Păcatul susținut de Presedinte !

[Iorest]

.............................

[Iorest]

.............................

[ioan67]

În prealabil postat de Iorest

Se monopolizeaza limbajul daca anumite cuvinte sau asocieri devin interzise.

Acuma, ce sa zic, se face un mare taraboi in lume pentru o expresie sau alta. Cica are implicatii, lezeaza, starneste nu's ce praf cosmic daunator echilibrului planetar etc.
Mi-e dor de-o-njuratura sanatoasa (fie si cu etichetarea de rigoare!, curat "discriminatorie"), d'aia carpatin-autohtona, cum gaseam prin romanele lui Marin Preda (noroc cu forumul, ca se mai permite cate una p'aici....:)).

Intrebarea e cum s-a ajuns la asa politeta generalizata, la asa delicatete.
Tendinta pe aici, printre forumisti, e sa se atribuie totul guvernelor, conducerii mondiale, conspiratiunilor de tot felul...
Nu zic ca nu e si asta.

Dar dincolo de presiunea "de sus", am impresia ca o mare presiune vine si de "jos".
Nu putini cetateni devin tot mai "sensibili", tot mai plini de "drepturi" si tot mai putin dispusi sa fie "stresati" de vorba unuia sau a altuia... Pana si revista cutare, din 916, de pilda, poate fi data in judecata de vreun "sensibil" pe temeiul ca acolo s-a adus, poate, prejudiciu vreunui animal de companie (pisica, soarec, dulau sau porcusor de Guineea)...
Maine-poimaine, amatorii de cozonaci vor presa guvernele pentru scoaterea in afara legii a celor care eticheteaza ori injura de cozonaci... Sau de iarba verde.

In definitiv, cei cocotati pe scaune mai inalte sunt reprezentantii celor care stau pe taburete si urmaresc spectacolul celor lustruiti si poleiti. Si tocmai aici o fi poanta: ca interesul pentru acuratete nu e nicidecum pentru propria conduita verbala sau pentru vorba vreunui amic ori al unui casnic, nu. Ci numai pentru ce se ambaleaza pe "scena".
Vrem o isterie pompoasa si corecta! Vrem o isterie ca la carte! Solid si amanuntit reglementata, legiferata la sange (eventual si cu nitel sange). Vrem spectacole publice de tinuta, impecabile, incheiate la toti nasturii... desertaciunii. Voim o desertaciune pompoasa, corecta, care sa nu deranjeze pe nimeni. Desi desertaciunea deranjeaza pe toti... Mai precis, ruineaza. Vrem deci o desertaciune care sa multumeasca si sa impace pe toti.

Or, cata vreme toata lumea sta cu ochii beliti pe scena cu mii de reflectoare a desertaciunii, nu e firesc ca exigentele interioare sa fie inlocuite cu pretentiile exterioare?
Daca nu mai sunt legi pe dinlauntru, pentru nici o neregula sau infamie personala, fireste ca toate au dat buluc in afara.....
Acel "nu am voie" sau "nu e bine" al glasului constiintei fiecaruia, a fost inlocuit cu "nu aveti voie" si "nu procedati bine/corect/legal" adresat celorlalti.

Cred ca asistam si participam la o metamorfoza mai ingrozitoare ca-n Kafka, aceasta care produce constiinte normative tot mai hipertrofiate pe seama constiintei de sine tot mai anemice... Ma intreb, dupa ce vom fi toti curati ca lacrima (prin lipsa desavarsita a luminii in ochiul interior al fiecaruia), cine va prelua tot intunericul din noi, ca un nou tap ispasitor... Pentru ca am impresia ca tocmai asta se cauta, constient sau nu.

[simpllu]

În prealabil postat de AlinB

Oricum nu poti face nimic in privinta asta.

Cum să nu pot face nimic? Pot să nu fiu de acord cu o asemenea atitudine.

În prealabil postat de AlinB

Scuze, ca sa te citez, mai exact: "crestinii manipulati impotriva gloriosului si echilibratului si tolerantului presedinte & clicii lui politice, vs gheii aia de treaba, care au oferit atat de multe civilizatiei pe care noi, crestinii arhaici si barbari nu o putem asimila cu intelepciune.."

Afirmaţia nu-mi aparţine. :)

[AlinB]

În prealabil postat de simpllu

Cum să nu pot face nimic? Pot să nu fiu de acord cu o asemenea atitudine.

