Dragostea dintre un Ortodox si un ateu

În prealabil postat de bogdan81

Si ca sa fiu rau pana la capat o sa spun si ca impresia mea e urmatoarea: ca multi ortodocsi de-aia se si grabesc cu casatoria: ca urla hormonii in ei.
Am vazut multi ortodocsi care se casatoresc la cateva luni dupa ce le-a facut duhovnicul cunostinta sau alte rude. Cu alte cuvinte, casatoria devine un fel de acoperire pentru relatii sexuale.

Ai perfecta dreptate. E multa ipocrizie si fariseism cit cuprinde, Alin nu are dreptate. In trecut, casatoriile aranjate erau cele mai stabile. Acum, din cauza nenorocitei "emacipari" feminine, mai ales cu altoiul habotniciei peste, se duc de ripa rapid.
Incep sa invidiez structura sufleteasca a unor atei echilibrati.

[DragosP]

În prealabil postat de Barsaumas

Incep sa invidiez structura sufleteasca a unor atei echilibrati.

Crezi că e cineva mirat de asta?

[Corinusha]

La cati oameni ortodocsi fac casatoria religioasa doar de forma nu v-ati gandit?!
Macar tipul, chiar si asa ateu cum este, e dispus sa faca un sacrificiu pentru femeia pe care o iubeste. E ca si cum ati face voi, crestinii ortodocsi sacrificiul sa treceti la alta religie (cel putin formal) pentru persona iubita. Dar voi n-ati face-o nici in ruptul capului, pentru ca aveti impresia ca sunteti in religia perfecta, in religia cea adevarata, ca vai, restu-s niste erezii si n-aveti ce discut cu ei. Ati fi dispusi sa renuntati la o relatie de iubire care chiar poate fi aproape de perfetiune. Preferati sa renuntati la un om bun (da, poate fi ateul sau neortodoxu ala un om mai bun ca multi pe care i cunoasteti si sunt ortodocsi) pentru ca aveti impresia ca religia voastra e cea adevarata, pe cand nici de asta nu puteti fi 100% siguri orice ar fi (idee neacceptata de voi din start).
Nu mai sfatuiti lumea la despartre, pentru ca habar nu aveti cum e omul ala. Poate fi exact ca in exemplul meu ipotetic. Si va zic ca un ateu nu face compromisuri din astea de dragul cuiva decat daca e vorba de ceva foarte serios.
Si cat timp nu are nimic impotrivafaptului ca tipa crede, nu vad problema.
Ca vor fi probleme cand apar copiii? Pot fi botezati ortodox, si nu prea gred ca tipul ar avea ceva impotriva asta si impotriva faptului ca femeia le v spune copiilor de credinta.

[Corinusha]

Copilul ala poate deveni oricum ateu, sau poate deveni credincios practicant, sau alege varianta demijloc, si asta nu tine prea mult de parerea parintilor dupa o anumita varsta. Si ei cresc, si se documenteaza, si trag concluzii singuri.

Sau voi cei practicanti, sunteti practicanti doar pentru ca asa v-au invatat parintii? Nu cred. Cred ca v-ati si documentat in privinta crestinismului si a ortodoxiei. La fel si ateii, si cei care sunt ortodocsi, dar nu li se par in regula anumite lucruri(aici ma incarez si eu).

Si vorgind de a judeca. Voi ortodocsii care ii blatai pe cei e alta reigie sau nu ii aceeptati tot asta faceti, poate fara sa va dati seama.

[AlinB]

În prealabil postat de Barsaumas

Ai perfecta dreptate. E multa ipocrizie si fariseism cit cuprinde, Alin nu are dreptate. In trecut, casatoriile aranjate erau cele mai stabile. Acum, din cauza nenorocitei "emacipari" feminine, mai ales cu altoiul habotniciei peste, se duc de ripa rapid.
Incep sa invidiez structura sufleteasca a unor atei echilibrati.

Se pare ca admiratia pentru atei ti-a afectat nitelus judecata.
Ce urmeaza dupa aconfesional? Ateu? Rimeaza, sa stii.

Daca ai sa citesti cu atentie, ai sa vezi ca bogdan este tocmai, impotriva "casatoriilor aranjate" care zice el, sunt una din cauzele raului.

