|
#41
|
||||
|
||||
Citat:
http://www.agerpres.ro/media/index.p...aniana-TV.html
__________________
"Iată Eu vă trimit pe voi ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți dar înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii." |
#42
|
||||
|
||||
Citat:
Dar ei probabil ca nu cunosc notiuni ge mila crestina, toleranta, etc. Pe cand crestinii ar trebui sa le cunoasca. Daca te musca un caine ce faci? Il musti si pe el? |
#43
|
||||
|
||||
Citat:
|
#44
|
||||
|
||||
De parca VT nu ar fi demonic ...
|
#45
|
||||
|
||||
Citat:
Nu trebuie sa confundam anumiti oameni cu religia lui Iisus Hristos,care este una a iubirii neconditionate. Din pacate vad astfel de extreme si in zilele noastre,ceea ce este deplorabil din punctul meu de vedere...
__________________
Sa invatam de la ingerul nostru pazitor...http://www.youtube.com/watch?v=pG52f...&feature=share |
#46
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Sa invatam de la ingerul nostru pazitor...http://www.youtube.com/watch?v=pG52f...&feature=share |
#47
|
||||
|
||||
Citat:
Nu ai citit aici care sunt punctele de vedere ale crestinilor din ziua de azi? PS: cei care ii ucideau pe preotii pagani, erau instigati de conducatorii lor religiosi ... |
#48
|
||||
|
||||
Am citit...asta nu inseamna ca sunt de acord cu spusele lor sau ca o consider o gandire crestineasca.
__________________
Sa invatam de la ingerul nostru pazitor...http://www.youtube.com/watch?v=pG52f...&feature=share |
#49
|
||||
|
||||
Dar ei asa o considera ...
|
#50
|
|||
|
|||
Citat:
,,Izbucnirea a ceea ce avea să devină Primul Război Mondial a fost primită cu mult entuziasm în marile state europene. Însuflețiți de poveștile despre mari cuceritori și campanii glorioase, dornici de aventură și revanșă, tineri din toate țările se înrolau în grabă și porneau spre front în uralele mulțimilor fericite. Se aștepta un război rapid, aseptic și eficient, cu toții se vedeau de Crăciun înapoi la casele lor. Însă nu manevrele fulgerătoare, cuceririle rapide și campaniile în mare viteză urmau să caracterizeze acest conflict ce avea să dureze mai bine de patru ani. Definitorie pentru acest război avea să fie încleștarea dintre marile puteri de pe frontul de vest, concretizată printr-un război neglorios de tranșee și artilerie în care în termeni de teritoriu puțin s-a câștigat și puțin s-a pierdut; privit de la distanță, acest front a fost o mare plictiseală. Lucrurile nu mai arată însă la fel când le privești prin ochii naratorului-soldat din Pe frontul de vest nimic nou de Erich Maria Remarque. Afli că-n ciuda linei frontului aproape neschimbate de la o zi la alta, aici se luptă pe viață și pe moarte, afli că-n spatele comunicatelor militare seci – baraj de artilerie, atac, contraatac, lovitură, contralovitură- sute de mii de oameni mor în chinuri de ambele părți. Tinerii ieșiți de pe băncile școlii, îmbătați cu discursuri patriotice și treziți cu pușca-n mână descoperă absurditatea războiului hotărât de atât de puțini și luptat de atât de mulți. Moartea amenință la tot pasul, e adusă de puști, mitraliere, grenade, schije, obuze sau de noile invenții- tancurile și gazele toxice; te găsește oriunde-ai fi și orice-ai face- în tranșee, în pădure, în buncăr, în bucătărie, în latrină, până și morții de-abia îngropați sunt răscoliți de obuze. Singura șansă de supraviețuire în acest coșmar este regresia la condiția de animal, preluarea controlului de către instinct în dauna conștiinței; doar simțurile ascuțite îți sunt de ajutor în linia întâi, activarea gândirii înseamnă fracțiuni de secundă-n plus care fac diferența-ntre viață și moarte. Singurul mod de-a gestiona ororile din jurul tău -șuvoaiele de sânge, oamenii sfârtecați, urletele-ngrozite- este să le ignori, să le împingi la fund pentru alte vremuri, dacă le vei mai apuca. Devii doar o viață care-și dorește să trăiască, iar orice alte considerente nu-și mai au rostul- cizmele cele bune ale camaradului amputat nu-i mai sunt de folos așa că-i normal să le râvnești, coaja de pâine mai poate fi mâncată chiar dacă-i roasă pe la margini de șobolani. Pe frontul de vest nimic nou nu-i doar o carte despre ororile războiului, este și romanul unei generații distruse de această conflagrație. Tineri care abia pășiseră-n viață ajung să cunoască totul despre moarte, băieți care se-nălțaseră-n școală pe culmile celor mai frumoase descoperiri, cugetări și scrieri ale omenirii, plonjează-n abisurile deznădejdii și-ale luptei pentru supraviețuire. Pentru ei, cei încă fără rădăcini, războiul avea să-nsemne ruperea de trecutul scurt din urmă și trecerea-ntr-un viitor de la care nu mai au ce să spere. Poate că tocmai lipsa speranței născută dintr-un război avea să conducă la cel ce avea, nu după mult timp, să urmeze.." Cel ce a urmat si care a profitat de acest fundament al disperarii si mortii spunea in martie 1933 : ,,Daca lumea nu ne va ajuta atunci trebuie sa ne ajutam singuri.Puterea nostra va fi sursa vietii noastre.Este puterea pe care Cel de Sus ne-a dat-o.Prin ea si cu ajutorul ei vom duce batalia vietii noastre.Dumnezeule,sa nu ne lasi niciodata sa ezitam sau sa fim lasi". Numele sau era Adolf Hitler iar ridicarea raului in stare pura isi incepea drumul. Last edited by Scotianul; 09.09.2010 at 15:40:24. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Istorie a islamului si Coranului | Petruta2 | Religia Islamica | 0 | 24.05.2007 01:43:36 |
|