Poti sa nu fii de acord cu ce vrei tu, dar daca vrei sa arati ca ceilalti gresesc si tu ai dreptate, e nevoie de argumente.
Refuzul de a le cauta, stiind ca ai ssa gasesti exact opusul pozitiei care o ai, spune ceva despre caracterul tau,

Afirmaţia nu-mi aparţine. :)

Nu Robin, nu era a a ta, era a lui Ioan-Batman, credeam ca te prinzi.

Ma rog, dupa postari e mai mult Joke(r), dar daca el se vede asa...cine suntem noi sa-i luam asta?

[ioan67]

Alin, iti reamintesc ca si crestinismul si Ortodoxia si Biserica - sunt pentru oameni si din oameni. Dumnezeu nu S-a intrupat pentru crestini sau pentru ortodocsi, ci pentru oameni pe care i-a dorit crestini si ortodocsi. Adica in comuniune reala cu El.
Din pacate, oamenii nu binevoiesc mereu sa traiasca impreuna cu Domnul. Dar asta e alta poveste.
Deocamdata iti aduc aminte (si te rog sa ma ierti de indrazneala) ca Hristos iubeste pe toti oamenii si voieste ca mai intai sa fim oameni si apoi crestini. Un crestin fara omenie e ca inelul ala din ratul porcului. Ti-a explicat vsovi pe alt topic cum vine asta.
Asa ca lasa muscaturile si, daca ai ceva de facut pentru oameni, oricat ar fi ei de pacatosi (sau chiar cu cat sunt mai pacatosi, adica mai cazuti intre spini), fa asta cu omenie. Poate, intre timp, asa devii si nitel crestin.

P.S. Iti multumesc pentru apelativul Batman. As prefera, insa, Spiderman, ca am mult de urcat si ma cam ia ameteala de la verticalitatea asta solicitanta...

[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

Alin, iti reamintesc ca si crestinismul si Ortodoxia si Biserica - sunt pentru oameni si din oameni. Dumnezeu nu S-a intrupat pentru crestini sau pentru ortodocsi, ci pentru oameni pe care i-a dorit crestini si ortodocsi. Adica in comuniune reala cu El.
Din pacate, oamenii nu binevoiesc mereu sa traiasca impreuna cu Domnul. Dar asta e alta poveste.
Deocamdata iti aduc aminte (si te rog sa ma ierti de indrazneala) ca Hristos iubeste pe toti oamenii si voieste ca mai intai sa fim oameni si apoi crestini. Un crestin fara omenie e ca inelul ala din ratul porcului. Ti-a explicat vsovi pe alt topic cum vine asta.
Asa ca lasa muscaturile si, daca ai ceva de facut pentru oameni, oricat ar fi ei de pacatosi (sau chiar cu cat sunt mai pacatosi, adica mai cazuti intre spini), fa asta cu omenie. Poate, intre timp, asa devii si nitel crestin.

Nu-l citesc pe vasovi, de fapt ma mir ca se mai gaseste vreo unul sa-l citeasca, in afara de un caz asemanator..dar poate or fi mai multe, mai stii?

Deci cu alte cuvinte, avem de aface cu un alt asalt de genul "eu sunt pentru toleranta" si "nu sunt de acord cu extremismul religios", asta este "eu sunt pentru omenie" - adica se intelege ca aia care ti se opun ideologiei tale (care de fapt este intoleranta fata de valorile autentice) sunt .. niste intoleranti, extremisti, inumani, niste barbari, ce sa mai.

Asta daca nu cumva scoti direct coarnele la inaintare: "Poate, intre timp, asa devii si nitel crestin." ca exemplificare vie cum vine treaba cu omenia si ratul porcului.

Eh, ma rog, avand in vedere ca ceva asemanator ai adresat si unui episcop al BOR, ma simt chiar flausat, iau ura ta ca pe un compliment.

P.S. Iti multumesc pentru apelativul Batman. As prefera, insa, Spiderman, ca am mult de urcat si ma cam ia ameteala de la verticalitatea asta solicitanta...

Stim, stim, ceva gen:

[ioan67]

Ma mir ca tocmai tu, care pledezi pentru "gustul obiectivitatii", nu poti pricepe gustul pentru toleranta... Ar fi mult mai usor si, in orice caz, mai putin contradictoriu in el insusi.

