Citat:
În prealabil postat de heaven
Subscriu...in timp ce unii vor fi preocupati sa se bata la propriu in orgolii in numele unei religii prost intelese,altii vor trage beneficiile de rigoare.
|
Mereu a fost asa.Este usor sa incepi un conflict dar este foarte greu sa-l opresti.Efectele vor fi mereu groaznice iar conflictele religioase depasesc prin atrocitate multe idei pe care le avem.Mereu unii profita si unii mor fara sa stie,de multe ori,de ce au murit.Ca sa exemplific voi da ca exemplu,si cu asta ma opresc pe acest subiect,drama tinerilor germani din cartile lui Remarque,precum in ,,
Pe frontul de vest nimic nou".Sa stiti ca acei soldati aveau la gat placute pe care scria ,,
Gott mit uns".
Manipularea si indoctrinarea au functionat si atunci atat de bine.
,,Izbucnirea a ceea ce avea să devină Primul Război Mondial a fost primită cu mult entuziasm în marile state europene. Însuflețiți de poveștile despre mari cuceritori și campanii glorioase, dornici de aventură și revanșă, tineri din toate țările se înrolau în grabă și porneau spre front în uralele mulțimilor fericite. Se aștepta un război rapid, aseptic și eficient, cu toții se vedeau de Crăciun înapoi la casele lor. Însă nu manevrele fulgerătoare, cuceririle rapide și campaniile în mare viteză urmau să caracterizeze acest conflict ce avea să dureze mai bine de patru ani. Definitorie pentru acest război avea să fie încleștarea dintre marile puteri de pe frontul de vest, concretizată printr-un război neglorios de tranșee și artilerie în care în termeni de teritoriu puțin s-a câștigat și puțin s-a pierdut; privit de la distanță, acest front a fost o mare plictiseală.
Lucrurile nu mai arată însă la fel când le privești prin ochii naratorului-soldat din
Pe frontul de vest nimic nou de Erich Maria Remarque. Afli că-n ciuda linei frontului aproape neschimbate de la o zi la alta, aici se luptă pe viață și pe moarte, afli că-n spatele comunicatelor militare seci – baraj de artilerie, atac, contraatac, lovitură, contralovitură- sute de mii de oameni mor în chinuri de ambele părți.
Tinerii ieșiți de pe băncile școlii, îmbătați cu discursuri patriotice și treziți cu pușca-n mână descoperă absurditatea războiului hotărât de atât de puțini și luptat de atât de mulți. Moartea amenință la tot pasul, e adusă de puști, mitraliere, grenade, schije, obuze sau de noile invenții- tancurile și gazele toxice; te găsește oriunde-ai fi și orice-ai face- în tranșee, în pădure, în buncăr, în bucătărie, în latrină, până și morții de-abia îngropați sunt răscoliți de obuze.
Singura șansă de supraviețuire în acest coșmar este regresia la condiția de animal, preluarea controlului de către instinct în dauna conștiinței; doar simțurile ascuțite îți sunt de ajutor în linia întâi, activarea gândirii înseamnă fracțiuni de secundă-n plus care fac diferența-ntre viață și moarte. Singurul mod de-a gestiona ororile din jurul tău -șuvoaiele de sânge, oamenii sfârtecați, urletele-ngrozite- este să le ignori, să le împingi la fund pentru alte vremuri, dacă le vei mai apuca. Devii doar o viață care-și dorește să trăiască, iar orice alte considerente nu-și mai au rostul- cizmele cele bune ale camaradului amputat nu-i mai sunt de folos așa că-i normal să le râvnești, coaja de pâine mai poate fi mâncată chiar dacă-i roasă pe la margini de șobolani.
Pe frontul de vest nimic nou nu-i doar o carte despre ororile războiului, este și
romanul unei generații distruse de această conflagrație. Tineri care abia pășiseră-n viață ajung să cunoască totul despre moarte, băieți care se-nălțaseră-n școală pe culmile celor mai frumoase descoperiri, cugetări și scrieri ale omenirii, plonjează-n abisurile deznădejdii și-ale luptei pentru supraviețuire. Pentru ei, cei încă fără rădăcini, războiul avea să-nsemne ruperea de trecutul scurt din urmă și trecerea-ntr-un viitor de la care nu mai au ce să spere
. Poate că tocmai lipsa speranței născută dintr-un război avea să conducă la cel ce avea, nu după mult timp, să urmeze.."
Cel ce a urmat si care a profitat de acest fundament al disperarii si mortii
spunea in martie 1933
: ,,Daca lumea nu ne va ajuta atunci trebuie sa ne ajutam singuri.Puterea nostra va fi sursa vietii noastre.Este puterea pe care Cel de Sus ne-a dat-o.Prin ea si cu ajutorul ei vom duce batalia vietii noastre.Dumnezeule,sa nu ne lasi niciodata sa ezitam sau sa fim lasi". Numele sau era
Adolf Hitler iar ridicarea raului in stare pura isi incepea drumul.