Eu nu sunt pentru cele "aranajate" (foarte relativa de altfel treaba) ci am incercat sa semnalez judecata pripita a lui bogdan, probabil prin prisma unor naivitati si patimi personale.

Si dupa cum vezi, nu feminismul este neaparat cauza tuturor relelor, si barbatii se pot dovedi handicapati in iubire, asa cum pentru o casatorie este nevoie de doi oameni, si ca sa se destrame este totusi nevoie de doi oameni.
Ca o fi unul vinovatul principal in unele cazuri, este partea a doua.

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

La cati oameni ortodocsi fac casatoria religioasa doar de forma nu v-ati gandit?!

Relevanta fiind care?

Macar tipul, chiar si asa ateu cum este, e dispus sa faca un sacrificiu pentru femeia pe care o iubeste.

Pentru un ateu, ipocrizia nu e un sacrificiu, e a doua natura.
Nu ca n-ar fi si credinciosi in situatia asta.
Tu de exemplu.

E ca si cum ati face voi, crestinii ortodocsi sacrificiul sa treceti la alta religie (cel putin formal) pentru persona iubita. Dar voi n-ati face-o nici in ruptul capului, pentru ca aveti impresia ca sunteti in religia perfecta, in religia cea adevarata, ca vai, restu-s niste erezii si n-aveti ce discut cu ei. Ati fi dispusi sa renuntati la o relatie de iubire care chiar poate fi aproape de perfetiune. Preferati sa renuntati la un om bun (da, poate fi ateul sau neortodoxu ala un om mai bun ca multi pe care i cunoasteti si sunt ortodocsi) pentru ca aveti impresia ca religia voastra e cea adevarata, pe cand nici de asta nu puteti fi 100% siguri orice ar fi (idee neacceptata de voi din start).

Nu e greu sa-mi dau seama ca ce stii tu despre dragoste este cules de la telenovele sau din Sandra Brown iar despre crestinism tot de pe acolo.

Stii cum se zice, nu poti sluji la doi stapani, pentru ca pana la urma unul tot il vei ura.
Tu de exemplu urasti ortodoxia pentru cate inchini altor idoli.

Adica "dragostea" ca relatie intre doua persoane de sex opus poate fi "aproape de perfectiuni", dar religia nu este decat extrem de relativa, un ateu poate fi un om bun, dar credinta fara doar si poate are defecte indiferent de confesiune, etc.

Argumente?
Comparatii idioate, intre cel mai bun dintre atei si cel mai rau dintre cei aparent credinciosi, sau mai bine zis dintre un ateu care nu merge la biserica si unul care in principiu crede ca exista un fel de Dumnezeu dar nu vede nici o legatura intre ideea de Dumnezeu si starea sa morala nenorocita - ca tine de exemplu.

Nu mai sfatuiti lumea la despartre, pentru ca habar nu aveti cum e omul ala. Poate fi exact ca in exemplul meu ipotetic. Si va zic ca un ateu nu face compromisuri din astea de dragul cuiva decat daca e vorba de ceva foarte serios.
Si cat timp nu are nimic impotrivafaptului ca tipa crede, nu vad problema.
Ca vor fi probleme cand apar copiii? Pot fi botezati ortodox, si nu prea gred ca tipul ar avea ceva impotriva asta si impotriva faptului ca femeia le v spune copiilor de credinta.

Deci sfatul tau e bazat pe exemple ipotetice si "nu cred ca" + experienta de viata zero.
Adica nu ai intalnit oameni care sa faca compromisuri doar ca sa obtina ceva si pe urma dupa ce obtin - sa dezlantuie iadul.
Ce sa spun, tare sfatoasa mai esti. La o adica ce te doare, nu te frigi tu.

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

Copilul ala poate deveni oricum ateu, sau poate deveni credincios practicant, sau alege varianta demijloc, si asta nu tine prea mult de parerea parintilor dupa o anumita varsta. Si ei cresc, si se documenteaza, si trag concluzii singuri.

Sigur, va fi foarte fericit cu mama care ii spune ca exista Dumnezeu si tatal care ii spune ca mama minte.