Pacea lumii de azi nu se primeste de-a gata, Alin, ci se construieste. Iar unde nu e pace launtrica (in organismul unui popor) si securitate, nu prea se construieste bine. Atentia fuge mereu pe zonele de alarma, de conflict, de "zgomot" perturbator.
Presedintele, iti reamintesc, nu este doar al unora, ci al tuturor. Si este responsabil de mentinerea unei stari generale in care sa se poata rezolva, atat cat ingaduie resursele si vremurile, toate problemele sociale intr-un mod echitabil iar nu prin impunerea fortei. Slava Domnului, nu suntem inca sub Putin! Nici noi, ca natiune, nici Biserica!
Iar aceasta problema dezvoltata acum la modul incendiar, fiind copios cultivata de unii, este evident intretinuta politic. Ciolanul, obsesia puterii dicteaza aici - iar nu interesele pentru, vezi Doamne, moralitatea natiunii. Caci daca am fi atat de dornici de moralitate am invata, printre altele, cum sa ne respectam oamenii, institutiile si, in definitiv, pe noi insine.

Iar cata vreme Patriarhia si Presedintia nu sunt in conflict, cel putin nu in conflict declarat, nu vad de ce ne comportam ca si cum ar fi. Patriarhul insusi a sustinut pe Presedinte, spunind cuvinte de apreciere, inclusiv referitor la pozitia Presedintelui fata de Biserica, fata de valorile morale. De ce nu ii luati in seama aprecierea si va deziceti, iar, de Patriarh?

[cristiboss56]

În Sfânta Scriptură nu există acest cuvant , toleranța (doar în traducerea latină a Noului Testament, la II Corinteni 1,6, cuvântul grec care în română apare ca răbdare , aici este tradus prin tolerantia . Prin aceasta se confirmă că sensul obişnuit al toleranţei era acela de a răbda ceva ce e nefiresc).
Dar toleranţa , în sensul ei vechi, este o poruncă a Mântuitorului. Ea se bazează pe învăţătura Domnului că păcatul poate fi privit separat de păcătos . “Cu totul nou pentru neamul omenesc este mesajul Dumnezeului-om de a separa păcatul de păcătos: să urâm păcatul, dar să iubim pe păcătos; să ucidem păcatul, dar să-l salvăm pe păcătos; să nu ucidem pe păcătos din cauza păcatului, ci să-l salvăm din păcat. Un exemplu zguduitor în această privinţă este femeia prinsă în adulter. Atotmilostivul Mântuitor a despărţit păcatul femeii de existenţa ei după chipul Lui Dumnezeu, a condamnat păcatul şi a mustrat pe păcătoasă cu cuvintele pline de milă: “ Nici Eu nu te osândesc; mergi şi nu mai păcătui ” (Ioan 8,11). Aceasta este metoda Ortodoxiei ridicată la rang de “dogmă”, în lucrarea mântuirii păcătosului de păcat; metodă tradiţională, sfântă, dezvoltată cu înţelepciune dumnezeiască şi stabilită în Biserica Ortodoxă de către Sfinţii Părinţi. Ea a fost formulată, în chip de Dumnezeu insuflat, de către Sf. Simeon Noul Teolog: „ Căci binele nu este bine când nu se face bine ” ( nota 1).
Toleranţa creştină o găsim exprimată şi în pilda cu neghina şi grâul. Aici Domnul răspunde celor care ar vrea să pedepsească pe cei care nu ascultă de Dumnezeu. Mai întâi ne învaţă milostivirea faţă de oameni, precizând că „ un om vrăjmaş a făcut aceasta ”, adică a semănat neghină peste grâu. Ne spune aceasta pentru a avea milă de oameni, a nu-i judeca pe ei, ci pe „omul vrăjmaş” = diavolul. Apoi, învăţându-ne îndelunga-răbdare (toleranţa) faţă de cei căzuţi, ne spune să nu plivim neghina, ca nu cumva să smulgem odată cu ea şi grâul. „ Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş” (Mt. 13, 30), a spus Domnul, învăţându-ne să nădăjduim până la moarte îndreptarea aproapelui, având înaintea ochilor pilda tâlharului de pe cruce, care s-a mântuit. Cât de minunat ni se dezvăluie aici taina libertăţii omului, care este cu atât de multă milostivire şi gingăşie respectată de Domnul.
Dacă cercetăm Sfânta Scriptură, vom putea vedea că toţi cei care au tolerat ,în sensul nou al acestui cuvânt păcatul nu au sfârşit bine . Putem lua, de exemplu, cazul preotului Eli din Vechiul Testament (I Regi, 2-4). Acesta avea doi fii care păcătuiau în multe feluri. Şi fiindcă tatăl lor nu i-a mustrat cu fermitate , cu singura mustrare permisă creştinului, adică „ din asprimea dascălului să se vadă duioşia părintească ” , Dumnezeu i-a pedepsit pe toţi cu moartea: atât pe fii, cât şi pe tatăl lor. Dar să vedem cum tâlcuieşte marele Părinte al Bisericii, Sfântul Ioan Gură de Aur, această tristă şi pilduitoare întâmplare: <<Era un preot la iudei, om cumpătat şi îngăduitor, care se numea Eli.
Deşi vedea că fiii lui merg pe căi greşite, totuşi nu-i dojenea, nici nu-i mustra. Mai bine zis îi mustra, dar nu făcea aceasta cu toată cu toată tăria . Păcatele acestor copii erau desfrânarea şi lăcomia […]. Pentru că şi-a cruţat fără socoteală fiii, a pierdut, odată cu mântuirea copiilor lui, şi propria sa mântuire. Ascultă ce spune Dumnezeu lui Samuel, ucenicul lui Eli, despre dascălul său: „ A ştiut că fiii lui au hulit pe Dumnezeu şi nu i-a certat ”. Eli i-a certat, dar nu cum trebuia. I-a certat, dar Dumnezeu spune că certarea făcută fiilor săi n-a fost certare. Prin urmare, Dumnezeu a osândit certarea făcută de Eli, pentru că nu era făcută cu asprime şi cu tărie . […] Când a auzit hotărârea Lui Dumnezeu şi a văzut că-l aşteaptă cea mai cumplită pedeapsă, Eli nu s-a îndărătnicit, nici n-a spus cuvintele pe care mulţi le-ar fi spus: „Sunt eu stăpân pe voinţa altora? Sunt răspunzător pe propriile mele păcate! Fiii mei sunt în vârstă şi ar fi drept ca numai ei să fie pedepsiţi”. Eli, însă n-a spus şi nici n-a gândit aşa! Ca o slugă înţeleaptă, care ştie numai un singur lucru, să primească cu inimă uşoară toate hotărârile stăpânului, chiar dacă sunt neplăcute şi dureroase, tot astfel şi Eli a rostit cuvinte pline de multă înţelepciune: „ Însuşi Domnul va face ce va fi plăcut înaintea Lui ”. […] Preotul, bătrânul, slăvitul, care a stat fără prihană în fruntea poporului evreu patruzeci de ani, care a condus poporul în nişte vremuri care cereau multă grijă şi băgare de seamă, dar nimic din acestea n-a putut să-l scape de pedeapsă, ci a pierit năprasnic pentru că nu s-a ocupat de copiii lui cu toată grija . […] De unde vine moartea copiilor înainte de vreme? De unde bolile cumplite şi fără de sfârşit şi peste noi şi peste copiii noştri? De unde pagubele, de unde accidentele, de unde neajunsurile, de unde nenumăratele nenorociri? De acolo că nu avem nicio grijă de copiii noştri când sunt răi>> ( nota 5). După cum ne sfătuieşte dumnezeiescul părinte, atitudinea de care trebuie să dea dovadă creştinii este aceea a iubirii adevărate, bazată pe mărturisirea de dragoste şi fermitate a Adevărului Iisus Hristos din Biserica Ortodoxă , şi nu una a compromisului de dragul unei false păci .

