![]() |
![]() |
|
#41
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#42
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#43
|
||||
|
||||
![]()
Doamne ajuta, prieteni!
Revin la un aspect de care am mai scris in acest thread, despre cei doi soti apropiati mie, biruiti de patima betiei; eu i-am mai pomenit la liturghii, Sfinte Masluri, Manastiri, dar parca e din ce in ce mai grav, ne se mai opresc din bautura si urmarile... parintele duhovnic zice ca nu exista leac( cum zicea si dl Cristi mai sus) , dar oare nu au fost ascultate rugaciunile, sunt prea slaba in credinta? va rog frumos, daca cumva stiti, ati cunoscut cazuri de genuri sa-mi spuneti, trebuie sa existe o cale de salvare pentru bietii oameni invinsi de cel rau sau la ce duhovnic mare ar trebui sa merg pentru sfat? nu vreau sa fiu asa insistenta, dar e grava situatia, cei care cunoasteti cazuri probabil stiti cum e...nu mai stiu unde sa intreb si ce sa fac, imi cer scuze daca v-am incomodat. Multumesc anticipat, Domnul sa va pazeasca sufletele!
__________________
Nihil sine Deo. Primim ceea ce oferim. Last edited by mela me; 19.10.2011 at 20:45:06. |
#44
|
|||
|
|||
![]() Citat:
betia e un pacat, apoi o patima ... dar orice pacat este iertat de iubirea de oameni a Lui Iisus Dumnezeu ii va ajuta pentru rugaciunile lor sau ale celor care ii iubesc eu am fumat o buna bucata de timp ... apoi m-am lasat efectiv fara niciun efort ... sunt convins ca am fost ajutat de rugaciunile bunicii mele, ale mamei mele ... nu a fost meritul meu Dobandeste pacea si mii de oameni din jurul tau se vor mantui ! - ne spune Sf.Serafim |
#45
|
||||
|
||||
![]()
Din cate stiu cu patima betiei e si mai greu si foarte multi sustin ca cei cuprinsi de patima nu dau inapoi, nu renunta la aceasta patima; e foarte greu daca nu au cei bantuiti de patima vointa proprie.
__________________
Nihil sine Deo. Primim ceea ce oferim. |
#46
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Însă e de făcut o distincție: bețivul nu e totuna cu alcoolicul. Primului îi place să bea, ultimul ar vrea să scape de consum dar este incapabil fără ajutor și, lucru hotărâtor, fără renunțarea la voință. Cea mai mare greșeală este să îi ceri alcoolicului să aibă voință. Implicarea voinței împotriva consumului produce la alcoolic efectul invers: bea și mai zdravăn. Printre altele deoarece voința lui deja este coruptă și slujește unui împărat străin... Leacul este lepădarea voinței proprii și predarea totală în mâna unei puteri superioare ție: medicul, grupul de terapie, duhovnicul. Doar așa este posibilă abstinența. Iar fără abstinență nu este posibil nici un tratament al alcoolismului. Altfel spus, recuperarea alcoolicului se face doar în abstinență totală, absolută. Curios lucru, tocmai alcoolicul reușește uneori ceea ce puțini credincioși, altminteri cu o viață destul de curată, reușesc: să se lepede cu desăvârșire de voia proprie și, astfel, să urmeze Domnului... Este cu adevărat o minune. Last edited by cezar_ioan; 23.02.2013 at 03:11:59. |
#47
|
|||
|
|||
![]()
Sunt mii de cazuri descrise în literatura AA.
Voi pomeni unul care m-a impresionat cândva în mod deosebit: Un american a devenit alcoolic. Ca majoritatea bețivilor s-a trezit că este deja alcoolic, avînd toate caracteristicile acestei maladii aparte (se descoperă prin aplicarea unor grile elaborate special pentru diagnosticul alcoolismului). În fața evidenței, omul a avut de ales: intră în abstinență sau ... moare. A ales să trăiască, însă a refuzat calea recomandată în AA de a abandona voința proprie și de a nu lupta cu alcoolul (care e numit în AA ca fiind "puternic, derutant, viclean"). Și, om dotat cu o voință rarisimă, a reușit incredibilul: s-a oprit din băut, vreme de aprox. 30 ani, prin propria voință. Ajuns aproape de vârsta pensionării, devenit între timp un prosper om de afaceri, într-o zi și-a oferit o gură de vin pentru a-și aniversa reușita abstinenței (deh, vechea meteahnă a obsesiei alcoolicului). Din acel moment a băut încontinuu câteva zile, tipic alcoolic, până a murit. Nu s-a bucurat de victorie decât pentru a muri beat criță. Un scenariu tipic de învins. Dacă ar fi avut modestia (smerenia) să facă distincția între victoria prin mijlocirea puterii de deasupra lui și "victoria" obținută temporar prin puterea personală, probabil ar fi depășit ispita de a bea și ar fi avut un alt sfârșit. Dar a preferat să își atribuie sieși, propriei voințe și puteri, victoria abstinenței. Să o lăsăm așadar mai ușor cu voința, pentru tratamentul alcoolismului, dacă voim să ajutăm pe careva! Nu voința (acea voință grav afectată a omului bolnav) vindecă, ci bună-voința de a ne pune viața/inima/mintea la picioarele Domnului. Verbul-cheie nu este "a lupta", ci "a te preda". A deveni, astfel, rob al lui Dumnezeu, pentru a învinge El pentru noi, El Împăratul Slavei, iar nu omul cel bolnav de îngâmfare și de rea-voință... (Cât de mulți oameni se îmbată încă, mai nainte de a se îmbăta cu alcool, cu iluzia că pot învinge prin propria lor voință diavolul alcoolului!...) Last edited by cezar_ioan; 23.02.2013 at 03:39:11. |
