O posibila contradictie intre notiunile de Rai si Iad

[costel]

În prealabil postat de MihaiG

Întrebarea: Cum poate X să fie veşnic fericit în Rai, dacă o persoană pe care a iubit-o (tată, frate, fiu, fiică) se chinuie pentru întreaga veşnicie în Iad ?

Este o taina. Dumnezeu desi sufera pentru fiecare om care nu se impartaseste de El, nu ramane lipsit de bucurie. Cei care implinesc poruncile Lui se intalnesc cu un Dumnezeu al bucuriei, chiar daca El e trist pentru caderea multora dintre noi. Asa va fi si cu cei care se vor mantui. Nu vor fi lipsiti de bucurie din cauza lipsei de mantuire a celor apropiati.

În prealabil postat de MihaiG

O întrebare, cred eu, legitimă, plecând de la câteva dogme ale religiei creştine şi de la o situaţie ipotetică, dar cu mare grad de probabilitate:

X ajunge în Rai, se mântuieşte. Aceasta presupune fericirea veşnică.

X a avut familie, prieteni, cunoştiinţe. Ca atare (şi cu atât mai mult cu cât s-a mântuit, deci a fost bun creştin), X i-a iubit pe toţi aceşti oameni - cu dragoste de fiu, de soţ, de părinte, sau de prieten.

O parte (chiar şi numai unul) din membrii familiei lui X nu se mântuieşte - deci ajunge în Iad, la pedeapsa veşnică.

Întrebarea: Cum poate X să fie veşnic fericit în Rai, dacă o persoană pe care a iubit-o (tată, frate, fiu, fiică) se chinuie pentru întreaga veşnicie în Iad ?

Nota bene, ipoteza mea se referă la situaţia de după Judecata de obşte, atunci când, conform învăţăturii ortodoxe, nu mai este posibilă nicio schimbare în situaţia de fapt - cine e damnat, rămâne damnat.

Rugăminte - vă rog să trataţi întrebarea mea cu seriozitate. Este o problemă care mă macină la modul real şi serios.

Intrebarea e cine se poate considera demn de RAI, noi trebuie sa fim smeriti si sa nu ne gandim ca il meritam, pana si faptul ca ne punem problema dovedeste cat suntem de mandri.

[Dumitru73]

În prealabil postat de MihaiG

O parte (chiar şi numai unul) din membrii familiei lui X nu se mântuieşte - deci ajunge în Iad, la pedeapsa veşnică.
Întrebarea: Cum poate X să fie veşnic fericit în Rai, dacă o persoană pe care a iubit-o (tată, frate, fiu, fiică) se chinuie pentru întreaga veşnicie în Iad ?.

cineva a spus, mai de mult, că cea mai mare bucurie a celor din rai, va fi să privească la cei ce se chinuiesc în iad ...
nu sunt de acord.

[Yasmina]

În prealabil postat de Dumitru73

cineva a spus, mai de mult, că cea mai mare bucurie a celor din rai, va fi să privească la cei ce se chinuiesc în iad ...
nu sunt de acord.

Cine a spus? Cand a spus? Cine era?
Aceasta nu este o idee in duh crestin,deoarece adevaratii urmasi ai Lui Hristos nu se bucura de raul altora si nici nu sunt manati de vreun spirit de competitie egoist,diabolic.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Yasmina

Cine a spus? Cand a spus? Cine era?
Aceasta nu este o idee in duh crestin,deoarece adevaratii urmasi ai Lui Hristos nu se bucura de raul altora si nici nu sunt manati de vreun spirit de competitie egoist,diabolic.

chiar nu mai ştiu cum îl cheamă.
sigur nu era ortodox.
am citatul exact, cu tot cu nume, pe calculatorul de la muncă. marţi ajung.
cred că era un cleric din perioada inchizitiei ... înţelegi tu.

[Mihailc]

În prealabil postat de Yasmina

Cine a spus? Cand a spus? Cine era?
Aceasta nu este o idee in duh crestin,deoarece adevaratii urmasi ai Lui Hristos nu se bucura de raul altora si nici nu sunt manati de vreun spirit de competitie egoist,diabolic.

Ideea este atribuită fericitului Augustin, fiind extrasă dintr-un pasaj plin de ambiguităţi al lucrării De Civitate Dei.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Mihailc

Ideea este atribuită fericitului Augustin, fiind extrasă dintr-un pasaj plin de ambiguităţi al lucrării De Civitate Dei.

poate ... din cât îmi aduc aminte era vorba de altcineva. dar important e că nu am greşit ideea.
oricum mi se pare grotesc că cineva poate gândi în asemenea fel.

[Yasmina]

În prealabil postat de Mihailc

Ideea este atribuită fericitului Augustin, fiind extrasă dintr-un pasaj plin de ambiguităţi al lucrării De Civitate Dei.

Multumesc !

[dumitrucelmare2000]

În prealabil postat de MihaiG

O întrebare, cred eu, legitimă, plecând de la câteva dogme ale religiei creştine şi de la o situaţie ipotetică, dar cu mare grad de probabilitate:

X ajunge în Rai, se mântuieşte. Aceasta presupune fericirea veşnică.

X a avut familie, prieteni, cunoştiinţe. Ca atare (şi cu atât mai mult cu cât s-a mântuit, deci a fost bun creştin), X i-a iubit pe toţi aceşti oameni - cu dragoste de fiu, de soţ, de părinte, sau de prieten.

O parte (chiar şi numai unul) din membrii familiei lui X nu se mântuieşte - deci ajunge în Iad, la pedeapsa veşnică.

Întrebarea: Cum poate X să fie veşnic fericit în Rai, dacă o persoană pe care a iubit-o (tată, frate, fiu, fiică) se chinuie pentru întreaga veşnicie în Iad ?

Nota bene, ipoteza mea se referă la situaţia de după Judecata de obşte, atunci când, conform învăţăturii ortodoxe, nu mai este posibilă nicio schimbare în situaţia de fapt - cine e damnat, rămâne damnat.

Rugăminte - vă rog să trataţi întrebarea mea cu seriozitate. Este o problemă care mă macină la modul real şi serios.

Multi Sfinti au gustat din infinitata bunatate a lui Dumnezeu chiar aici pe pamant, un exemplu fiind Sfantul Serafim de Sarov, Sf. Isaac Sirul si multi altii si noi consideram ca au fost si fericiti. Cum au putut gusta ei fericirea stiind ca anumite rude ale lor sau poate chiar frati se chinuiesc in pacat?
Asemenea fercire vor avea si cei ce se mantuiesc dar atunci va fi de mii de ori mai mare.