[cristiboss56]

Până la urmă ce este această toleranţă şi de ce noi creştinii ar trebui să fim toleranţi?
Să ai curajul, indiferent de religie, să fii intolerant este un act de mare curaj şi mare nebunie în acelaşi timp. Dacă îndrăzneşti să vorbeşti împotriva vreunei minorităţi sexuale de exemplu, e un fel de aşezarea în faţa trăsnetului. Toţi vor arăta cu degetul spre tine şi te vor condamna. Intoleranţa nu este tolerată şi este considerată unul din cele mai grave „păcate” moderne. Mai mult, multe biserici şi lideri religioşi dau o luptă continuă între a fi toleranţi şi a nu fi, cât şi până unde pot tolera. Bisericile „înguste” „netolerante” sunt părăsite repede şi au tot mai mulţi adepţi cele tolerante, cele în care regulile sunt „dilatate”, cele în care barierele sunt coborâte, cele în care anumite păcate atât de comune sunt trecute cu vederea.
Mai mult, toleranţa asta îi este impusă şi lui Dumnezeu. Prin primăvară, dacă nu mă înşel prin mai, un mare lider religios făcea apel la toleranţă, într-un discurs al său în care menţiona că nu doar creştinii vor ajunge în cer ci şi multe alte religii, mai mult a introdus şi câţiva atei acolo. Cumva, este forţat Dumnezeu să îi accepte, să îi tolereze pe oameni pentru că acum este la modă toleranţa şi asta e o mare înşelăciune.