#48
|
|||
|
|||
![]()
Psalmul 51:
5. Vedea-vor drepții și se vor teme; și de el vor râde și vor zice: "iată omul care nu și-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui, 6. Ci a nădăjduit în mulțimea bogăției sale și s-a întărit întru deșertăciunea sa." |
#49
|
|||
|
|||
![]()
O înțelegere asemănătoare arată și Marius, aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...985#post505985
Pe de altă parte, cred că oamenii care vor să ajute un alcoolic au două șanse de a fi utili: a) dacă ești alcoolic, dar te afli în abstinență și ai cel puțin 1 an de experiență a eliberării TOTALE de consum, îi poți arăta celui care încă mai suferă de pe urma patimii alcoolului cum ai făcut să ajungi la liman; îi descrii experiența ta, lupta, căderile și victoria (temporară, întrucât cea finală este doar dacă închizi ochii izbăvit de patima alcoolului). Inevitabil vei ajunge să îi mărturturisești că ai primit în dar abstinența, de la Dumnezeu, prin oamenii care au lucrat pentru El (doctorul, grupul de suport, preotul etc.). Vei sublinia că nu a folosit la nimic propria voință și vei repeta că secretul nu este verbul "a vrea" ci "a te preda" (cu totul, în Mâinile Domnului și ale oamenilor prin care lucrează Harul Lui tămăduitor); PE ACEASTĂ CALE, ÎN LUME, CONFORM STATISTICILOR OMS ȘI AA, AU FOST TĂMĂDUIȚI PÂNĂ ÎN ACEST MOMENT ZECI DE MILIOANE DE ALCOOLICI ÎN ULTIMII 50 ANI. Majoritatea fuseseră considerați incurabili, cazuri de Bălăceanca, de către doctori, psihologi etc. În unele țări, cum ar fi Polonia, prin lege se află în fiecare localitate, cât de mică, o cameră special destinată întrunirilor AA unde oamenii se strâng periodic pentru a-și împărtăși experiența spre folosul noului venit, al celui care încă mai caută, cu disperare, izbăvirea. În România aceste camere sunt oferite deocamdată de Biserică, exceptînd Spitalul 9, în București, care oferă o singură cameră pentru salvarea alcoolicilor... Aceasta întrucât psihiatrii ne-alcoolici nu cunosc condiția bolii. O cunosc, eventual, doar psihiatrii alcoolici aflați în abstinență. b) dacă nu ești alcoolic, oricine vei fi fiind, înțelege bine mai întâi că nu cunoști alcoolismul. Smerește-te și abține-te să dai sfaturi. În ciuda bunăvoinței tale, sfaturile sunt proaste și fac rău sau, în varianta fericită, nu fac nici un bine. Ce poți face în acest caz? Să te rogi cu tot sufletul, din toată inima pentru cel care pătimește! Iar dacă rugăciunea nu dă încă roade, sunt două explicații: ori nu a fost auzită din pricina nevredniciei tale (motiv pentru sporirea lucrării tale de pocăință, spre mântuirea ta mai întâi), ori Domnul a auzit rugăciunea însă are alt plan, numai de El știut. Dintre cunoscuții mei, toți cei care sunt abstinenți de mai multă vreme au avut rude sau prieteni care s-au rugat constant la Dumnezeu pentru milostivirea față de cel căzut în patima alcoolului. Domnul nu lasă nerăsplătită rugăciunea curată, a celui care suferă sincer pentru aproapele și care se face, astfel, părtaș cu dragă inimă la povară. Mai devreme sau mai târziu, alcoolicul pentru care se roagă o inimă înfrântă și smerită, va fi izbăvit. Last edited by cezar_ioan; 26.02.2013 at 01:29:53. |
#50
|
||||
|
||||
![]()
Doamne ajuta!
Fiind la inceputul postului, am inceput inca de aseara sa ma rog sa pun inceput bun inca din prima zis de post; a fost o zi cu grea incercari peste tot: la serviciu, acasa etc , o zi in care toate merg intr-adevar prost; apropiidu-se seara mi-am dat seama ca multe lucruri le-am facut nu asa cum mi-am propus, m-am mahnit prea repede,m-am tulburat, poate am zis lucruri care nu trebuiau zise( nu grave) , desi imi propusesem sa tac. Ma intreb acum si va intreb si pe voi, e posibil ca la inceputul postului sau cand tii post sa fie ispite mai mari si mai multe? sau nu m-am rugat inseajuns? prea multe au mers pe dos ![]() Multumesc frumos celor care se vor osteni sa imi raspunda!
__________________
Nihil sine Deo. Primim ceea ce oferim. Last edited by mela me; 18.03.2013 at 21:25:13. |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Martirii zilelor noastre | alexandra28again | Stiri, actualitati, anunturi | 23 | 18.05.2014 21:45:09 |
Cum trebuie sa fie crestinul din ziua de astazi? | iRoDiOn | Spiritualitatea ortodoxa | 25 | 10.08.2012 17:35:13 |
Vamesii zilelor noastre !... | alexmatei | Stiri, actualitati, anunturi | 0 | 21.01.2012 20:18:35 |
Minuni ale zilelor noastre | cosmin_lovin | Intamplari adevarate | 12 | 28.11.2008 22:58:26 |
Ereticii zilelor noastre | phradmon | Secte si culte | 39 | 14.05.2008 14:20:27 |
|