii latrai pro-occidentali de pe forum ca rolul Rusiei nu este de a fi crezuta de naivi ca e lapte-si-miere, sau invers, cazan cu smoala, ci fortand nitel comparatia, rolul Asiriei cand Israel cadea in idolatrie. Incercati sa ganditi si cu mintea si mai ales cu sufletul, nu doar cu burta si partea spongioasa a mintii, aia imbibata de propaganda si "strachina mea e plina", stimati provestici (evident, nu ma adresez colegilor de topic, ci stiu ei cui): dupa ce Rusia va fi infranta, la conducerea Rusiei si a Sinodului lor vor veni pro-occidentali, care vor introdiice un spirit reformist, si vor cadea de acord cu mosul mason din Fanar. O sa vedem, culmea apostaziei, eretici, femei si gay in altar.Si nici macar o palma sanatoasa si destaptatoare spiritual nu le vom putea da acelor suboameni. Nu ca rusia si clerul si ierarhia ei ar fi depozitul cu sfinti si perfecti, mai ales cele actuale (Ha!). Nici vorba. Insa macar din motive de propaganda, si tot sunt nevoiti sa se opuna metastazei care vine de la Vaticanul post-conciliar si cripto-protestant si Fanarul ultra-ecumensit si laicizant. Si da, e clar ca Fanarul a cazut, facand compromisuri peste compromisuri. si vor sa ne tarasca pe toti in mocirla lor. Scenariu simplu: stare de urgenta/razboi in Europa + unirea decretata in graba si cu toate compromisurile necesare (necesare lor, desigur) intre modernistii protestantoizi ai lui Bergoglio si cioclii lui Bartolomeu. Se va putea impotrivi cineva? Nu. O sa fim nevoiti sa suportam ghei, femei-"preot", femei-"episcop", si alte gunoaie de genul in Biserica.
Imi cer scuze profunde pentru off-topic.
On-topic: sa cadem de acord, noi toti, d-l Capy, cristirg, si oricine, sa folosim aceleasi izvoare si aceeasi terminologie. Fara ierarhi ecumensiti, fara carti dubioase, moderniste, etc. Ii reamintesc d-lui Capy ca Pr. Staniloaie a suferit pentru Hristos, ori suferinta asumata prin rugaciune, dublata de eruditie bisericeasca, sunt izvorul unui parau teologic limpede.
Cu siguraanta, chiar si sfintia sa a avut greseli in opera. Normal. DAr NU cea de care se face vorbire aici.
Bogdan, Delia si Ioan Cezar au expus problema foarte cast, zic eu.

[bogdan81]

Si un alt mare teolog al sec 20 care a suferit pentru Hristos in temnite, si care e considerat alaturi de par Staniloae ca unul din marii dogmatisti a fost Sf. Iustin Popovici.
Cand citesti comentariul sf Iustin Popovici la epistolele ioaneice ai impresia ca insusi Ioan le-a scris. Acelasi duh razbate din ambele scrieri.

În prealabil postat de bogdan81

Si un alt mare teolog al sec 20 care a suferit pentru Hristos in temnite, si care e considerat alaturi de par Staniloae ca unul din marii dogmatisti a fost Sf. Iustin Popovici.
Cand citesti comentariul sf Iustin Popovici la epistolele ioaneice ai impresia ca insusi Ioan le-a scris. Acelasi duh razbate din ambele scrieri.

Exact. Asta e principiul: "suferinta asumata prin rugaciune, dublata de eruditie bisericeasca, sunt izvorul unui parau teologic limpede". Suferinta asumata si depasita, si inspiratie de la Preasfantul si de Viata Facatorul Duh. E minunat, fie si ca palida descriere omeneasca prin cuvinte, adica ce facem noi acum.