Si vorgind de a judeca. Voi ortodocsii care ii blatai pe cei e alta reigie sau nu ii aceeptati tot asta faceti, poate fara sa va dati seama.

blatai?
sa accepti ce?
Daca vine cineva si iti spune ca barbatul tau e un curvar, iar tu cercetezi si vezi ca asa este, ce faci, il crezi pe el care iti zice ca e alb ca neaua si il accepti asa cum este?

[catalin2]

În prealabil postat de Corinusha

Dar voi n-ati face-o nici in ruptul capului, pentru ca aveti impresia ca sunteti in religia perfecta, in religia cea adevarata, ca vai, restu-s niste erezii si n-aveti ce discut cu ei. Ati fi dispusi sa renuntati la o relatie de iubire care chiar poate fi aproape de perfetiune. Preferati sa renuntati la un om bun (da, poate fi ateul sau neortodoxu ala un om mai bun ca multi pe care i cunoasteti si sunt ortodocsi) pentru ca aveti impresia ca religia voastra e cea adevarata, pe cand nici de asta nu puteti fi 100% siguri orice ar fi (idee neacceptata de voi din start).
Nu mai sfatuiti lumea la despartre, pentru ca habar nu aveti cum e omul ala. Poate fi exact ca in exemplul meu ipotetic. Si va zic ca un ateu nu face compromisuri din astea de dragul cuiva decat daca e vorba de ceva foarte serios.

Eu ti-am atras atentia de doua ori, tu continui sa iti expui parerile gresite ca si cum ai stii despre ce vorbesti, ne judeci, ba chiar dai si sfaturi cum trebuie sa faca fiecare. Ai intrat pe un forum ortodox, poti intelege ca nu stii aproape nimic despre ortodoxie sau crestinism? Dar scrii doar din mandrie. Credinta ortodoxa nu e gresita, tu ai pareri gresite. Si se vede cu ochiul liber si cauza: mandria. Care sta la baza oricarei indepartari de Dumnezeu. Pana nu mai lasi din mandrie nu poti vedea prea multe, e ca o ceata care impiedica pe om sa vada adevarul.
Raspunsul la mesajul tau il poti citi in mesajul meu urmator.

[catalin2]

În prealabil postat de ioanna

De ce sa-l paraseasca daca e necredincios? Alaturi de ea, el va fi mereu cuplat la orizontul credintei, in timp ce ea va fi mereu in dialog cu necredinta. Alatuarea poate fi benefica pentru ambii, cel putin nu va exista sedentarism spiritual, ci dileme continue ce poate sa-i faca sa caute. Cred totusi ca n-ar trebui sa se grabeasca cu cununia religioasa, tratand-o superficial.

Poate sa stea necasatorita cu el si pana la adanci batraneti, si e chiar mai bine asa. Dar cum? Ca exista un mare dar. Fara sa aiba relatii intime.
Sfantul Apostol Pavel ne spune in Sfanta Scriptura ce este casatoria si de ce are omul nevoie sa se casatoreasca. Ne spune ca e mai bine ca omul sa ramana asa, necasatorit. Dar cei ce nu pot sa se casatoreasca. Ce sa nu poata? Ca sa nu desfraneze. Casatoria e necesara ca omul sa nu desfraneze, altfel poate sa stea necasatorit ca si calugarii.
Ori, daca sta cineva necasatorit si are relatii intime desfraneaza. Preotii, cel putin pe cei pe care i-am vazut, nu impartasesc pe cineva care traieste cu altcineva necununat. Iar oprirea de la Impartasanie era considerata si in trecut indepartarea temporara din Biserica. Conceptiile moderniste din zilele noastre au adus si ideea protestanta ca ajunge doar credinta, cand de fapt Sfintele Taine, si in special Sfanta Impartasanie erau baza.
I-am raspuns si Sofiei.

[bogdan81]

Un ateu care nu-l cauta deloc pe Dumnezeu e un om de plans.
Cum poti trai fara un sens al vietii.
Gustave Thibon, un ganditor francez spunea: "Nu pot suferi doua feluri de oameni: cei care nu-l cauta pe Dumnezeu si cei care isi imagineaza ca l-au gasit."
Prin a doua categorie se referea la cei care stagneaza si se opresc din drumul nesfarsit pe care il au de parcurs.
Alin si Cata au dreptate.